De același autor
Crin Antonescu nu a fost turnător la Securitate, reiese asta din declarația care a fost pusă la secret de niște binevoitori din CNSAS, dar pe care, sub presiunea publică, a fost obligat s-o facă publică. Nu a fost nici victimă, așa cum încearcă susținătorii săi să acrediteze, dar nici vreun erou. Ba din contra. O dovedește finalul declarației: „Vă relatez că am posibilitatea să exercit influență pozitivă asupra celui în cauză, are încredere în mine, mă consultă (...)”..
Aici e cheia. Din cauza asta s-a făcut tot tărăboiul. Din cauza acestei fraze cineva acolo sus, în Colegiul CNSAS, s-a gândit să pună Nota de Fundamentare și declarația la secret. Finalul declarației date de Antonescu în 1988 la Securitate lasă loc interpretarilor ca ar fi putut fi agent de influență. În tot cazul s-a oferit să fie, forțat sau nu. Nu știm însă mai mult și în lipsa altor documente nu se poate afirma că ar fi fost unul. Mai e ceva, declarația este una atipică pentru o anchetă, lipsesc formulările standard.
Citind declarația olografă a lui Antonescu m-a bufnit râsul și, într-un fel, mi-a fost milă de el. Cât rău pot face slugile, lingăii! Pentru că numai unor lingăi le putea da în cap să interzică accesul publicului la Nota de fundamentare & Declarație ca să-l pună la adăpost și să încerce să-l transforme în victima unei conspirații menite a-i reduce șansele în alegeri.
N-a fost nicio conspirație. Omul a fost verificat potrivit legii pentru că e candidat la prezidențiale, iar adeverința a fost postată pe site-ul CNSAS, ca toate adeverintele, fie că sunt despre turnători, incocenți sau securiști. În adeverință scrie negru pe alb că domnul Antonescu nu a făcut poliție politică și că declarația cu pricina a fost găsită în dosarul de urmărire informativă a prietenului său Costache Ștefan care încerca să plece în Occident. ”În cadrul cercetării informative inițiate de Securitate asupra domnului C.Ș, precum și asupra anturajului acestuia, titularul adeverinței, profesor de istorie la Școala generală Niculițel și prieten apropiat cu C.Ș, a fost convocat la Securitate și a dat o declarație, datată 13.01 1988, olografă, semnată cu numele real”. Până aici nimic nou sub soare, sunt mii de astfel de cazuri în dosarele CNSAS, sunt pline arhivele.
Deci nu a fost nicio scurgere de informații din CNSAS, așa cum insinuează stimbabilul domn deputat liberal Alexandru Muraru și alți liberali de bine. Era normal ca ziariștii să descopere adeverința cu pricina pe site-ul CNSAS. Nebunia începe de aici înainte. În adeverința lui Crin Antonescu apare propoziția că ”poate fi consultată de titularul adeverinței la sediul CNSAS”. Există astfel o discrepanță între adeverința lui Crin Antonescu și adeverințele primite de alți candidați la prezidențiale.
De pildă, în Adeverința lui Silviu Predoiu, cel care a candidat la alegerile din noiembrie 2024 și care a fost ofițer de Securitate, dar pe care CNSAS nu a putut să-l încadreze la poliție politică ( din cauza schimbării legii în timpul guvernării Tăriceanu, cu neprețuitul ajutor al lui Dan Voiculescu, celebrul „Felix”), scrie că adeverința „poate fi consultată la sediul CNSAS”. La fel scrie și în cea eliberată lui Ion Banu, care a candidat la prezidențialele din anul 2019
Mai precis, între Adeverințele de acum 6 luni, cele de acum 6 ani și cea de acum câteva zile există o diferență majoră, în primele scrie că Notele de Constatare pot fi consultate de oricine la sediul CNSAS, în ultima, cea a lui Crin Antonescu, doar de către titular, publicului larg fiindu-i interzis accesul.
Toate cele trei Adeverințe poartă semnătura președintelui Colegiului CNSAS, Constantin Buchet, domnul care provine din PRM și a s-a transferat la PSD.
Practica CNSAS din ultimii 10 ani cel puțin a fost astfel încălcată pentru prima oară. Întrebarea firească e „De ce” Chestiunea a fost lămurită după ce Antonescu a fost obligat să prezinte public declarația dată la Securitate în finalul căreia figurează buclucașa formulare care, așa cum am spus, ridică semne de întrebare.
Ca să justifice trecerea declarației la secret, Mădălin Hodor, vicepreședinte Colegiului CNSAS (numit la propunerea PNL), în răspunsul pe care îl dă ziaristului Ovidiu Vanghele ( care a cerut acces la Nota de fundamentare secretizată ) spune că e vorba de o decizie a Tribunalui București din 2015 potrivit căreia Notele de fundamentare nu sunt publice. Păcat că domnul Hodor nu a aplicat aceeași unitate de măsură și în cazul celorlalți candidați la prezidențiale verificați. Sau în cazul sutelor de adeverințe emise de CNSAS în ultimii zece ani. Sau măcar a acelora de când domnia sa a devenit membru în Colegiul CNSAS. Soarta probabil a făcut să descopere decizia instanței din 2015, altfel e de presupus că ar fi optat pentru transparență. La fel și fel și dl. istoric Mihai Demetriade care a susținut aceeași teorie. Dar, vorba ceea, ordinul se execută nu se discută.
Dacă declarația nu ar fi fost trecută la secret poate ar mai existat o șansă să treacă neobservată. Așa, bietul candidat Antonescu a trebuit să dea explicații. Victimizarea i s-a cam ofilit.
