Parlamentare 2016: scenarii și mize

Marea necunoscută, în funcție de ca­re se pot analiza diversele variante de majorități parlamentare, este dacă sco­rul PSD și ALDE însumat se va apro­pia de 50% după redistribuire și dacă PNL și USR vor sări de pragul psi­hologic de 40%. Cu o săptămână îna­inte de alegeri, nu avem un răs­puns clar. Sondajele dau cifre diferite, cele făcute de Avangarde-Pieleanu ara­tă, desigur, PSD și ALDE la 49% și PNL plus USR la 35%. Și în cercetarea făcută de USR cu Kantar-TNS coaliția PSD-ALDE sare de 46%, iar PNL și USR se plasează la 36%. Sondajele li­beralilor arată și ele coaliția PSD-ALDE plasată în jurul valorii de 44-45%, dar PNL și USR depășesc cu pu­țin 40%.

Plecând de la aceste date, se desprind trei scenarii.

1. PSD și ALDE se apropie sau chiar depășesc, după re­dis­tri­buire, 50%. E formula în care UDMR și minoritățile se vor ori­enta instantaneu spre alianța cu șanse sigure de a face majoritatea și gu­ver­nul. În această situație, singura bă­tă­lie se va da între PSD și Iohannis pen­tru nominalizarea lui Liviu Drag­nea ca premier. Deocamdată, social-de­mo­crații nu au aruncat alt nume în joc și vorbesc tot mai apăsat de schim­ba­rea legii care interzice unui con­dam­­nat penal să ocupe această func­ție.

2. PSD și ALDE se apropie de 45%-47%, „partida Cioloș“ – PNL și USR - de 40%, după redistribuire. PMP intră și el în parlament. E un scenariu în care for­marea majorității se joacă. UDMR poate fi convins de președintele Io­han­nis să se alăture partidei Cioloș, de­­și nu sunt semne prea încu­ra­ja­toa­re: afrontul liderilor maghiari cu oca­zia Zilei Naționale - neparticiparea la recepția de la Cotroceni -, pozi­țio­na­rea fățișă antijustiție din ultima pe­ri­oadă, radicalizarea unor lideri ai Uni­u­nii în chestiunea autonomiei. Ne­go­cie­rile se anunță complicate. În anu­mite puncte, e clar că UDMR se simte mai aproape de PSD și aliații, dar me­sajele naționaliste, xenofobe și an­ti­ma­ghiare venite din zona asta ar trebui să constituie bariere de ne­de­pășit.

Un alt element necunoscut este PMP. Tra­ian Băsescu a lansat în ultima săp­tămână semnalul că nu va face alianță cu PSD, în paralel însă cu un mesaj că­tre președintele Iohannis, prin care se autopropune ca premier. Evident, oferta este inacceptabilă, pentru că un partid cu 5% nu poate ridica astfel de pretenții. În al doilea rând, ani­mo­zitatea dintre Traian Băsescu și liderii PNL este vizibilă și a depășit până și li­mitele bunei-cuviințe, de altfel, Ali­na Gorghiu a reiterat acum câteva zi­le că liberalii nu vor face alianță cu PMP. Nici cu USR relațiile nu sunt mai cordiale, Nicușor Dan este ad­mo­nestat și criticat permanent de PMP. În al treilea rând, Băsescu și PMP sunt în război deschis cu Dacian Cio­loș și președintele Iohannnis, pe care îi atacă sistematic, cot la cot cu PSD, ALDE și PRU. Teoretic, este puțin pro­babil după o astfel de campanie agre­sivă ca Băsescu să accepte să susțină un Guvern Cioloș 2. Și totuși, nu este exclusă o răsucire, Traian Bă­ses­cu fiind specialist în mișcări im­pre­vizibile și „reevaluări“. Argumentul de bază pentru o astfel de perspectivă este că PMP-ului nu i-ar rămâne de­cât fie să intre în combinație cu PSD - dată fiind lupta comună împotriva DNA și a lui Kövesi -, fie să rămână izolat în parlament, făcându-și pro­priile jocuri.

Dacian Cioloş este susţinut de PNL şi USR să-şi continue cariera în fruntea guvernului.

O mare presiune va fi pe ALDE, se va încerca ruperea partidului, unde știm deja că există disensiuni și dizidențe, plus multele zvonuri că liberalii lu­crează de zor la un astfel de scenariu. Este însă puțin probabil, deși nu este exclus ca un grup de proaspăt aleși ALDE să se alăture celeilalte alianțe cu șanse de guvernare.

Deși nu sunt prea mari șanse, totul depinzând de diferența de procente dintre PSD & ALDE și „partida Cio­loș“, s-ar putea contura în urma unor negocieri și condiționări dure o majoritate PNL-USR-UDMR-PMP și, eventual, o facțiune din ALDE. Va fi însă una la limită, fragilă, cu o marjă mare de șantaj și care nu va asigura prea multă stabilitate unui Guvern Cio­loș 2, care s-ar putea vedea în incapacitatea de a-și pune în practică reformele promise.

3. PSD obține scorul său obiș­nu­it, în jur de 40% sau sub, ALDE și PRM nu intră în parlament, iar PNL-USR se pla­sează undeva la 37-38%. Este un scenariu cu redistribuire masivă, de ca­re va beneficia în principal PSD, care-și poate ridica procentul la 45%, în același timp însă și procentele PNL-USR pot sări puțin peste 40%. Vom asista la un război în toată re­gula, în principal mediatic, se vor adu­ce acuze de fraudă - Dragnea pre­gătește de pe acum terenul pentru o astfel de posibilitate -, cu grupuri de presiune scoase în stradă. Pentru so­cial-democrați, un astfel de rezultat ar echivala, la nivel de imagine, cu o în­frângere, mai ales după sondajele triumfaliste și siguranța de sine ară­tate în campanie, motiv pentru care pro­babil vor renunța la Dragnea-pre­mier în favoarea unei alte formule, mai prizabilă și frecventabilă. Sem­nalul de „mare înfrânt“ va fi dublat de eșecul ALDE și va atârna greu în balanță pentru ceilalți actori. De fapt, singurul rămas la masa negocierilor ar fi UDMR, care se va vedea pus în sit­uația, nu prea convenabilă pentru propria imagine și propriul electorat (care la prezidențiale votează tra­di­țional împotriva PSD), de a fi singurul aliat al PSD la guvernare. Pe de altă parte, și puterea de negociere a UDMR, devenită factor decisiv pentru ambele tabere, va crește spectaculos. Totul va depinde de „flexibilitatea“ pre­ședintelui Iohannis și a pre­mie­ru­lui Cioloș, de cedările la care sunt dis­puși, dar este scenariul care dă cele mai mari șanse „partidei Cioloș“.

Desigur, factorul decisiv în oricare din­tre formule este prezența la vot.