Legiferează CCR „binomul“ DNA-SRI?

Penalii pot să-și ia adio și să-și înfigă singuri în gât cele „două cuțite“ destinate procurorilor DNA. Laura Codruța Kövesi va fi reinvestită în funcție. Amin! Anunțul ministrului Justiției nu i-a luat prin surprindere. Poa­te mai sperau în vreo mi­nu­ne, dar în sufletul lor știau că inevitabilul se va produce, nu era cum altfel. Bilanțul DNA pe 2015 arată și de ce. 1.250 de inculpați trimiși în ju­de­cată pentru fapte de corupție la nivel înalt și mediu, printre care un premier, 5 miniștri, 16 deputați și 5 senatori, 14 primari de municipii, 9 pre­șe­dinți de consilii județene, plus 970 de con­damnați definitiv. Recolta la hectar de corupt e impresionantă comparativ cu vremurile li­niș­tite de altă dată. Statistica și anunțul l-au supărat rău pe Tăriceanu, etern bântuitul de fantoma „bilețelului roz“ și a privatizării Rom­petrol, apărător al libertății de exprimare a ab­jecției anteniste. Jupânul Senatului vede în DNA „o instituție de forță, fără control de­mocratic, care se comportă ca un partid po­li­tic“, un soi de virus care continuă să de­ci­me­ze parlamentul, administrația și, în general, statul, dar împotriva căruia n-au găsit vac­cinul. Și nu-l vor găsi prea curând cu Kövesi la cârma partidului DNA.

Veștile proaste/bune, depinde de perspectivă, se opresc însă aici. Penalii n-ar trebui să fie chiar atât de agitați, corupția pe care au clă­dit-o e tot în floare. N-au de ce să-și facă griji, lupta e inegală, o armată atât de mică - doar 97 de procurori - nu poa­te răz­bi într-un război atât de mare. E realitatea care le dă forță și inspirație în acțiune și, mai apoi, după gratii în pro­cesul de creație a „ope­relor științifice“. Există „sec­toare în domeniul achizițiilor publice în care corupția este generalizată“ și „instituții pu­blice în care crește în fiecare an“, spune Kövesi. Deși au fost trimiși în judecată de cinci ori mai mulți dem­nitari și cu 30% (adică 500 de persoane) mai mulți șefi de instituții publice decât anul trecut, tot degeaba. Șpaga a crescut și ea - jumătate de miliard de euro pe an -, frauda și evaziunea așijderea, alte câteva miliarde, afa­cerile negre ale administrației locale au să­rit și ele la 600 de milioane de euro. Asta-i doar partea scoasă la lumină de anchete, cea­laltă e gaura neagră pe care se sprijină nația. Dar chiar și așa, tot s-ar putea construi nis­cai­va autostrăzi. Ba chiar ar rămâne ceva și pen­tru mite, dacă s-ar aplica principiul „furați, dar mai și lăsați“. Ce să mai vorbim de situa­ția imaginară în care recuperările n-ar bate vioi pasul pe loc. Kövesi pledează pentru niște spitale, cei mai mulți s-ar mulțumi și cu niște parapeți de-a lungul râurilor sau la marginea pră­păstiilor. Pe care să scrie: „șpaga dum­nea­voastră e aici“. Sau, în cazul barosanilor, să se pună câte o plăcuță: „în acest sediu a func­ționat A3 și a fost recuperat de la Voi­cu­lescu în anul de grație 2016“. Ideea e simplă: dacă nimic din furăciune nu se întoarce în buzunarul amărășteanului votant și fără o minimă solidaritate în fața banditismului de stat, DNA va măcina în gol statistici.

Sigur, statisticile nu sunt niște cifre seci, în spatele lor sunt aleșii, numiții și răsnumiții, la­olaltă cu clienții și susținătorii lor, veteranii po­liticii și clonele lor mai tinerele. Sunt oa­me­nii cu telefoanele de intervenție, licitațiile tru­cate, tablourile din pereți și cavouri, achizițiile umflate, cei cu panseluțele și asfaltul, cu să­li­le de sport în pantă, defrișările și re­tro­ce­dă­rile, legile cu dedicație, cu sacoșele și con­turile burdușite de milioane. Sunt poveștile lor nemuritoare, așa cum apar ele din in­ter­cep­­tări, filaje și alte operațiuni specifice fă­cu­te „de alte organe specializate ale sta­tu­lui“. Chestia e că sintagma a fost declarată ne­cons­tituțională de CCR pe motiv că e prea „vagă“. Cum toată lumea știe, iar unul dintre ju­de­că­to­rii Curții - Daniel Morar - chiar foarte bine, respectivele organe sunt întrupate de SRI, care lucrează însă doar cu aviz de la ju­de­că­tor în materie penală. De aici diverse fri­soa­ne, unele de teamă, altele de speranță, dar cu motivație identică. Va fi scos cumva SRI din ce­lebrul „binom“? Va trebui DNA să-și cons­tru­iască singură propria tehnică, lucru ca­re îi va lua ani buni și o căruță de bani, cu re­zul­ta­tul previzibil că dosarele de corupție vor fi în grea suferință? Sau, mai rău, vor fi puse pe bu­tuci dosare aflate în lucru sau în ins­tan­ță prin invocarea acestei excepții de necons­ti­tuțio­na­li­tate. Nu știm, pentru că motivarea nu a apă­rut. Dar am mari dubii că taman CCR, care, să fim onești, a jucat în anii de răfuială pontistă cu justiția un rol benefic, de zid în fața bo­can­ci­lor politici, va decide în sen­sul de mai sus. Mai degrabă cred că CCR va ce­re o clarificare a ro­lului „organelor spe­cia­li­zate“, o precizare că e vorba de SRI. Altfel spus, spre disperarea pe­nalilor și a sus­ți­nă­to­rilor de pe ștatul de plată, s-ar putea să asis­tăm la legiferarea „bi­no­mu­lui DNA- SRI“, și nu la desființarea lui. Ghinion.

Indiferent de binom, e clar că DNA, Kövesi, an­ticorupția și statisticile ei stau bine în son­daje, chiar nesperat de bine. Dar răspunsul la întrebări nu pretinde niciun efort. Implicarea, da. De aceea și avem politicienii, partidele, te­le­viziunile, drumurile, infecțiile intraspitalicești și plagiatele pe care le merităm. Spun asta pentru că mulți au sperat după tragedia de la Colectiv că lucurile se vor schimba în privința asta, a implicării. Iată, au trecut patru luni de când s-a strigat „corupția ucide“ și singurul pro­test cât de cât semnificativ a fost cel pen­tru susținerea ei.