De același autor
O rezolvaram si pe asta cu plagiatul lui Ponta. Definitiv. Pina si Parchetul lui dom' Nitu cel cu "autocontrolul scazut" a spus ca "fapta nu exista". Gata, sa fie clar, plagiatul a murit oficial, prin ucaz de la stapinire si cel mai bine ar fi sa figureze chestia in Constitutia USL. Sa se scrie acolo negru pe alb ca: 1) nu-i nicio problema ca intre doua texte-, c-or fi ele doctorate, teze de licenta sau bacalaureat, carti, reviste, brosuri de partid, ghiduri medicale, referate de orice fel-, sa fie vreo "identitate totala sau partiala de structura" si 2) autorii textelor respective pot avea orice provenienta politica, potrivit principiului "paza buna trece primejdia rea".
Spalarea de pacate a lui Ponta si cu detergentul Parchetului general, marca Nitu&comp., nu are de ce sa surprinda, coabitarea are si ea pretul ei. Plus, ca nu ar fi avut cum sa fie altfel in tara relativismului moral cu sustinere populara. Unul de larga respiratie intelectuala, cum ar zice admiratorii lui "dottore" Reevaluatul si Impecabilul, care, iata, s-a putut prezenta la intilnirea cu mai marii Europei ( de aici si prioritatea NUP-urilor) cu doua tidule la mina. Intrebarea e daca madam Merkel se va juca linistita cu "lopatica in nisip", cum ii recomandau asta-vara pucistii plagiatorului fara fapta, sau isi va pune ochelarii sa studieze cele doua inovatii romanesti (de care voi vorbi mai incolo), convingindu-se si mai mult ca tarisoara noastra e unica si merita monitorizata cu toata atentia, aratura pe care aceasta poate zburda fiind, practic, de necuprins in vreo directiva.
Din toata tevatura cu plagiatul de lux au rezultat, stiintific vorbind, doua axiome: a) ghilimele au fost inventate in anul de gratie 2012 de Consiliul National de Etica din subordinea Ministerului Educatiei roman si b) Gutenberg a fost un bou, caracterele tiparului nefiind numarabile. Daca prima axioma e deja istorie recenta, a doua de abia isi incepe cariera. In intelepciunea lor politrucii de la Oficiul Roman pentru Drepturi de Autor au spus ca "Nu se poate proceda la calcularea procentului de text identic preluat, deoarece formatele lucrărilor, tipul caracterelor utilizate şi paginaţiile sunt diferite”, asertiune care i-a venit manusa politrucului sef de la Parchet. Dupa ani de obscurantism, omenirea in sfirsit s-a luminat: un text scris cu Arial sau Helvetica nu-i egal cu unul tiparit cu Times New Roman sau Calibri si viceversa. Deci, nu pot fi comparate nici partial, nici total. Revolutionara descoperire, pe care am putea-o numi "efectul Ponta asupra tiparului", va pune in mare dificultate toata industria ce foloseste inventia lui Gutenberg. Va dati seama! Impasul nu poate fi rezolvat decit prin vreo directiva europeana, ba chiar una mondiala, care sa postuleze "caracterul unic".
Revenind pe meleagurile autohtone, e clar ca mina de circotasi ramasa cu plagiatul in cioc va fi in curind redusa complet la tacere. E chestie de zile. Oricum, treaba e inchisa cit timp tara e sub domnia USL. Si va tot fi. Hai Romania, traiasca Plagiatul!
In alta ordine de idei, putine, dar fixe, trebuie constatat ca noaptea mintii liberale e mai noapte decit cea social-democrata. Cine-ar fi crezut asta acum cititva ani? Tudor Chiuariu a mai azvirlit pe piata o mostra, ca sa nu mai fie vreo indoiala: in viitoarea Constitutie trebuie sa se interzica expres fostilor presedinti „de a face parte din partide politice, de a candida la alegeri şi de a îndeplini alte demnităţi publice". Pe viata. Sigur, Chiuariu s-a gandit la Basescu si a lui Miscare Populara ( oare, n-or putea specialistii romani sa inventeze, ca tot sint in forma precum se vede, si vreo pastila care sa vindece obsesia asta anti- Basescu, care nu-i lasa pe unii nici sa traisca, nici sa moara?). Isteti cum ii stim, Chiuariu si colegii liberali au scapat din vedere ca toti presedintii ajung cindva "fosti". Chiar si Antonescu. Chiar si Ponta. Chiar si dictatorii. Cu astia insa lustratul in timpul vietii nu prea tine, trecerea lor in categoria "fostilor", intr-o lume mai buna, facindu-se uneori prin metode destul de singeroase. Deci, la cine s-or fi gindit liberalii, in afara de Basescu, daca s-or fi gindit?
Chestia cu Constitutiile romanesti, deja dovedita empiric pe cazul Nastase, este ca nu e pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste. Toata joaca asta de-a modificatul, ba cvorum, ba atributii, ba lungime de mandat, are toate sansele sa se transforme in groapa in care isi vor rupe gitul chiar initiatorii. Ceva, ceva, inteleg totusi si ei, dovada razgindirile, nesiguranta. O bine asa, sau altminteri? O fi bine sa facem mandat de 4 ani in loc de 5? Greu de spus, ca una-i sa fie Antonescu prezidentul, alta Ponta. Se schimba razgindirea dupa cum bate vintul rupturii useliste. O fi bine sa reducem cvorumul la referendumul de demitere la 30%? Naiba stie, ca daca iese Antonescu si se pune PSD cu suspendarea pe el? Cine-l va impiedica? Basescu? Udrea? Electoratul statator acasa? Dar daca marim numarul judecatorilor la Curtea Constitutionala de la 9 la 12, toti cu doctorat, of course, iar cei 3 in plus sa fie numiti de Inalta Curte, iar acolo ajung sefii pusi de Ponta? Dar daca ajung unii pusi de Antonescu? Se schimba calimera, asa-i? Greu. Dilema hamletiana, nu ca in cazul albirii la plagiat, unde interesele converg. Hai Romania! Traiasca Constitutia!
