De același autor
“Vino la mine si impresioneaza-ma, emotioneaza-ma, stoarce-mi o lacrima, vorbeste-mi de fetita cu chibrituri pe care vrei s-o ajuti. Ce-i lipseste ei? O blanita, un apartamentel? Mina intinsa care nu spune o poveste, nu primeste pomana”. Asa suna lectia de cersetorie predata de Dinica in Filantropica. Peste ani, in viata reala, nu de un “apartamentel” are nevoie Diaconu, caci are case, 3 la numar, ci de o “pensioara”. Una babana, de senator. Povestea mainii intinse a lui Diaconu este jalnica, reusind in loc de lacrimi sa stoarca un Oscar de a MCV. Cu el in brate si pensia in cont isi face iesirea de pe scena in tacerea salii. In culise il bat pe umar si ii fac cu ochiul colegii din juriu, parlamentari care, ca si el, se gindesc la “pensioara”, “masinuta”, “scaunel”. Se gindesc ca, la o adica, cind or fi si ei prinsi cu incompatibilitatea sau coruptia la purtator nu vor fi lasati de izbeliste. Ce conteaza ca “raportelul” Comisiei Europene, aceasta cocoana care isi baga nasul in treburili noastre interne, va fi negru. Sau ca separatia puterilor in statul uselist este ca in filmele ceausiste. Alea in care comisarul Sergiu Nicolaescu se ducea la partid sa ceara voie si sa raporteze.
Povestea lui Diaconu este insa de fapt cu mult mai mult decit atita, este povestea inca neterminta a acestei puteri hotarita sa ne arunce pe soseaua de centura a Moscovei, unde tariful se negociaza in harti cu zacaminte si relatiile romano-ruse in scuturi americane. Daca cineva mai avea vreo indoiala ca “Trenul mortii” (filmul pentru care Sergiu Nicolaescu a primit 380.000 lei de la marele cirmaci al falimentarei TVR, Claudiu Saftoiu) se indreapta fara halta spre Est, votul din Senat prin care magistratii au fost lasati fara obiectul muncii este inca o dovada. Cu siguranta nu ultima.
Faptul ca USL desfide in continuare recomandarile Comisiei Europene si trateaza cu dispret avertismentele venite dinspre Statele Unite chiar si dupa puciul din aceasta vara, arata ca puterea este decisa sa izoleze Romania. In cel mai bun caz. Nu-ti trebuie multa alfabetizare politica, in sensul ca pina si Ponta si Antonescu pot pricepe, ca sa descifrrezi corect mesajul ambasadorului Gitenstein. “Pentru Statele Unite ale Americii, acest proces de selectie ( al procurorilor sefi la DNA si Parchetul General n.r. ) va fi un criteriu foarte important care va influenta perceptia asupra parteneriatului nostru strategic cu Romania. (…) Pana nu vom sti ca statul de drept este sigur si pana nu vom sti ca aceste institutii care asigura puterea cetatenilor sunt independente, nu putem fi increzatori ca Romania este un aliat stabil”.
Declaratia lui Mark Gray, purtatorul de cuvint al CE, dupa votul din Senat prin care s-a respins incetarea mandatului de senator al lui Diaconu in pofida unei decizii a ICCJ e si ea lamuritoare. "Este important pentru statul de drept în România ca deciziile judecătoreşti să fie aplicate cu stricteţe. Decizia Senatului român este în contradicţie cu recomandarea Comisiei de 'a cere demisia membrilor parlamentului cu decizii finale de incompatibilitate', care este inclusă în ultimul raport pentru România adoptat în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare".
Reactia USL dupa aceste transante luari de pozitie a fost aiuritoare, un deget aratat si Europei si Americii. Crin Antonescu a spus ca “ANI este o institutie represiva”, fiind in armonie cu Diaconu care promite desfiintarea acesteia. Eugen Nicolaescu, un dinozaur al luptei cu anticoruptia, sustine ca Gitenstein a facut numai “rau” Romaniei si ca i-a “stricat dimineata” prin faptul ca “mai exista”. Cit despre Ponta si Pivniceru, cei mai in masura sa ia distanta fata de votul care a consfintit incalcarea separatiei puterilor in stat, ei tac. Tac, dar fac. Pivniceru i-a nominalizat pentru functiile de procurori sefi la Parchetul General si DNA pe Tiberiu Nitu si Ioan Irimie, doi indivizi care sint o alta mostra a refuzului de a aplica recomandarile CE. ( Vezi AICI).
Multi isi pun intrebarea daca USL si liderii sai chiar inteleg ce inseamna stat de drept, incercind astfel sa gaseasca argumente atenuante pentru derapajele la care asistam de 6 luni incoace. Daca chiar pricep semnificatia separatiei puterilor in stat si de ce povestea mainii intinse a lui Diaconu o arunca in aer. Asa cum a aruncat-o si Ordonanta prin care au fost restrinse atributiile Curtii Constitutionale sau afirmatia ca CSM si parchetele trebuie sa intre sub controlul parlamentului. Raspunsul este complicat. S-ar zice ca inteleg, pentru ca ani de zile nu au facut decit sa strige ca in Romania este dictatura, aducind ca argument legi promovate prin ordonante, votul majoritar din parlament, privatizararea unor societati “strategice” sau declaratii ale presedintelui referitoare la salarii. Cind erau in opozitie, USL, Ponta, Antonescu gaseau in orice semne ale derapajelor de la democratie, la guvernare fiind sustin ca Parlamentul este unica putere in stat, avind drept sa cenzure si decizii ale Curtii Constitutionale, si ale instantelor de judecata. Nu cred ca este vorba de pura demagogie sau de o insuficienta asimilare a notiunilor de baza ale democratiei, ci pur si simplu de un proiect in numele caruia sint dispusi cu totii sa puna intre paranteze statul de drept.
Altfel nu se explica de ce cu buna stiinta continua pe un drum care in mod evident ne indeparteaza de Uniunea Europeana si Statele Unite. Un drum pe care au facut deja citiva pasi decisivi. Urmeaza schimbarea Constitutiei, golirea de continut a justitiei si a tuturor institutiilor care ar putea juca un rol in ingreunarea instalarii unei puteri oligarhice autoritare. Indicatiile date de postul oficial al Kremlinului, Vocea Rusiei, chiar daca sint scrise de baietii sub acoperire de la Bucuresti, sint urmate cu sfintenie de USL. Fara a avea in spate ALTCEVA, fronda fatisa a USL nu ar avea logica. Nu poti risca sa fii izolat economic, de exemplu, fara garantia unei sustineri din alta parte. Nu poti risca pentru ca pici de la putere, au mai patit-o si altii.
Dupa cum arata lucrurile- si tare ma tem ca vor arata cu mult mai rau din decembrie incolo- USL si-a imbarcat electoratul in trenul cu plecare spre Moscova si le face semne de adio celor ramasi pe peron. Povestea mainii intinse a lui Diaconu este cu mult mai mult decit telenovela de prost gust a unui politician oportunist care si-a vindut actoria pe pensia de senator. Este povestea unor maini care schimba macazul istoriei.
