Moțiunea, punctul de cotitură pentru alegerile din 2028

Să vedem partea plină a paharului crizei politice în care au aruncat țara PSD, care în esență refuză schimbarea modului de a face politică, și președintele Nicușor Dan, cu așa-zisa sa neutralitate, prin care a pus semnul egal între bine și rău, ignorând că PSD a blocat orice măsură care încerca să curețe statul de căpușele politico-financiare după dezmățul din epoca Ciolacu–Ciucă.

Oricât ne-ar înspăimânta efectele economice ale căderii Guvernului Bolojan (la ora scrierii articolului nu știu rezultatul votului la moțiunea de cenzură, dar e de presupus că nici AUR, nici PSD nu mai pot da înapoi), din punct de vedere politic, tot răul ar putea fi spre bine. Iată trei argumente.

1. Limpezirea apelor

Se separă, în sfârșit, apele după aproape 20 de ani. Nefasta coaliție PSD-PNL a murit de facto și indiferent la ce soluții disperate va apela PSD ca s-o reînvie cu trădători de la PNL, șansele sunt mici. Prin cele două decizii de a nu mai intra într-o alianță cu PSD, reiterate de declarațiile lui Ilie Bolojan, PNL, în majoritatea lui, pare că a înțeles că rămânând captivul PSD înseamnă fie un „partid-balama”, de 6-7%, fie chiar dispariția de pe scena politică. Din toate informațiile, această masă critică se va menține și după moțiune, chiar dacă vor exista dezertări.

Apele s-au limpezit și din perspectiva relației PSD cu AUR. Social-democrații au pompat voturi în Călin Georgescu la alegerile din 2024, așa încât acesta a intrat în turul doi, dar, ghinion, nu cu Ciolacu, așa cum era planul, ci cu Lasconi. PSD a închis ochii la toate manifestările extremiste și legionaroide ale AUR, i-a tolerat derapajele violente și suburbane. Într-un cuvânt, a suflat vânt în pânzele AUR. Așa încât ideile vehiculate în moțiunea comună de cenzură nu au de ce să surprindă – ideologic, cele două partide sunt extrem de apropiate, chiar dacă oficial neagă asta.
 
2. Apariția unui lider autentic, Bolojan

PSD, care a văzut la Bolojan doar încăpățânare, rigiditate și comunicare prea lapidară, n-a anticipat că acesta se va profila atât de repede ca lider autentic – este capabil să atace, să comunice eficient, să fie bătăios și are viziune pe termen lung. Chiar dacă măsurile lui Bolojan au fost departe de o reformă în adevăratul sens al cuvântului (dar ce reformă poți să faci când trebuie să rânești mizeria lăsată de Ciolacu, iar PSD te sabotează fără rușine!) și chiar dacă a enervat prin anumite tăieri pripite (la Cultură și Educație, de pildă), iată că beneficiază de susținerea unei bune părți a populației, așa cum arată sondajele.
Dar ceea ce contează este că s-a poziționat ca reformator. Este exact ceea ce avea nevoie electoratul de centru, debusolat, dezamăgit și speriat de ascensiunea extremiștilor, care, iată, și-au dat mâna cu „ciuma roșie”, care nu-și dezminte porecla. În vidul de lideri veritabili din ultimii ani, Ilie Bolojan se profilează drept un adversar de temut în alegerile viitoare.

3. Dezvrăjirea lui Nicușor Dan

În fine, cred că e bine că electoratul s-a lămurit în privința președintelui Nicușor Dan, chiar dacă asta înseamnă dezamăgire. Nu mai are rost să înșir episoadele în care președintele s-a îndepărtat și de promisiunile din campanie, și de propria imagine. Am scris deja că nu are profilul unui reformator, că îi lipsesc curajul și determinarea, că, pur și simplu, e inadecvat pentru funcție. Cert este că și-a pierdut bună parte din susținători, care nu mai au false iluzii și așteptări. Nicușor Dan nu și-a înțeles nici misiunea și nici nu rezonează cu aspirațiile propriului electorat, așa că este puțin probabil să coaguleze energiile bune ale acestuia. Paradoxal, asta va ajuta societatea civilă să-și regăsească suflul și să se mobilizeze, ceea ce se vede zilele astea.

De fapt, Nicușor Dan, prin tot comportamentul de la preluarea mandatului, a reușit două lucruri: să-i facă pârtie lui Ilie Bolojan, să-l transforme într-un soi de „războinic” reformist, și să reînvie tradiționalul antipesedism al electoratului de centru-dreapta.
 
Bătălia pe imagine

După moțiune (dacă aceasta va trece), bătălia va fi una de imagine. Contează cine va fi mai convingător și mai disciplinat: PNL și USR, care spun că nu mai intră în niciun guvern cu PSD, sau PSD, care va susține refacerea coaliției cu un alt premier de la PNL.

