De același autor
Niciun partid nu și-a trădat electoratul ca PNL. A făcut-o în 2011, când s-a aliat cu PSD formând USL, în 2021, când a adus PSD la guvernare, distrugând alianța formată după alegeri, și se pregătește să o facă din nou punând la cale liste comune cu PSD pentru alegerile locale, cel puțin.
Despre un astfel de scenariu - fie liste comune pentru Capitală și alte mari orașe, fie o alianță electorală - se discută de mai multă vreme în PNL, iar demisia lui Ciprian Ciucu de la șefia organizației București a scos mai repede gunoiul de sub preș. Ciucu, primarul de la sectorul 6, era cel mai bine plasat candidat liberal într-o competiție cu Gabriela Firea și înlocuirea lui la vârful filialei București cu Sebastian Burduja, aflat în grațiile lui Marcel Ciolacu, spune multe despre jocurile care se fac în spatele ușilor închise. Faptul că Ciucu a plecat pentru că aflase de marele blat care se punea la cale, pentru că presiunile de la vârf pentru renunțarea la alianța cu USR în favoarea uneia cu PSD în consiliul local depășiseră anumite limite, la fel și cele pentru retragerea sprijinului politic lui Nicușor Dan, nici nu mai are importanță.
Important este că liberalii au pe masă o asemenea strategie care nu este decât o palmă și mai apăsată pe obrazul propriului electorat. Pentru că a face liste comune cu PSD, livrând Bucureștiul Gabrielei Firea, plus alte câteva orașe mari unde candidații social democrați sunt mai bine plasați, asta înseamnă. Și pentru ce? Pentru supraviețuire politică, pentru salariile și pensiile speciale grase, sinecurile la stat, banii din PNRR (dacă vor mai veni) și contractele publice pe bani grei. Într-un cuvânt, pentru căpușarea statului și umplerea propriilor buzunare. E o ecuație simplă, valabilă pentru toate partidele. Doar că PSD nu și-a trădat electoratul, oricum unul mult mai puțin pretențios, pentru ea. Chiar dacă a intrat alături de PNL la guvernare, a rămas tartor pe plantație și a făcut cărțile, nu a ajuns să lustruiască ghetele liberalilor.
Semne că nu doar premierul are mare nevoie de inteligență artificială, ci și toți liderii liberali, ca să nu mai vorbim de președinte, a lor fiind sub cotele de avarie, sunt de mult. Un „Ion” la cabinet le-ar fi spus probabil că e prostie curată să propui legi care transformă, prin comparație, PSD într-un campion al integrității, eticii și apărător al societății civile și democrației. Lunga listă de proiecte și amendamente liberale, venite probabil via servicii (Daniel Fenechiu, unul dintre inițiatorii acestora, spunea că le-a primit în plic de la „un coleg liberal care se ocupă de zona asta”), a provocat ilaritate la PSD. Are toate motivele. Ultima mișcare, prin care senatorii PSD și-au retras semnăturile de pe proiectul de lege care sugrumă libertatea ONG-urilor, este doar o mostră. Lăsați în ofsaid, liberalii tot nu au priceput că și-au pus societatea civilă în cap, așa că insistă cu proiectul. Vorba-ceea, unde-i ordin se execută, nu se discută! Din puțul insondabil al prostiei liberale pot fi extrase și legea Ciucă- Bode prin care se înăspresc pedepse pentru tulburarea liniștii și ordinii publice, astfel încât protestatarii care aduc „atingeri grave demnității” persoanelor strigând, de exemplu, „Ciucă, plagiatorul” pot înfunda pușcăria pentru cinci ani. Ce să mai zicem de amendamentele liberale prin care instituțiile de forță – servicii secrete, armată, jandarmerie – își pot secretiza declarațiile de avere sau de proiectul de lege prin care SRI și STS asigurau securitatea platformei utilizate de avocați în relația cu clienții.
Astfel de năzbâtii par parașutate direct din epoca Dragnea, dar spre deosebire de liberali, PSD și-a învățat lecția și a ajuns băiatul bun și democrat al coaliției. E, desigur, un joc de scenă, dar ce trist joc! Toate acestea prefigurează însă marele blat cu PSD - listele comune -, care sunt în logica ultimelor acțiuni. Pentru că PNL e pur și simplu în degringoladă, cu un lider nevolnic, fără idei, anvergură și dispus la orice compromisuri pentru a-și apăra postul și plagiatul, impus de marele strateg de la Cotroceni, cu o conducere obedientă, fără nicio direcție, oscilând între naționalism, putinism și Occident, de o calitate morală și intelectuală la genunchiul broaștei. Cu așa garnitură, nici nu-i de mirare că PNL scade în sondaje, ajungând pe locul al treilea, în spatele AUR. De aici și groaza liberalilor că alegerile îi vor aduce undeva la 15%, după cum spun surse din partid, condiții în care li se pare mai avantajos să-și securizeze funcțiile pentru conducerea centrală și baronimea locală bătând palma cu PSD. Pentru ei nu contează că partidul va ajunge anexa PSD și că puțin probabil să mai poată vreodată să aspire la altă postură.
Acesta este un scenariu de lucru, dar simplul fapt că el există este extrem de grav și arată dimensiunea degradării partidului. Mai ales în condițiile în care reușise la alegerile trecute să obțină un 25% și să ajungă la guvernare în coaliție cu USR. A aruncat totul la coșul de gunoi doar din prostie, orgoliu, lipsă de lideri și servilism față de Cotroceni.
Sunt însă lideri în partid care se opun ferm unui astfel de scenariu, care, atenție, trebuie aprobat de Biroul Permanent, lideri care, sunt convinsă, ar prefera să plece decât să achieseze la o așa mizerie. Problema lor este că au ales să asiste pasivi la aneantizarea partidului -impunerea unor lideri precum Florin Cîțu și Nicolae Ciucă, coaliția cu PSD. Vocile lor s-au auzit atunci în surdină, apoi au amuțit de-a binelea, așa încât publicul crede, pe bună dreptate, că PNL e pierdut.
Temerea că liberalii vor recurge la această manevră pentru localele din București, vedem, a avut efecte. A prins deja contur o coaliție în jurul lui Nicușor Dan la București, formată din USR, PMP, Forța Dreptei. Ea se poate extinde și în alte zone, ca să nu mai vorbesc de parlamentare și prezidențiale. E, poate, începutul alternativei la acest monstru pe cale să se nască. Unii ar spune „tot răul spre bine” - partidele și electoratul reacționează doar atunci când pericolul devine iminent.
O alianță a acestor partide mici de centru–dreapta ar putea fi o soluție. Nu pentru că ele au acum mulți membri sau susținători, cu excepția USR, dar poate coaliza electoratul scârbit de PNL pe principiul „răul cel mai mic”. Care a funcționat și va mai funcționa multă vreme. Scenariul cu adevărat negru este cel în care aceste partide nu vor reuși să-și dea mâna din diverse și perverse motive, orgoliul fiind primul pe listă, și atunci în fața coaliției PSD-PNL, care se pregătește deja de guvernare din 2024 (rocada nu contează în ecuație), va exista doar un mare vid. //
