De același autor
Adevărata „listă neagră“ trimisă de Comisia Europeană guvernului PSD nu e cea descoperită de batalionul de exterminare a democrației de la Antena 3. Ea poartă un nume care a făcut istorie, „to do list“, și are 11 puncte. I-a fost dată în 13 iulie 2012 lui Ponta de către Barosso și este sinteza porcăriilor pe care coaliția USL le făcuse sau se pregătea să le facă atunci și a măsurilor ce trebuiau luate urgent pentru „respectarea statului de drept și a independenței sistemului judiciar“. Un an negru în care s-au primit „liste“ de coloratura cuvenită evenimentelor. Urmașii politicii ai răufăcătorilor de atunci, Dragnea, Dăncilă, Tăriceanu, Toader, plus noul lor partener de guvernare, Gâdea A3, n-au avut niciun interes s-o dezgroape din mocirla sulfuroasă a anului 2012. De ce? Pentru că multe dintre punctele din „to do list“ de atunci sunt valabile și astăzi.
În schimb, o corespondență tehnică pe tema MCV - scrisoarea în 20 de puncte a secretarului general al Comisiei, Catherine Day, către ministrul Justiției de la acea vreme, uselista Mona Pivniceru, în care se cereau informări despre stadiul unor dosare de mare corupție (Copos, Năstase, Brădișteanu, Voiculescu etc.) - a fost metamorfozată de mășinăria de propagandă în „lista neagră a celor care trebuiau condamnați“, într-un ordin dat de Bruxelles supușilor români.
Până aici, nimic nou sub soare, de ani buni asistăm la astfel de spectacole diversioniste grotești. Nici măcar faptul că el a fost clar pregătit în laboratoarele comune ale puterii și televiziunilor aservite nu mai e o noutate. De unde să fi avut musiu Gâdea scrisoarea neagră, dacă nu de la Ministerul Justiției, adică de la domnul Tudorel? Că doar acolo o lăsase Mona Pivniceru acum șase ani, înainte să fie reciclată la CCR. („Comisia nu a cerut date din dosar, ci a cerut să se explice care este stadiul lucrărilor, adică procedura care a fost desfășurată în acele dosare.“) Viteza de reacție a lui Dăncilă, care, la nici o zi de la înfierarea publică a Comisiei Europene drept comandant suprem al „statului paralel“, pune pe hârtie o depeșă către Juncker, nu e nici ea întâmplătoare, face parte din plan.
Semnificativ e însă că astfel de planuri încep de la un timp încoace să țină loc de guvernare. Sunt, de altfel, singurele care au coerență, planificare și diviziunea muncii între putere și oficinele ei. Ministerul propagandei și dezinformării e singurul care funcționează în haosul general și poate chiar bifa succese. Să luăm doar câteva exemple. Trimisul în judecată Dan Andronic, instalat vătaf peste Evenimentul zilei de Udrea & comp., a livrat deja Cartelului penal trei subiecte generoase: 1) „sufrageria lui Oprea“, fructificată printr-o comisie parlamentară, o decizie a Curții Constituționale și ca argument în raportul de revocare a lui Kövesi, 2) arhiva SIPA, transformată și ea în comisie parlamentară și hotărâre de guvern și 3) interviul lui Cristoiu cu Ghiță, care e încă în faza de dezvoltare mediatică. Batalionul de la luju (Roșca Stănescu, Savaliuc & comp.) are în fișa postului reclamarea procurorilor și judecătorilor indezirabili la Inspecția Judiciară și Parchet și furnizarea de subiecte televiziunilor. RTV-ul lui Ghiță și Antena Varanului se ocupă în principal de asamblarea subiectelor și coordonarea campaniilor, cum a fost în cazul Vlad Cosma, în care, iată, s-a obținut rejudecarea la ÎCCJ. Iar când e grabă mare, cele două teveuri primesc direct documentele de la guvern sau partid și lansează ele scandalul. Este și cazul așa-zisei „liste negre“ a lui Gâdea.
Spre deosebire de campaniile precedente, în care scopul era clar - salvarea unor penali, decredibilizarea DNA și înlăturarea lui Kövesi -, scopul ultimei rămâne obscur deocamdată. Episodul „lista neagră“ nu poate fi însă scos din contextul mai larg al altor mișcări pe aceeași zonă. Coincidență sau nu, Valer Dorneanu, șeful pesedist al CCR, strâmbă și el din nas la MCV, spunând că extrage Curtea din colaborarea cu experții Comisiei. Ne cer, zice el, să răspundem la tot felul de întrebări, să ne dăm cu părerea despre politicieni, dosare, justiție, parlament. Dorneanu e grijuliu cu independența și imparțialitatea CCR, care ar fi, vezi doamne, puse în pericol de astfel de colaborări. Normal, Dorneanu răspunde (afirmativ) numai la întrebările și doleanțele partidului de la care mănâncă o pâine bună de peste 15 ani. Dacă privim și în direcția domnului Tudorel, care nu ratează ocazie să acuze Comisia că e „dezinformată“, pe Kövesi și diverși alți opozanți ai subordonării justiției că „defăimează“ țara, n-ar fi de mirare să se lepede și Ministerul Justiției de MCV. În fond, nu spune de mult Tăriceanu că MCV ar trebui „denunțat unilteral“?
Deci, ce urmărește concret puterea pesedist-aldistă prin scrisoarea trimisă de Dăncilă lui Juncker sau prin mișcări de genul celei făcute de Dorneanu? Să forțeze mâna Comisiei să ridice MCV? Haida-de! După vizita lui Timmermans, treaba e clară: nicio șansă dacă o țin tot așa. Atunci? Poate chiar ruperea punților cu Uniunea Europeană, eliberarea țării, cine știe, chiar în anul Centenarului, de sub jugul UE? Se observă ușor că mesajul anti-Uniunea Europeană se amplifică și că armata politicienilor coaliției care și-l asumă deschis își îngroașă constant rândurile.
Să fie asta strategia PSD pentru următoarele alegeri? Nu știm deocamdată, dar realitatea se impune: pe lista dușmanilor puterii figurează mai nou și Uniunea Europeană, alături de justiție, servicii secrete, societate civilă și defăimători.