Presiunea va fi pe liberali, să trădeze, iar pentru asta va fi aruncat în luptă narativul „responsabilității față de cetățeni” și cel al pericolului extremismului. Nu e clar cine va câștiga această luptă, dar va fi una pe viață și pe moarte.
 
Scenariul negru: refacerea coaliției

Cred că orice analiză a potențialelor formule de după moțiune trebuie să aibă ca țintă alegerile din 2028. Acestea sunt cea mai importantă miză, mai importantă chiar decât cea economică. Spun asta pentru că oricine ar veni acum la guvernare (inclusiv Bolojan) nu va putea face mare lucru – PSD este decis (din guvern sau din afara lui) să saboteze orice măsură cât de reformistă care i-ar afecta interesele și ar mai opri hoția din banul public, există informații că pregătește un blocaj administrativ în sensul acesta –, așa că să nu ne facem mari speranțe, situația economică se va degrada, în orice variantă. În schimb, dacă nu se va profita de moment pentru resetarea scenei politice, alegerile din 2028 vor fi câștigate fără drept de apel de AUR.

Din această perspectivă, în opinia mea, există două scenarii negre: refacerea coaliției cu un premier-marionetă de la liberali sau cu unul tehnocrat. În ambele formule, PSD va fi cel care va conduce de facto Guvernul, dar fără să-și asume explicit. Va urma un dezastru economic, PSD având mână liberă să-și reia practicile care au generat actuala situație. În același timp, sunt scenariile care vor menține statu-quo­-ul la umbra căruia extremiștii prind aripi, la fel și dezamăgirea electoratului de centru, care nu va avea cu cine să voteze peste doi ani. Pentru a le evita este nevoie de un șoc, de o ruptură, de o schimbare completă a paradigmei.

PSD trebuie să-și asume guvernarea

PSD, care a inițiat moțiunea de cenzură și e primul interesat să dărâme Guvernul Bolojan, trebuie să vină cu soluția și să-și asume guvernarea. E ceea ce, justificat, clamează PNL și USR. Cu ochii pe alegerile de peste doi ani, cred că PSD trebuie forțat în direcția asta, cu orice risc. Poate face fie un guvern minoritar, sprijinit în Parlament de AUR, fie un guvern PSD-AUR, deși ambele partide spun că nu vor asta, iar președintele Dan a declarat că nu va nominaliza un premier de la o astfel de majoritate. PSD mai poate face o majoritate de strânsură, inclusiv cu dezertori de la PNL, al căror număr ar putea crește pe măsură ce trece timpul sub presiunea mediatică de care vorbeam mai sus, dar o majoritate la limită.
E clar că nu asta a fost intenția PSD și cu atât mai puțin a lui Grindeanu. Dacă PSD va fi lăsat în ofsaid de PNL și USR, va fi obligat să-și asume guvernarea, dând primul-ministru. Este formula prin care PSD își va rupe gâtul la alegerile viitoare. Acum este cotat cu 22%, dar în doi ani, după o guvernare-catastrofă, va putea cădea la 15%. La pachet cu PSD se va prăbuși și AUR, care nu se va mai putea erija în antisistem și nu va mai putea clama că nu a contribuit la actul guvernării, din moment ce va susține PSD din Parlament sau chiar va participa la guvernare.

PNL și USR trebuie să intre în opoziție

În 2028 e nevoie de un pol reformist, prooccidental, capabil să bată AUR și PSD în alegeri. Dar pentru asta e obligatoriu ca PNL și USR să intre în opoziție, să se reformeze, să-și caute lideri (Bolojan nu e suficient și nici Fritz) și vectori de opinie, capabili de o opoziție proactivă, nu reactivă, care să dea încredere electoratului că modul de guvernare corupt, clientelar și iresponsabil practicat de PSD se va schimba. Căci aceasta este miza principală. Mai e ceva, ar fi bine ca PNL să se rupă, să scape de toți pesediștii din interior.

PNL și USR trebuie să treacă peste orgolii, animozități și răfuieli meschine. PNL, cu Bolojan în frunte, are șanse mari să fie principalul pilon al unei astfel de construcții – menționată, de altfel, în câteva rânduri chiar de actualul premier. Este o ocazie unică, de neratat, pentru că există toate premisele ca ea să fie una de succes. Pentru asta, PNL trebuie să strângă din dinți, să aibă tăria să nu accepte nici refacerea concubinajului cu PSD, indiferent de formulă, nici un guvern minoritar, chiar condus de Bolojan. PNL și USR trebuie să accepte opoziția, ba chiar s-o dorească. //