De același autor
Înainte de a fi o strategie electorală, o altă viclenie a lui Băsescu, proiectul reorganizării administrative, venit la pachet cu alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin şi cu modificarea de fond a Constituţiei, are coerenţă şi viziune în sensul reformei statului. Toate acestea figurau în programul preşedintelui şi vin în continuarea logică a măsurilor luate de guvern: Legea pensiilor, a salarizării, Codul Muncii, disponibilizări, într-un cuvânt, echilibrarea bugetului prin reducerea aparatului de stat. Dar chiar şi o meschină şmecherie electorală să fie, politicianism curat-murdar, ele tot ar merita discutate şi dezbătute, întoarse pe toate feţele, negociate, modificate, îmbunătăţite. În loc de idei şi analize, de calm şi luciditate, obişnuitele urlete, insulte, acuze care de care mai halucinante. Ce să ne mirăm? Reacţia isterică şi invectiva sulfuroasă au devenit previzibile până la plictiseală. Contraargumentele sunt mereu aceleaşi, indiferent de subiect: „nu e momentul“, „se abate atenţia“, „dictatorul“. E ca în afişele care au împânzit Bucureştiul - munţi de gunoaie, maşini îngrămădite haotic, cerşetori, maidanezi, în fine, peisajul obişnuit şi jos, cu litere de-o şchioapă – „E perfect aşa! Să nu schimbăm nimic“.
Reorganizarea administrativă pe regiuni se află pe agenda guvernanţilor de ani buni, Constituţia a fost făcută zdrenţe de absolut toţi politicienii, ajungând cea mai blamată lege din România, birocraţia, politizarea, baronii, traseismul, corupţia şi cheltuirea clientelară a banului public sunt subiectele predilecte de atac reciproc între partide. Ochii bulbucaţi de furie şi spumele la gură prin talk-show-uri au ţinut loc, 21 de ani, de legi şi de măsuri concrete. Motivul este unul singur: aşa-zişii bărbaţi de stat, marii şi micii tituleşti şi brătieni, gândesc şi acţionează doar sub imperiul interesului propriei camarile, al imediatului electoral.
Regionalizarea, mai mult decât modificarea Constituţiei şi alegerile într-un singur tur, atinge un punct nevralgic: baronii şi clientela politică. În loc de 41 de consilii judeţene şi de prefecturi vor rămâne 8, în loc de 41 de deconcentrate, de sute de agenţii, inspectorate şi direcţii de toate soiurile, vor rămâne de 5 ori mai puţine. Celor 41 de vătafi peste judeţe le vor lua locul 8 „voievozi“ şi mii de clienţi, funcţionari, nepoţi, fini, cumetri, cărători de genţi, lipitori de afişe şi sugători de contracte vor zbura. Lovitura ar putea fi decisivă, oamenii sistemului vor rămâne fără funcţii, mai ales că preşedintele a atras atenţia guvernului să nu umble cu şmecheriile obişnuite: comasare în loc de desfiinţare. O secure ar putea lovi sistemul pe care s-au bazat toate partidele din 1990 încoace. Câştigătorii alegerilor locale, dar nu numai, vor moşteni o administraţie care va diferi substanţial de cea în virtutea căreia au funcţionat şi vor constata în scurt timp că posibilităţile de a-şi recupera investiţiile din campanie, de a-şi hrăni şi răsplăti oamenii se vor fi diminuat simţitor. De fapt, aceasta este măciuca pe care Băsescu a pregătit-o „sistemului ticăloşit“. Reacţiile agresive ale opoziţiei şi mârâiturile printre dinţi ale celor de la putere arată că regionalizarea loveşte unde doare mai tare.
