Liberalii își sapă singuri groapa. PSD doar îi aruncă în ea

Coaliția de la putere intră în anul alegerilor cu un imens bagaj negativ la capitolele esențiale în funcție de care electoratul își dă, de regulă, votul. Scandalurile sunt atât de multe și se țin lanț, încât e de mirare cum de PNL și PSD au reușit până acum să iasă basma curată.

Este greu de înțeles pe ce se bazează cele două partide, care domină fără drept de apel scena politică, atunci când pun pe agendă subiecte cu un potențial exploziv garantat, cum sunt refuzul de a da curs cerințelor Comisiei Europene în ce privește pensiile speciale și OUG 13, ca să dăm ca exemplu doar ultimele două tărășenii. Sunt oare PNL și PSD prea sigure pe ele, având convingerea că nu există alternativă la formula pe care o reprezintă și că vremea protestelor care le pot pune sub semnul întrebării succesul electoral, așa cum li s-a întâmplat lui Ponta și Dragnea, a trecut? Probabil. Mizează pe dezinformare, dominație mediatică, apatie, ascensiunea suveranismului și naționalismului? Cu certitudine.

Coaliția USL 2.0 are însă toate șansele să facă exact aceeași greșeală ca surata ei de acum câțiva ani: întinde coarda, crezând că memoria socială s-a șters. Ignoră puterea negativă a emoțiilor, pune, iarăși, în ecuație privilegiile unora față de nevoile celor mulți.

PSD, PNL și Iohannis și-au dat mâna pentru OUG 13 bis

Cum altfel se poate explica scoaterea de la naftalină a infamei OUG 13, prin ridicarea, la 250.000 de lei, a pragului de la care abuzul în serviciu devine infracțiune pedepsită de Codul Penal. Decizia, luată de Ciolacu, Ciucă, Predoiu și câțiva baroni ai Coaliției, în spatele ușilor închise la Vila Lac, dădea undă vede hoției instituționalizate până la suma de 50.000 de euro. Puțin pentru clientela politică abonată la bani publici și europeni, mult pentru omul de rând. Socoteala politrucilor de rang înalt a fost cât se poate de simplă și de veche: toți cei care pot aduce voturi la alegeri trebuie să primească semnalul că puterea îi sprijină și îi va sprijini să‑și umple buzunarele fără să mai privească peste umăr cu teama că vor fi călcați de procurori.

Cu o elementară lipsă de intuiție politică, USL 2.0  a aruncat pe piață o enormă sfidare, apăsând butoanele revoltei, cele care i-au  adus lui Dragnea o înfrângere usturătoare, pe care și-a consumat-o parte la pușcărie, parte, mai nou, prezentând rețete culinare (nu de spălare a banilor) în direct. Butoanele revoltei, contrar socotelilor Coaliției, au funcționat și acum, desigur, nu prin proteste, ca în 2017, ci prin poziționări ferme ale societății civile. Și ale Bruxelles-ului, ceea ce a luat pe nepregătite puterea de la București, care a crezut că ridicarea MCV este echivalentă cu ieșirea de sub radar și o undă verde dată corupției.

După izbucnirea scandalului, mai marii Coaliției au cedat (pragul a fost scăzut, tot din pix, la 9.000 de lei) și au găsit și țapul ispășitor: Cătălin Predoiu, șoricelul cu un caracter cât bobul de mazăre, care nu a cutezat să pună în proiect un prag valoric la abuzul în serviciu, deși știa prea bine că CCR impunea asta, dar care l-a propus în spatele ușilor închise. Dar Predoiu efectiv nu contează în ecuație, ci faptul că PNL și PSD și-au dat mâna într-o infamie și că așa vor face mereu atunci când interesele le-o vor cere.

Mai mult, însuși președintele Iohannis le-a dat binecuvântarea: „Sunt mulțumit de funcționarea Coaliției”. Fostul căutător de „elefanți” tropăind prin guvern, acolo unde PSD emana OUG 13, nu a suflat nicio vorbuliță despre pragul de 50.000 de euro pentru abuzul în serviciu, fabricat acum de PSD & PNL, în loc să le dea cu capul de el.

Pensiile speciale. Nu principiul e problema, ci nesimțirea discrepanței

Cât privește pensiile speciale, aici lucrurile sunt clare de mai mult timp: Coaliția se încăpățânează să nu îndeplinească cerințele Comisiei Europene pentru reforma pensiilor speciale: contributivitate și sustenabilitate, riscând trei miliarde de euro din PNRR pentru a satisface niște categorii socio-profesionale de ale căror privilegii nu vor să se atingă. Motivul? Politicienii înșiși, cum e premierul Ciucă, dar și mulți alții, profită de pensiile speciale ale militarilor, iar magistrații e bine să fie ținuți dependenți de stat și de politic, cu ciocul mic și simbolica balanță înclinată în partea care trebuie, căci, nu-i așa?, o justiție independentă e ultimul deziderat.

