De același autor
Nu mai miră pe nimeni că 48% dintre români sunt nostalgici comuniști – procentul a crescut față de acum 10 ani, dar nu semnificativ. Explicațiile istoricilor și analiștilor au umplut paginile unei părți a presei, aceea care nu a abandonat demersul pentru democratizarea țării. Fără niciun folos însă.
An de an, în preajma comemorării morților de la revoluție, se repetă obsesiv aceeași întrebare: cum e posibilă atâta orbire colectivă? Cum pot uita oamenii lipsa de libertate, represiunea, teama, minciuna instituționalizată, dar mai ales coșmarul vieții de zi cu zi, sărăcia, frigul, foamea, într-un cuvânt, dezumanizarea? Dar tinerii, cum de sunt atât de permeabili la falsele mituri despre comunism întreținute de părinții și bunicii lor, de propaganda unor televiziuni, site-uri, de naționaliști și patrioți de mucava? Un posibil răspuns – dincolo de nostalgia tinereții pierdute a unei întregi generații, de precaritatea educației și lipsa studiului istoriei comunismului în școală după revoluție –, mi se pare acela că spiritul critic a fost foarte scăzut în România. Descurcăreala ajunsese artă, pilele, relațiile și mita făceau parte din normalitatea vieții, bancurile erau debușeul.
N-am să uit niciodată că pe 21 decembrie, după revoluția de la Timișoara, de care, nu-i așa, aflase bună parte din populație de la Europa Liberă, în București, la baricadă, erau cel mult 2.000 de oameni. Muncitorii de la 23 August despre care se zvonea că se îndreaptă spre Universitate nu au venit. N-am să contenesc să mă întreb (știu că am să supăr pe mulți) care este misterul muncitorilor frumos încolonați porniți cu miile de pe marile platforme industriale în dimineața de 22 decembrie. Cine i-a organizat?
Mâna de oameni de la care a plecat revoluția în București este simbolică pentru evoluția României în neterminata tranziție. Să nu uităm că Iliescu a fost ales cu 85%, iar peste 34 de ani, PSD, urmașul FSN-ului, are șanse reale să redevină stăpân la următoarele alegeri.
Vreau să spun că mulți români erau perfect acomodați cu comunismul, erau nemulțumiți, îl înjurau, dar nu-l urau, nu percepeau oroarea în care trăiau la adevărata ei dimensiune. D-aia cred că au putut uita atât de ușor. Și că acum, frustrați, mulți, la fel de săraci, cu așteptările înșelate, valorizează comunismul.
Cifrele sondajului INSOMAR din noiembrie ar trebui să ne dea fiori, ele vor avea cu totul altă semnificație anul viitor. Pentru că acești oameni, acești amnezici, pentru care până și mizeriile, ororile cotidiene ale comunismului și-au pierdut relevanța, darămite valorile fundamentale precum libertate și democrație, sunt cei care îngroașă rândurile populismului, extremismului și naționalismului pe care le vedem înflorind în sondaje.
Ei nu au culoare politică, sunt bazinul din care George Simion și Diana Șoșoacă își extrag susținătorii. Cum credeți că au ajuns AUR și SOS să aibă 25% și sunt pe un trend ascendent? Simplu, valorificând nostalgiile și frustrările acestor oameni: Ceaușescu era un adevărat patriot (sondajele arată că 64,3% au o părere bună despre el) care nu a vândut țara străinilor pentru „cârnați” (cum spune Putin acum), aveau toți un apartament și nu exista șomaj, se fura mai puțin, se făcea școală, nu glumă, nu existau bogați care să sfideze cu vilele, mașinile și banii lor, toți erau egali, puteau să-și facă vacanțele la Mamaia și Costinești, unde era pentru toate buzunarele, nu ca acum.
Simion și Șoșoacă le instrumentalizează decepțiile, fricile, toate nerealizările, marginalizarea, le cultivă ignoranța și antioccidentalismul, valorificând un fals naționalism. Acestor oameni, democrația nu le-a spus și nu le spune mare lucru, rezonează la teorii conspiraționiste și simt nevoia unei mâini de fier, care s-ar putea reîntoarce la dictatură fără ca măcar să-și dea bine seama ce li se întâmplă. Sunt electoratul captiv al partidelor extremiste și populiste, sunt manipulabili, cred cele mai sfruntate minciuni, nu au repere și valori bine sedimentate.
Nostalgicii comuniști, cei care spun în proporție de peste 46% că se trăia mai bine pe vremea lui Ceaușescu, vor vota la alegerile din 2024. Dacă dictatorul ar trăi, l-ar vota pe el. Au însă noroc, de la Corneliu Vadim Tudor, un extremist și apologet al comunismului, nu au mai avut pe cine să pună ștampila, acum au. AUR și SOS îi reprezintă perfect și îi coagulează.
Iar asta, pentru că tot ce se întâmplă în România și în afara ei nu face decât să le confirme opiniile. Felul în care a fost gestionată pandemia de COVID de către guvernarea PSD-PNL, miile de morți, restricțiile de multe ori inutile și abuzive, eșecul vaccinării datorat unei campanii triumfaliste și neconvingătoare, războiul din Ucraina și lipsa unei poziții viguroase în raport cu Rusia, reticența comunicării au contribuit la creșterea nesiguranței și a temerilor legate de viitor. Ce să mai discutăm despre haosul guvernării, inflație, scăderea nivelului de trai, măsuri schimbate de pe o zi pe alta, bugete nesustenabile care măresc deficitul, promisiuni fanteziste și de nerespectat. Toate le vor da apă la moară, iar beneficiarii vor fi partidele extremiste și populiste. //