Politic vorbind, biciul va lovi deopotrivă USL şi PDL, le va da peste cap planurile electorale. Şi unii, şi alţii vor trebui să-şi regândească strategiile pentru alegeri. Nu doar USL va avea probleme în a gestiona pretenţiile propriilor baroni (în zona Moldova-Sud, de exemplu, se vor lupta fratricid Radu Mazăre - Constanţa, cu Marian Oprişan - Focşani şi cu Dan Nica - Galaţi, apoi cu aliaţii din PNL, Nini Săpunaru - Vrancea, Victor Paul Dobre - Galaţi şi Adrian Scutaru - Buzău. Vă daţi seama ce va fi!), ci şi PDL, care va trebui să-i împace pe Cezar Preda - Buzău cu Mircea Toader - Galaţi. Nu doar USL va trebui să împartă 8 ciolane în loc de 41 şi să-şi trieze drastic clienţii din sutele de deconcentrate, ci şi PDL. Mai rău, PDL va trebui să aplice legea în plină campanie pentru parlamentare, existând riscul serios să-şi piarda finanţatorii, susţinătorii şi prietenii. A-ţi îndepărta cu propria mână clienţii este ucigător şi cea mai grea piatră de încercare.
Iar în acest punct ajungem la adevărata problemă: va fi capabil guvernul să facă asta? Sau se va mulţumi doar cu inevitabila renunţare la consiliile judeţene (importantă şi ea) şi va lăsa caracatiţa judeţeană neatinsă? Va duce până la capăt această reformă, cea mai decisivă dintre toate, sau o va tărăgăna pe sistemul deja patentat şi va umbla cu jumătăţi de măsură? După cum au mers lucrurile până acum, cel mai probabil e că PDL şi guvernul nu vor dori să-şi taie craca de sub picioare, mai ales după măsurile nepopulare pe care le-au luat şi care sunt departe de a se fi încheiat. Aici însă se va vedea dacă într-adevăr preşedintele mai ţine hăţurile partidului în mână şi tot aici se găseşte şi răspunsul pentru menţinerea sau nu a lui Boc la şefia guvernului. Din punctul de vedere al sistemului existent, PDL se angajează într-un act sinucigaş, din punct de vedere al electoratului de dreapta, care, sunt convinsă, va înţelege corect miza uriaşă a reorganizării administrative, în pofida campaniei mediatice, va avea doar de câştigat.
O altă chestiune nevralgică este UDMR, care vrea 12-14 regiuni, în aşa fel încât să-şi păstreze la pachet judeţele maghiare. Atitudinea UDMR e de înţeles, în formula propusă de Băsescu, maghiarii îşi vor pierde total influenţa pe plan local. Vor fi negocieri acerbe şi probabil UDMR va primi la pachet Statutul minorităţilor şi o regiune mai mică în care vor fi incluse Covasna, Harghita şi Mureşul. În contrapartidă va susţine asumarea răspunderii (nu cred că există altă soluţie pentru ca legea să nu fie îngropată) şi va vota împotriva previzibilei moţiuni de cenzură a USL. E un troc în derulare al cărui final îl vom vedea pe la toamnă.
Cât despre Ponta, Antonescu şi Voiculescu, aceştia vor apăsa pe toate butoanele posibile pentru a împiedica regionalizarea: naţionalism, referendumuri, mitinguri, boicot parlamentar, isterie televizată. Vom avea tot tacâmul. Aşa cum s-a văzut din propunerea USL (păstrarea celor 41 de judeţe, la care s-ar adăuga 8 megaregiuni), miza este cea de care vorbeam, dar în sens invers. Nu doar că USL vrea să menţină ceea ce există, dar mai adaugă birocraţie, cheltuieli, şefime, funcţionărime, maşini, sedii, sinecuri. Altfel spus, încă 8 buzunare largi, plus 2 mamuţi, numiţi Consiliul Regional şi Consiliul Economic Regional. Asta ca să fie pentru toată lumea, să ajungă la toţi jupânii!
Băsescu joacă o carte mare: reducerea baronatelor ar fi o primă şansă ca politica românească să se apropie de normalitate. Cu certitudine însă, până acolo va curge mult sânge politic. Ce vedem zilele acestea este doar începutul. //
Citeste si despre: regionalizarea tarii, baroni locali, Codul Muncii, consilii judetene, conflicte fratricide.
