De același autor
Se acordă trustului lui SORIN OVIDIU VÂNTU
De tot hazul încercarea trustului deţinut de Vântu de a desfiinţa raportul Oxford Analytica, acţiune la care s-au înhămat vitejeşte chiar angajaţii şi colaboratorii mogulului: Adrian Ursu, Emil Hurezeanu, Răzvan Dumitrescu, Cornel Nistorescu şi Bogdan Chireac. O singură excepţie: C.T. Popescu care, după vizionarea celei de-a doua părţi a înfierării, s-a recuzat.
Misiunea s-a dovedit imposibilă, din simplul motiv că executanţii foloseau exact mijloacele incriminate de raport: cântau toţi pe aceeaşi voce aceeaşi partitură. Ea suna cam aşa: mogulii sunt şi ei oameni, diverşi, unii buni şi alţii răi (cel bun fiind, sugera Emil Hurezeanu, cum altfel, Vântu), analiza e falsă şi îi serveşte lui Băsescu, deci a fost comandată de el. Concluzia lui Nistorescu şi Chireac.
Cât despre Oxford Analytica, e un biet SRL din Anglia, cu apucături româneşti, deci avid de bani, şi care livrează studii la comandă doar pentru a-şi satisface clienţii. În plus, mirare şi indignare colectivă: de ce li se zice domne’ moguli, şi nu patroni, unde au dispărut jurnaliştii din peisaj, dar „facts“-urile? Asta deşi raportul explică pe scurt şi clar mecanismul dispariţiei: „presa pare a fi o extensie a intereselor de afaceri“ ale celor trei moguli.
Întrebarea care se impune şi la care luptătorii întru apărarea presei moguliste au dat un răpuns indirect este de ce atâta furie în discreditarea Oxford Analytica? Răspuns posibil: tocmai pentru că instituţia nu este o cutie poştală, pentru că prestigiul ei este dincolo de orice dubiu, cu atât mai mult deasupra celor ridicate chiar de angajaţii celor criticaţi. Pentru că, în funcţie de rapoartele Oxford Analytica, se poziţionează organismele internaţionale atunci când vorbesc despre presa românească şi când analizează climatul politic şi electoral. //
