Linia moartă

Andreea Pora 05.06.2012

De același autor

Băsescu şi PDL au marele merit de a fi încercat, diferenţa faţă de USL se vede mai bine ca oricând acum. Dar jumătăţile de măsură aruncă totul, implacabil, pe o linie moartă.

Şinele strălucesc cu pielea bine întinsă la soare. Se opresc într-o grămadă mare de ni­sip şi pietriş, cu vârful încununat de un par putrezit sub ploi. Pe şine, o lo­co­mo­tivă scorojită de care stau atârnate vreo trei vagoane. Au un aer de disperare mu­tă, cu geamurile cenuşii, uşile brodate de migăloase pânze de păianjen şi osiile îngroşate de uleiuri şi no­roiul drumurilor. O pu­toa­re de rahat de pisică te iz­beşte când te apropii. Din când în când, tot mai rar, hardughia e trasă, mutată şi pusă în miş­care pe liniile cele adevărate. Linia moartă rămâne tăcută în aşteptarea a nu ştiu ce.

Interviul cu Mircea Miclea m-a dus cu gân­dul la ea, la linia moartă pe care o ve­deam, vară de vară, trecând cu rucsacul în spate spre Piatra Craiului. M-a dus cu gândul pentru că aproape orice şansă e garată pe o astfel de linie moartă. „Pe­ri­co­lul restauraţiei ni se datorează în mare măsură şi nouă. Dacă nu s-ar fi amânat foarte mult declanşarea unor procese, am fi avut deja o masă critică de câş­ti­gători. Sunt amărât, pentru că, având o lege atât de generoasă, s-a pierdut şansa de a o pune pe picioare“, spune Miclea în interviul pe care i l-am luat acum două săptămâni. Şi, din păcate, are dreptate. Legea educaţiei, neînţărcată din acel soi de „neputinţă decizională“ despre care vorbeşte Miclea, are toate şansele să sfâr­şească scorojită sub procesul restauraţiei. Dacă s-ar fi instalat deja consiliile de ad­ministraţie în şcoli, care urmau să se­lec­teze profesorii şi unde părinţii ar fi avut un cuvânt greu de spus, dacă s-ar fi apli­cat deja filosofia de finanţare a uni­ver­si­tăţilor, granturile de studii, sau profesorii care puteau conduce doctorate ar fi fost habilitaţi, dacă măcar cadrul curricular naţional ar fi fost finalizat, o eventuală restauraţie ar fi fost nu imposibilă, dar mai complicată. Lucrurile neterminate îşi spun cuvântul, aşa cum cele care au apucat să funcţioneze, să producă efecte îşi spun şi ele cuvântul. Exemplul ba­calaureatului e elocvent. Sub presiunea co­rec­ti­tu­di­nii de anul trecut, a imen­sului scandal care a de­voa­lat impostura şi me­dio­cri­tatea generalizate, Gu­ver­nul Ponta a fost obligat să meargă în acelaşi trend, chiar dacă, probabil, va încerca tot po­sibilul să furnizeze materie primă pentru fabricile de diplome. Va reuşi însă doar par­ţial. Reacţia rapidă la frauda de la ba­ca­laureatul olimpicilor arată, iarăşi, că un anumit tip de corectitudine a prins în opinia publică, motiv pentru care produce teamă la nivelul autorităţilor.

Dar cel mai bun contraexemplu la lu­crurile neterminate este justiţia. Parcursul din ultimele săptămâni al dosarului „Trofelul calităţii“ a fost un semnal dur pentru USL, care a descoperit cu stupoare că reformele lui Macovei şi-au produs efectele. Procurorii DNA au înfruntat ma­şinăria pornită să-l scape pe Năstase, au acţionat rapid percheziţionând sediul ISC, l-au pus pe Grăjdan sub urmărire penală şi au servit „proba listingului“, schimbul de SMS-uri şi telefonul fatidic de la 5 di­mineaţa dintre Grăjdan şi Năstase. USL nu a anticipat asta, crezând că simpla sa ve­nire la putere este un mesaj suficient pen­tru a intimida procurorii şi a-şi re­sub­or­dona justiţia. Iată că s-au înşelat, iar procurorii care au lucrat în aceşti ani sub Daniel Morar au dat de gustul in­de­pen­denţei - în fond, arestările şi trimiterile în judecată ale celor de la PDL demonstrează cu prisosinţă asta - şi nu vor renunţa uşor. Nu spun că restauraţia este im­po­sibilă, în­lăturarea lui Morar şi „detaşarea“ ce­lor­lalţi procurori DNA sunt metodele la în­demână, dar USL va trebui să mun­ceas­că, să înfrunte o parte a opiniei publice şi me­dia, să dea socoteală în faţa Comisiei Eu­ropene, care va ţine cu dinţii de paşii îna­inte făcuţi. Cert e un lucru: gararea jus­tiţiei şi în primul rând a DNA pe linia moar­tă va avea costuri politice pe care USL nu le contabilizează, deocamdată, co­rect.

 

Invers, exemplul şmecheriei „taxei de so­lidaritate“, adică supraimpozitarea ve­ni­turilor bugetare de peste 1.000 de euro pe care vrea s-o impună Ponta. Parte dintre argumentele folosite acum de USL sunt similare celor ale lui Emil Boc de acum vreo doi ani. Care a fost finalitatea cam­pa­niei furibunde împotriva pensiilor „ne­simţite“ şi a salariilor exorbitante din ad­ministraţie? Ne spune Ponta: cele 320 de mi­lioane vechi pe lună luate de tatăl Ro­bertei Anastase, consilier la Conpet. Şi ca el, probabil, încă vreo câteva sute de cli­enţi politici. Păi, nu tuna şi fulgera Boc, prin 2009, că „salariile nesimţite“ de mii de euro din deconcentrate vor rămâne plafonate la nivelul a 4.800 de lei, e şi un memorandum încheiat cu FMI, în sensul acesta, până când vin managerii privaţi? Da­că managerii cu pricina ar fi fost deja puşi în pâine, dacă directorii şi directoraşii agenţiilor ar fi fost selectaţi şi pe alte cri­terii decât apartenenţa politică şi con­tri­buţia la partid, dacă n-ar fi fost „taţi“ care să încaseze cu adevărat sume ne­sim­ţite, acum lui Ponta i-ar veni mai greu să justifice renunţarea la cota unică şi măsura de pauperizare a clasei de mijloc. Dar aşa, când nu duci lucrurile la capăt, oferi re­s­tauraţia pe tavă.

Alt exemplu. Ferocitatea politizării făcute acum de USL este, într-adevăr, ne­mai­în­tâlnită, în principal datorită vitezei şi lip­sei criteriilor. Dar, dacă PDL iniţia, măcar şi într-o formulă retuşată, un „plum book“ american, adică scoaterea trans­pa­rentă (într-un ghid) la concurs a pos­tu­rilor din administraţie, până la nivel de se­cretari de stat, ar fi creat un precedent greu de dat la întors. Acţiunea „pedeliştii trebuie daţi afară până la ultimul“, vi­tuperată de Antonescu, ar fi presupus cos­turi de imagine mult mai mari.

Desigur, Băsescu şi PDL au marele merit de a fi încercat, diferenţa faţă de USL se ve­de mai bine ca oricând acum. Dar ju­mătăţile de măsură aruncă totul, im­pla­cabil, pe o linie moartă. Cea pe lângă care trecem vara în drum spre munte are în spatele grămezii de pietriş o râpă plină de gunoaie şi buruieni. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22