Pe cine cocoşează crucea coabitării

Cristina Anghel a surprins doar prin zgomotul prăbuşirii de pe piedestalul pe care o cocoţaseră amărăştenii cu neuronii prăjiţi de manipularea uselisto-antenistă. În cazul lui Ponta însă, frecvenţa şi dimensiunea minciunilor nu-l mai pot doborî de niciunde.

„Pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti.“ Să traducem ofticata constatare a premierului. Cristina Anghel a ajuns pri­ma grevistă-senator a ţării pe mâna tri­pletei Antonescu-Voicu­les­cu-Ponta, care o plângeau-tămâiau-plăteau, via An­te­na 3, în epoca „jos Băsescu dictatoru’“. Acum, că tri­pleta începe să se des­com­pună mai rapid decât an­ticipau până şi cei mai răi dintre portocalii, iar pro­iectul cu pricina s-a trans­format unilateral în coa­bi­tare, fomista s-a adaptat no­i­lor comandamente varane. „Ponta e un lup în haine de oaie“, a rostit ea răs­picat. Păi, se poate aşa ceva, madam? Nu se poate, a zis Ponta. Lupul Ghiţă şi-a în­fipt colţii RTV-işti şi nici toate cojoacele anteniste n-au mai salvat-o de la eva­cu­a­rea din casa de oaspeţi a ASE, unde stătea moca, şi nici de prăbuşirea în groapa umo­rului autohton. Vă recomand câteva ban­curi tematice.

Nostim e că Anghel încearcă acum să con­vingă poporul că nu e chiar atât de fo­mistă şi certată cu moralitatea pe cât i s-a dus buhul. Na, de acum înainte o să plătiţi trei mii de lei pentru mine, în loc de o mie. Eu vă făceam economii la buget, dar dacă nu vreţi, treaba voastră, fraierilor. Doam­na are un debit verbal şi o tărie a obrazului de invidiat, ambele dovedind că are stofă de politician şi Antenele s-au ori­entat bine. Primo: la ASE stătea ilegal şi pe gratis. Secundo: cei trei mii de lei daţi de Senat pentru cazare, banii poporului, cum ar veni, îi băga în propriul buzunar. Că aşa este statutul aleşilor, lax, fără com­plicaţii birocratice gen deconturi, chi­tan­ţe, contracte. Concluzie: dacă de mâine An­ghel se hotărăşte să in­tre în greva foamei pe mo­tiv că „am ajuns mai răi ca pedeliştii“ şi îşi mon­tează un cort în faţa Co­tro­ceniului, banii pentru ca­zare curg. La fel salariul şi forfetarul. Plus, un even­tu­al bonus de „drept de au­tor“ de la Voiculescu.