„Depopularea” instituțiilor e o altă gogoriță: în 2015 când a avut loc o plecare (pensionare) masivă din armată și alte instituții de forță, nu s-a prăbușit nici sistemul, nici țara, iar magistrații se pensionează periodic „pe capete” și justiția nu merge mai prost decât înainte.

De fapt, problema esențială nu este că va rămâne România fără militari, sereiști, judecători sau procurori, ci că perpetuând sistemul privilegiilor, generații întregi vor fi condamnate să plătească din buzunar pensii tot mai multe și mai mari, până când sistemul va crăpa. Asta spune în esență Comisia Europeană: rupeți pisica până nu-i prea târziu. Dar cine s-o rupă? Ciucă, premierul care și-a îngropat dosarul de plagiat exact cu ajutorul corupt al unui judecător? Ciolacu, falsul revoluționar de Buzău, al cărui dosar a fost tărăgănat de justiție până la prescriere?

Desigur, există deciziile Curții Constituționale, ai căror magistrați sunt ei înșiși beneficiari ai pensiilor speciale, există cutume europene, există incompatibilitățile pe care magistrații le au și mai există ideea că salariile mari vor alunga corupția din sistem. Românii pot înțelege toate astea, dar nu pot pricepe nici în ruptul capului de ce raportul dintre pensia specială a unui magistrat și cea a unui profesor, de pildă, trebuie să fie de 7 la 1, cea mai mare din UE. De ce același profesor trebuie să muncească până la 65 și magistratul (sau, mai corect spus, așa-zisul magistrat, pentru că în categoria „specialilor” intră și juriștii de tot soiul) până la 45 de ani, după care se poate reangaja (eventual tot la stat) și câștiga bani și mai frumoși. Nu principiul în sine e problema, ci nesimțirea discrepanței.

Liberalii, campionii ratărilor

Exemplar, de manual, am putea spune, este cum au reușit liberalii să-și dea cu stângul în dreptul în acest an de guvernare comună cu PSD. Nu doar că au ratat tot ce putea fi ratat, dar au și scos din manșetă (mulți bănuiesc, dintr-una de la Cotroceni sau de pe la servicii) tot felul de subiecte care contrazic flagrant politicile anterioare.

Să ne amintim de antidemocraticul proiect de lege care sugruma libertatea și activitatea ONG-urilor, de pe care PSD și-a retras strategic semnăturile, lăsând PNL în ofsaid, de legea Ciucă-Bode care înăsprește pedepsele pentru tulburarea liniștii și ordinii publice sau de amendamentele prin care instituțiile de forță își puteau secretiza declarațiile de avere.

OUG 13 Bis e doar ultima pe firmament și ea a fost votată în bloc de toți senatorii liberali. E un  dezastru de imagine, dar se înscrie într-o logică a prostiei și lipsei de valori. Un dezastru pe care PSD l-a evitat și pentru că propriul electorat e mult mai puțin interesat de subiect, dar și pentru că a știut să se replieze rapid, pasând pisica la PNL. Dacă până și Frans Timmermans, unul dintre cei mai vehemenți lideri UE care au denunțat abuzurile din perioada Dragnea, a spus că PSD și Ciolacu și-au demonstrat profilul proeuropean, vă dați seama în ce situație a ajuns PNL.

Ce să mai discutăm despre legile Educației, emanate de Ligia Deca și care produc mai mult haos și nemulțumire decât a reușit pe vremuri Ecaterina Andronescu. Ratarea aderării la spațiul Schengen tot la PNL s-a decontat, prin eminențele cenușii Bode și Aurescu. Iar cedarea în ce privește supraimpozitarea contractelor part-time a făcut ca unica redută păstrată de PNL să fie cota unică de impozitare, pe care o va pierde fără nicio o opoziție notabilă după ce Ciolacu va prelua cu totul frâiele guvernării.

PNL plătește din greu alianța cu PSD, a cărui slugă umilă a ajuns, îndelungata abdicare de la valorile liberale și subordonarea partidului tătucului de la Cotroceni. //

Iohannis: Sunt mulțumit de Coaliție

„Am fost întrebat de multe ori dacă sunt mulțumit de felul în care s-a guvernat. Da, sunt mulțumit, fiindcă ceea ce trebuia să facă Coaliția și Guvernul, să treacă România prin criză, au făcut-o cu succes. A, că nu absolut toate detaliile au fost rezolvate este iarăși adevărat, dar nici nu cred că s-a așteptat cineva ca această coaliție să funcționeze numai cu foarte bună înțelegere și numai cu soluții ideale”.

Evoluția pragului la abuzul în serviciu

În 2017, guvernul PSD propunea, prin OUG 13, un prag de 200.000 de lei pentru abuzul în serviciu, care l-ar fi scăpat pe Liviu Dragnea de acuzații. Ordonanța a fost abro­gată. Tot în 2017, CCR a decis că Parlamentul trebuie să stabilească pragul. În 2023, Coaliția PSD-PNL a propus un prag de 250.000 de lei, iar după scandal acesta a fost coborât la 9.000 de lei. Discuțiile acum sunt în jurul sumei de 6.000 de lei