Noul „patrulater roșu“ PSD-ALDE-PMP-PRU

Privim uluiți spectacolul politic, temele in­tro­duse în campanie, strategia mediatică, actorii an­grenați și constatăm că sub ochii noștri s-a născut deja o alianță care prefigurează vii­toarea majoritate în parla­ment. Este vorba de un nou „pa­trulater roșu“ – PSD, ALDE, PMP și PRU -, cu PSD la comandă și toate ca­rac­teristicile fostului patrulater din perioada anilor ’90. Deo­camdată, oficial el se li­mi­tea­ză la PSD-ALDE, dar în fapt include și celelalte două par­tide. Se vede asta din direc­țiile majore pe care se pla­sează aceste partide, din discursurile în esen­ță identice pe temele importante și mai cu seamă din atacurile bine coordonate asupra câtorva actori: Cioloș, „tehnocrații“, pre­șe­din­tele Iohannis, șefa DNA, Laura Codruța Kövesi. Războiul împotriva acestora, declanșat cu luni bune în urmă s-a dezvoltat în timp pe câteva direcții clare: antioccidentalismul și xenofobia mascate în naționalism ostentativ, demolarea lui Kövesi și a DNA și ultrapopulismul. Par­ti­dele „noului patrulater roșu“ acționează uni­tar, coordonarea se reglează probabil undeva în subteranele consultanților politici, autohtoni sau de import, dar ceea ce frapează este dis­tri­buția rolurilor, modul în care se predau ștafetele, în funcție de interesele punctuale ale fiecăruia și de interesul general al alianței.

Putem observa, de exemplu, că flamura an­ti­kövesismului este strategic purtată de PMP (Bă­sescu și acoliții din presă), de ALDE (Tă­ri­ceanu și grupul penal adunat acolo) și de câți­va actori aparent inde­pen­denți și mânați în luptă de propriile probleme cu DNA, gen Ghiță și Udrea. Bombițele cu ma­te­rie urât mirositoare sunt pa­sa­te de la unul la al­tul, de mul­te ori auzim doar un fâs sau păcănituri de pis­tol cu do­puri, dar asta nici nu mai con­tează, important e să fie ținut subiectul viu, să dea din lim­bă. Mediatic, divizarea muncii e și ea bine pusă la punct. Televiziunea lui Ghi­ță este vârf de lance otrăvită în lan­sa­rea di­ver­siunilor și grobianismelor la adresa lui Kö­ve­si. Evenimentul zilei, care s-a me­ta­mor­fo­zat precum gândacul lui Kafka, din ziar qua­li­ty în trompeta grupării Udrea-Băsescu-Ponta, funcționează acum pe post de mă­ciu­că în ca­pul adversarilor acestora și de răs­pândac de Black Cube marca Cristoiu & spi­oni. In­te­re­sant e că Dragnea s-a derobat abil de sarcină la acest capitol, distribuind-o unor actori de ca­­te­gorie grea, recunoscuți în PSD pentru me­ri­te­le în lupta cu DNA, genul Codrin Ștefănescu.

În schimb, xenofobia și antioccidentalismul sunt repartizate în principal PSD și așa-zisului PRU - falanga Ghiță-Diaconu-Palada - și doar episodic, în funcţie de nevoi și umori, ce­lor­lalte partide. Redezgroparea națio­na­lismului a început la alegerile din 2014 sub bagheta lui Ponta, cu al său slogan „Mândri că suntem ro­mâni“, a luat o pauză, după care s-a revi­go­rat post-Colectiv, pentru ca acum să îmbrace haina xenofobiei paroxistice și să ne arunce direct în anii ’90.

Toate partidele și-au pus pe afișe și poartă în cioc România, din care de fapt ciugulesc cor­bește. E doar o fațadă în spatele căreia le ve­dem chipurile contorsionate de ură, incintând împotriva „străinilor“ , „sorosiștilor“ și „tră­dă­torilor“ manevrați de o putere ocultă. „Teh­nocrații“ parașutați de la Bruxelles, „Julien și Werner“, partidul lui Nicușor Dan și ONG-urile nealiniate la politica patrulaterului sunt din „re­țeaua lui Soros“ și au un proiect „an­ti­na­țional“ de dezmembrare și ruinare a țării. Eve­nimentul zilei și RTV, via Ghiță și Diaconu, au facut chiar liste negre cu „sorosiștii“ din re­țea, exact așa cum făcea până nu demult An­tena 3 liste cu „băsiștii“. Dacă te uiți mai cu atenție, vezi că cele două liste negre au mul­te puncte comune. Motiv pentru care Băsescu a făcut strategic (?) un pas în lateral. La pri­ma vedere, toată manipularea cu Soros e ri­dicolă și te întrebi la ce spălați pe creier poa­te să mai țină după 25 de ani, dar nu-i chiar așa. De fapt, electoratului PSD i se transmite un mesaj simplu de ură împotriva „străi­nu­lui“, de la care i se trag toate relele și sără­cia.

Aici ajungem la a treia și cea mai eficientă componentă a strategiei la butoanele căreia se află en titre PSD și Dragnea: ultra­po­pu­lis­mul. Măririle de salarii, eliminarea unor taxe pa­rafiscale și ajutoarele sociale votate cu ires­ponsabilitate de parlament au priză la un elec­torat mai mare decât cel al PSD, ca orice po­mană de felul acesta. Câți stau să se întrebe de unde vin banii, dacă bugetul rezistă sau nu? În sărăcia generalizată, aceste întrebări sunt pur retorice, chiar dacă electoratul mai educat și informat ar trebui să-și amintească de aventura din vremea lui Tăriceanu, când sub același pretext al economiei care „du­du­ia“ s-au revărsat saci cu daruri electorale, plătite apoi în timpul crizei de noi toți. Dar ce contează asta pentru PSD? Dacă vine la gu­vernare, va face ceea ce știe mai bine: taie din investiții și dezvoltare, dacă vin PNL, URS și Cioloș, o să aibă motiv de tocat și acuzat. E aceeași atitudine cinică și iresponsabilă deja devenită marca PSD, dar pe care mulți o sa­lută cu un „sărut mâna, boierule“.

Șansele ca acest patrulater să câștige și să fa­că majoritatea în parlament sunt mari. Son­da­jele arată că PSD și ALDE trec de 45%, re­zultat confirmat de altfel și la locale, iar PMP poate să depășească 5%. Băsescu e acum cu trup, suflet și presă aservită în tabăra pa­tru­la­terului, dar nu este exclusă o răsucire du­pă alegeri. S-ar putea transforma în „soluția imo­ra­lă“ pentru alianța PNL-USR, care va fi în­să din această cauză una extrem de vul­ne­rabilă. Până atunci însă, vedem „noul pa­tr­ul­a­ter ro­șu“ în plină acțiune, răsucind ceasul istoriei.