Cristina Anghel a surprins doar prin zgomotul pră­bu­şirii de pe piedestalul pe care o cocoţaseră amărăştenii cu neuronii prăjiţi de ma­ni­pu­larea uselisto-antenistă. În cazul lui Ponta însă, frecvenţa şi dimensiunea minciunilor nu-l mai pot doborî de niciunde. Şi totuşi. Pentru un european în devenire, e uimitor să vezi cât de bine îl prinde costumul din tergal tăiat după moda Apaca, atunci când vine vorba de burghezi şi de străini. Motivaţia la Legea retrocedărilor, pe care guvernul USL îşi va asuma răspunderea (vai, dar nu e aceeaşi oroare pe care o prac­tica şi PDL?), cea în care se dau punc­te în loc de despăgubiri, are la bază prin­cipiul nepieritor „nu ne vindem ţara“. Moş­tenirea iliesciană e pe mâini bune. „25% din beneficiari au fost din România şi cam 75% din afara ţării, sigur, ur­maşi, cesionari ai urmaşilor, însă din pă­cate pentru o economie ca cea româ­neas­că un export de capital de asemenea na­tură a lăsat, fără îndoială, consecinţe şi semne foarte importante. Uite, de la o ţa­ră săracă ca a noastră s-au mai găsit patru miliarde de plecat în străinătate.“ Nenorociţii, cum au îndrăznit! După 70 de ani de la naţionalizare şi 23 de ani de la revoluţie, ar fi trebuit, nu-i aşa?, să-i do­neze statului român, eventual pentru cam­paniile FSN, PDSR, PSD şi USL. Dar nu-i timpul pierdut, pentru că, din totalul de 200.000 de dosare depuse, doar în 13.000 s-au plătit efectiv despăgubiri. Revolta lui Ponta e sinceră, doar aritmetica îi joacă fes­te. „Din 27.000 de dosare rezolvate (o fi vrut să zică 13.000, deşi pentru de­mon­straţie admit că sună mai bine 27.000, n.a.) 415 persoane au primit 8 miliarde din banii publici până la urmă, ceea ce cred că reprezintă îmbogăţire specifică altor vremuri şi altor locuri de pe această planetă.“ Da, da, da! Victoraş, ai dreptate, îmbogăţirea în noile vremuri trebuie să fie doar cu tunul şi contractul de la stat. Dar cine-s ăştia 415 îmbuibaţi? Capitaliştii, burghezii, latifundiarii, industriaşii. Alde Malaxa, Auschnit, Palade, care au ridicat uzi­nele Faur, Republica, Uzinele de Fier Re­şiţa, devenite „perlele“ coroanei co­mu­niste. Copiii lor, printre care şi cesionara dubioasă Georgia van Dusen Palade, fiica lui George Emil Palade, primul român la­u­reat al Premiului Nobel, au primit des­pă­gubiri de aproximativ 1.080 de miliarde. Di­ferenţa până la 8 miliarde înţelegem că a ajuns în mâinile adevăraţilor samsari, cei care vor fi impozitaţi cu 60%. O crun­tă nedreptate, pentru că băieţii ăştia au lucrat mână în mână cu legea şi ANRP, iar sumele sunt probabil nereale, aşa cum a zis Consiliul Legislativ. Cum mare parte din cele 200.000 de dosare vor fi rezolvate la Sfântu Aşteaptă – a spus-o chiar ANRP într-un comunicat –, iar despăgubirile vor lua forma abstractă a punctelor, mă în­treb de unde ştie Ponta că „povara care ne aşteaptă este de 8 miliarde de euro pentru statul român“.

Nu ştie, dar zice, pentru că altfel cum să justifice că nu dă salariile şi pensiile mă­rite, că a pus de tot pe butuci Oltchim, că ies oamenii în stradă, bagă taxe şi taie din investiţii la greu. Cum să justifice că um­flarea preţurilor taie şi tot taie din nivelul de trai al poporului uselist, ăla de mila căruia plângea în timpul de tristă amintire al necoabitării. Ba mai rău, că a vrut să-i impoziteze şi pe îmbogăţiţii de bugetari ca­re câştigă 1.000 euro/lună, un soi de sam­sari şi ei. Nu i-a ieşit doar pentru că PNL a dat-o la întors, că iniţial n-a avut ni­mic contra „solidarităţii“ pe sărite, adi­că fără magistraţi şi diplomaţi. În România e sigur un singur lucru: cât timp vor mai exista politicieni, magistraţii pot miza pe venituri inviolabile. Acum că noua stra­te­gie liberalo-varană e „jos regimul Bă­ses­cu–Ponta“, crucea coabitării devine tot mai grea. Pe Antonescu s-ar putea să-l co­coşeze rău de tot şi să nu ajungă nici măcar în patru labe la scaunul de la Co­tro­ceni. Cea mai câştigată e tot madam gre­vista. //

PS. Grevista nu se dezminte. Cere birou senatorial la Craiova si ameninta cu... greva. Cu aceasta ocazie iese la iveala inca un tun marca Anghel. Desi nu are cabinet teritorial, l-a decontat. Conform site-ului Senatului, Cristiana Anghel a decontat în luna ianuarie, pentru cheltuieli de întreţinere a unui cabinet parlamentar, suma de 4.400 lei. Altfel spus, a bagat in buzunar vreo 8000 de lei peste salariu. Tot inainte, tovarasa!