Oprea îşi joacă interesul naţional la două capete

Ce urmărește Oprea prin acest joc la două capete? Pe de o parte, simte că zilele lui Ponta sunt numărate și încearcă fără prea multe subterfugii să smulgă cât mai multă putere de la PSD. Sau, mai probabil, vrea să devină o alternativă la un PSD care, dincolo de demonstrația făcută la moțiune, e în mare dificultate.

Generalul indispensabil se plasează si­mul­tan în postura de salvator pe linia prin­ci­palelor două fronturi de luptă: al lui Ponta și al justiției. Un joc, de imagine în primul rând, cu miză mare însă, pe termen mediu și chiar lung. Nu știm dacă cineva - aici putem specula mult și bine - l-a întors pe Oprea cu cheița (Iohannis, serviciile?) sau omul are pur și simplu instinct și simte oportunitatea. Pen­tru un partid care își da­torează existența și su­pra­viețuirea politică înrolării conjuncturale în armata care s-a profilat a fi învingătoare, nici n-ar fi ceva ieșit din comun. Evoluția este însă spectaculoasă, s-o recunoaștem, adunătura de traseiști și trădători, bine împănată cu penali, nu­mi­tă UNPR a ajuns acum nu doar să fie in­dispensabilă tuturor, ba chiar în poziția de a ridica ștacheta condițiilor și pre­ten­țiilor. L-a proptit pe Victor Ponta în func­ție, susținându-l strategic la moțiunea de cenzură, dar se erijează, în același timp, și în apărătorul justiției, al statului de drept. Fabulos! „Utilitatea“ partidului-balama își reintră astfel în drepturi.

Semnalele date de Oprea au fost foarte cla­re. Mai contează că ele se bat cap în cap cu toate gesturile și declarațiile anterioare ale UNPR? Nu, pentru că situația este la limită și orice compromis, orice răsucire, reevaluare devin, ca întotdeauna în po­li­tica autohtonă, acceptabile, ba chiar de-a dreptul morale. Unul dintre cele mai pu­ternice mesaje se referă la modificarea „pe furiș“ (pe față ar fi OK?) a codurilor pe­nale. „I-am spus-o și lui Victor Ponta, le-am spus-o și colegilor de coaliție, în mo­mentul în care cons­tatăm că se lucrează, de exemplu, la Codul Penal, pe furiș, vor să-l modifice, sau se dorește un atac asu­pra statului român, pe noi ne pierde (...) Dacă ac­tua­la coaliție ar încerca să dărâme ceva din statul ro­mân ne-a pierdut ca par­teneri.“ Alt semnal are în vizor DNA - „etalon la Bru­xelles“, lupta anticorupție – „una is­to­ri­că, a dus la întărirea statului român“ și pe Laura Codruța Kövesi – „o susțin to­tal“, în fața cărora Oprea se pune zălog.

Oprea recunoaște că este „interesat“ de Mi­nisterul Justiției și că se poartă ne­go­cieri cu PSD. Primele speculații au apărut în momentul în care Robert Cazanciuc, că­ruia pesediștii îi cer capul pentru că nu a știut să-i apere așa cum se cuvine de do­sarele DNA, părea că s-a ascuns sub pul­pa­na UNPR, cu minister cu tot. Episodul nu e încă deplin lămurit, dar dacă, într-ade­văr, justiția ajunge la Oprea, iar acesta îl păs­trează pe Cazanciuc și nu-l pune pe fai­mosul antijustițiar, specialistul în ma­sa­crat legi penale cu virgula și art­ico­lul, Eu­gen Nicolicea, va fi un semnal im­portant pentru noul raport de forțe din co­aliție și vizavi de slăbiciunea tot mai evi­dentă a lui Ponta.

Ce urmărește însă Oprea prin acest joc la două capete? Pe de o parte, e clar că simte (are informații?) că zilele lui Ponta sunt bob numărate, i-a recomandat, părintește („eu l-am crescut“) să-și dea demisia și în­cearcă fără prea multe subterfugii să smul­gă cât mai multă putere de la PSD. Sau, mai probabil, vrea să devină o al­ternativă la un PSD care, dincolo de de­monstrația făcută la moțiune - avem ma­joritate și suntem strâns uniți în jurul șe­fului lor penal -, e în mare dificultate. Pon­ta devine pe zi ce trece o ghiulea le­gată de picior, dar PSD nu are lideri, ba­ronii își țin respirația să audă primii că­tușele, imaginea partidului e în grea su­fe­rință - corupție, aroganță, obrăznicie, sfi­dare, măciuca pusă pe justiție -, în in­te­rior nemulțumirea crește pe fondul apro­pierii alegerilor. Urâta agonie a lui Ponta se va vedea în scorul partidului. Desigur, există un nucleu dur și consistent al elec­toratului PSD, insuficient însă pentru o altă viitoare majoritate, plus că se con­tu­rează, iarăși, riscul mobilizării anti-PSD în­tr-o masă mare din nehotărâți, cum s-a întâmplat la ultimele prezidențiale.

Interesul național stă însă la pândă! Re­branduit, cu statul de drept în cioc, an­ti­corupția la rever și fluturând un na­țio­na­lism de tip milităros, axat pe imaginea României în exterior, partidul lui Oprea poa­te deveni o alternativă pe stânga sce­nei politice. „Cine dorește seriozitate și stabilitate să vină la UNPR“, sună che­ma­rea la oaste. Pesediștii se plâng deja de ra­co­lări în teritoriu, de pretențiile tot mai mari ale acestei rude sărace, ajunsă, iată, un veritabil pol de putere în coaliție, unul peste care nu mai poate trece. Mai rău, care își va trage o halcă mare la împărțeala post-Ponta și se va afla în cărți în orice formulă.

Cred că aici este de fapt marea abilitate a lui Oprea, pentru că, dirijat sau nu, a creat pentru UNPR, prin ultimele ma­ne­vre, profilul singurului partener de dialog din zona stângii. S-a făcut indispensabil și frecventabil pentru PNL și Klaus Iohannis. În perspectiva debarcării lui Ponta - ches­tie de timp, după opinia mea - și a reașe­ză­rilor în parlament, Oprea, cu noua sa abordare de scut al justiției și salvator al codurilor, poate fi o soluție de tranziție. Atât pentru PSD, înfricoșat că va pierde pu­terea, cât mai ales pentru opoziția ah­tiată să ajungă la ea. Deocamdată, Oprea mută strategic pe ambele fronturi, va opta din mers, în funcție de evoluții și ofertele primite. De un lucru poate fi însă sigur: acestea nu vor lipsi.