Jocul lui Ponta cu baronii

Dispariția sistemului baronilor înseamnă dispariția PSD, iar primul conștient de asta este chiar partidul. De ce ar accepta „reforma”?

Guvernul Ponta 4, moșit sub presiunea votului-tă­vălug de la prezidențiale, nu poate fi deconectat de strategia cuplului Ponta-Dragnea în ce priveşte „re­­forma“ PSD. Ambele au rolul de a menține PSD la putere, a-l relegitima pe Ponta și a-i asigura o po­ziție de forță la congresul din martie. Guvernul de politruci este „emanația“ fricii premierului de a nu i se trage preșul de sub picioare în parlament, în timp ce lucrează la reșaparea propriei imagini prin tehnica „centrului imaculat“, încercată și de ma­rele său mentor, Adrian Năstase. Lucrurile sunt ceva mai complicate astăzi, de aceea și formulele avansate par a trece dincolo de limitele ce pot fi ac­ceptate de un partid osificat în corupție și cli­en­telism. Dar tocmai aici e șpilul.

Formula guvernamentală, una eminamente po­li­tică, a mers pe principiul repartizării echitabile a cioz­vârtelor puterii. Vechilor miniștri care s-au re­marcat doar prin incompetență sau ieșiri exotice în decor li s-au adăugat figuri cenușii - traseiști re­compensați pentru trădare și obediență sau po­li­truci dispuși să bată din pinteni la ordin. Se pot scrie multe despre personajele din galeria Gu­ver­nului Ponta 4, dar nu merită, sunt cu toții insig­ni­fianți în raport de performanță, fără vreo legătură cu buna guvernare sau politicile publice.

Remanierea are scop doar pe termen scurt: asi­gu­rarea liniștii și a unei relative stabilități pentru ma­rele război de supremație care se poartă în PSD, in­trat într-una dintre cele mai convulsive pe­ri­oa­de din existența sa. Propunerile reformiste, acele „surprize plăcute“ de care vorbea ironic și ame­nințător Dragnea înseamnă în fapt sinuciderea ba­ronilor. Limitarea numărului de mandate ale șe­fi­lor de consilii județene, revenirea la alegerile în do­uă tururi de scrutin, excluderea celor cu pro­bleme de dosar chiar din stadiul de urmărire pe­nală, separarea funcției politice de cea ad­minis­trativă sau pierderea calității de ordonator prin­cipal de credite, adică renunțarea la controlul ba­nilor - toate duc în mod practic la anihilarea ac­tualilor vătafi județeni, penali sau nu. Au ca re­zul­tat transformarea lor în personaje secundare aflate la cheremul centrului, care va controla totul. Este evident că astfel de măsuri, ce ar urma să fie tre­cute în Statutul PSD sau în diferite legi, sunt atât de radicale încât este puțin probabil să fie ac­cep­tate nu doar de imensa rețea a baronilor, ba chiar și de pesedistul obișnuit, abonat la contractele cu statul și la traficul de influență al baronilor. Re­acția a fost evident ostilă, chiar dacă în prima fază au fost sacrificate niște capete.

Dispariția sistemului baronilor înseamnă dispariția PSD, iar primul conștient de asta este chiar par­ti­dul. De ce ar accepta „reforma“? Din conștiință, din spaima că PSD nu se va putea redresa în timp util pentru alegerile din 2016? De dragul lui Ponta sau al lui Dragnea, cei care i-au dus la dezastru când toate cărțile erau de partea lor? Haida-de! PSD a mai pierdut, dar și-a revenit tocmai pentru că sistemul a rezistat și a continuat să funcționeze. Plus că PSD nu este deloc convins că s-a schim­bat ceva fundamental în elec­torat, așa încât să fie obligat să se re­formeze. Știe că, fără greșelile gro­solane ale echipei lui Ponta, ar fi câș­tigat. Pentru ce s-ar sacrifica deci oa­meni care de ani buni, indiferent cine a fost la guvernare, au controlat tot ce mișcă pe plan local? Ca să reziste Pon­ta și Dragnea, să ajungă dependenți de ei și de puterea centrală? În plus, baronetul a mai trecut prin asta și n-a uitat. Și Năstase a încercat să-i trans­forme în țapi ispășitori, teoretizând „centrul imaculat“, dar nu a împins niciodată lucrurile dincolo de o anu­mită limită, știind că altfel e pierdut. De atunci vremurile s-au mai schim­bat însă și la prima vedere ele joacă în favoarea lui Ponta. DNA îi înhață și ares­tează pe capete, opinia publică es­te clar în favoarea procurorilor și pen­tru curățirea țării de corupție.

Ponta ar fi putut avea succes cu re­forma, dacă ar fi fost de la bun în­ceput așezat pe această traiectorie, dar mai ales dacă ar fi pornit războiul din postura de învingător. Atât timp însă cât ani la rând a protejat co­rup­ția, lovind în procurori prin orice fel de mijloc, cât a promis baronilor pe­nali „dreptate până la capăt“ și „de­băsificarea justiției“, cum să fie cre­zut acum, când a fost învins la­men­ta­bil? Ce ascendent moral sau electoral are? Niciunul. Întreaga luptă le mi­roa­se baronilor a disperare, a încercare de supraviețuire politică. Intuiție co­rec­tă. Din acest motiv este puțin pro­babil ca Ponta și Dragnea să obțină apro­barea pentru proiect în Congresul PSD, dominat exact de baronii pe care vor să-i sacrifice și să și-i treacă sub con­trol. Mai e ceva care mărește ne­în­crederea. Tandemul Ponta-Dragnea sea­mănă a joc de-a șoarecele și pisica. Aparent, cei doi au bătut palma: unul ia guvernul, celălalt partidul. Fiecare așteaptă însă ca celălalt să-și rupă gâ­tul, să cadă victimă „reformei“. Ponta l-a avertizat pe Dragnea că, dacă se începe urmărirea penală împotriva sa, că tot e pe țeavă dosarul Bica, trebuie să plece. Din guvern și din partid. La rândul său, Dragnea mizează în ce-l privește pe Ponta pe același lucru în dosarul privind votul din diaspora. Și în altele, despre care povestește Van­ghelie.

Așa cum se conturează lucrurile până acum, pare mai degrabă că Ponta (poa­te și Dragnea) își pregătește pră­bu­și­rea controlată. Ieșirea din scenă în postura de victimă reformistă. Cu cât Ponta ridică mai sus ștacheta așa-zisei reforme, cu atât șansele ei se reduc. La Congres va putea spune, eu am în­cercat, n-am reușit, PSD refuză să se schimbe, vai lui! În fond, decât să-i ia ei gâtul, mai bine spune el adio și n-am cuvinte. Retragerea - în brațele lui Ghiță. Noul lui proiect politic pen­tru asta este conceput, o manta de vre­me rea pentru ca marele învins să nu devină mic de tot.