De același autor
Comasarea europarlamentarelor cu localele, pentru care liberalii stau sluj în fața PSD, a intrat în linie dreaptă în mod oficial. Discuțiile purtate luni la rând pe această temă au ieșit la lumină sub presiunea timpului: trebuie modificată legislația până cel târziu în luna februarie.
Disperarea PNL este mare - fără suprapunerea localelor, în care primarii se implică trup, suflet și bani, rezultatul la europene va fi slab, undeva între 15 și 18%, spun sondajele, iar conducerea partidului riscă să fie măturată sau să-și piardă mult din influența și puterea de a decide direcția și alianțele partidului. Și PSD-ului i-ar conveni o astfel de comasare, dar în măsură mai mică - activul lui de partid este mai bine organizat și se mobilizează și în afara interesului limitat al localelor. Dar PSD vrea ceva ce nu a mai pupat de peste 20 de ani: palatul Cotroceni. Mai vrea control total, să revină la vremurile de glorie ale partidului-stat. Problema e că nu poate de unul singur, are nevoie de un PNL micuț și obedient, căruia să-i arunce niște oase de ros. Social-democrații nu sunt însă siguri de PNL, de aici ideea „planului pe zece ani”, adică o înțelegere de împărțire a puterii și țării.
Ciolacu se visează președinte, toate acțiunile lui merg în direcția asta, dar se teme de lebedele negre care au prostul obicei să-și tot facă apariția pe apele prezidențialelor. Se mai teme de serviciile secrete, despre care pe la anumite colțuri se șoptește că ar vrea un președinte „mai spălat și mai cu carte”, care să fie în stare să îndruge câteva cuvinte în engleză și să arate un CV mai puțin rușinos. Unul ca Geoană. Poate asta să fie explicația că Geoană e pe primul loc în diverse sondaje.
Pe scurt, PSD are un plan măreț de împărțire a țării: tura asta de alegeri merge la Cotroceni Ciolacu, iar la Victoria Ciucă, dacă e băiat cuminte și nu-l dau jos „răsculativii” din partid. Tura viitoare se face rocada în sens invers. Cine o mai apucă, pentru că în cinci ani câte nu se pot întâmpla.
Planul rocadei președinților e o „idee bună” a spus Ciolacu, „dar să fie pe mandat complet, că nu ne jucăm”. Așa cum s-au „jucat” la premieri, probabil. Păi, la președinte rocada nici nu are cum să fie altfel decât pe mandat complet, că așa scrie la Constituție. Iar de Constituție nu se pot atinge, deși sunt convinsă că ar face ca Putin, dacă ar putea. Dar nu le dă mâna, pentru că, totuși, în România poporul are obiceiul să iasă în stradă și să-și ia liderii la huiduieli. Sau chiar mai rău.
Ciucă nu a respins năstrușnica idee ferm, așa cum i-ar sta bine unui general, fie el metamorfozat în politruc. Vivace cum îl știm, a spus că „nu s-a discutat în partid” și că o problemă atât de complicată trebuie „analizată cu mare atenție”. Are dreptate! Știe, sărmanul, că nu are nicio șansă la turul 2 al prezidențialelor, că pică între scaunele lui Marcel și Georgel. Apelul lui arată disperarea: „Fraților, ori ne ridicăm și câștigăm toți, ori pierdem toți!”. Aiurea! Unii pierd mai mult, el și conducerea, de pildă, alții, mai puțin, cei care nu au prins abonament la sinecuri și contracte cu statul.
Rocada președinților și planul pe zece ani sunt noaptea minții. Totuși, de la revoluție încoace nu a avut niciun partid tupeul să propună așa ceva. Arată disprețul profund față de regulile jocului democratic și de electorat. Chiar dacă nu pot pune între paranteze alegerile, pot face în așa fel încât ele să fie golite de democrație. Comasarea, rocada tandemului președinte-premier, listele comune merg în direcția asta. Chiar dacă manevra nu le va ieși la toate tipurile de alegeri, simplul fapt că le dă în cap una ca asta este extrem de grav, pentru că arată cât de profund viciate sunt partidele mainstream.
Cinic este și că folosesc două argumente cvasimincinoase: pericolul extremismului și nevoia de stabilitate. Mesajul este simplu: doar cu noi, PSD și PNL, România poate asigura o guvernare stabilă, fără crize politice, într-o perioadă internațională extrem de tensionată. Doar noi putem opri ascensiunea AUR și SOS, intrarea lor la guvernare. În numele acestor false deziderate, care ascund, de fapt, dorința de a se eterniza la putere, PSD și PNL se credibilizează, se legitimează democratic.
Stabilitatea, argumentul în jurul căruia s-a format coaliția PSD-PNL și s-a pus în practică rotația premierilor, ascunde, de fapt, refuzul de a face reforme, menținerea statu-quoului. Este o justificare care, s-a văzut deja, a fost folosită pentru multe decizii nedemocratice. Cât privește pericolul extremismului, liderii PSD și PNL l-au încurajat multă vreme perfect conștienți de ceea ce fac. Pe de o parte, în cele două partide sunt destui care gândesc fix ca Simion și Șoșoacă, având un mesaj asemănător în liniile lui fundamentale. Pe de alta, creșterea extremismului era (și este) utilă în fața Bruxelles-ului în diverse negocieri și pentru confirmarea lui Ciolacu ca partener democratic. În plus, premierul și-a făcut socoteala unei competiții cu Simion în turul doi al prezidențialelor.
Mai mult decât oricând până acum, pentru a-și pune în aplicare planurile, liderii PSD și PNL au nevoie de extremiști, de aceea vor face din lupta împotriva lor tema campaniei care a început. //
