Pericolul culcatului pe-o ureche: PSD la 30%

E pandemie, oamenii sunt sătui, nemulțumiți, frustrările s-au acumulat, nervii sunt întinși la maximum, vaccinul e privit cu neîncredere, liberalii sunt puși la zid, useriștii sunt atacați din toate părțile și, ca întotdeauna, electoratul anti-PSD strâmbă din nas. A început să uite. În diversele bule așa-zis de dreapta, ai senzația că nu PSD e adversarul, ci PNL și USR-PLUS. Critici, cârcoteli, venin, nod în papură, dă-i încolo că nici ăștia nu-s mai breji. De PSD cine să mai aibă timp, când sunt atâtea de „rumegat”, vorba agentului electoral de criză, Iohannis. Amnezia, boala tradițional-românească, e, într-un fel, mai rea decât Covidul. Nu te omoară, dar lasă sechele pe termen mult mai lung.

Dacă PSD nu face ceva ca să ne scoată din minți, dacă Omul Negru nu mai e, uităm, ne culcăm pe o ureche. Iar pentru prima oară, PSD nu mai are ce grozăvie să facă, e în opoziție, pe post de chibiț, și nenorocirile din jur nu au concurență. Ciolacu, baron șmecher, cum a fost și Dragnea, știe lecția: înainte de alegeri, e bine să nu enervezi electoratul anti-PSD ca să nu-l montezi să iasă la vot. Vă amintiți 2016? Ce precaut era Dragnea, cum părea el om rezonabil după tupeistul de Ponta, cu ale lui minciuni, obrăznicii și șmecherii de cartier. Ce figură de împăciuitorist făcea Daddy și cum zicea lumea că e inteligent și are intenții bune. Ca și Ciolacu acum, nu a suflat o vorbuliță despre justiție, spunea că partidul trebuie să se reformeze, să devină mai european. În campania electorală a mers pe burtă, până și presa antipesedistă ajunsese să-l laude. Strategia a dat roade: PSD și acoliții au câștigat alegerile cu aproape 60%. N-au trecut nici două luni și dădea Ordonanța 13. Electoratul și-a mușcat degeaba degetele timp de aproape patru ani. Majoritatea e majoritate și n-ai ce face.

Sondajele secrete, alea care sunt crezute de toată lumea, spre deosebire de cele la vedere, spun că PSD are șanse să iasă primul, cu vreo 3% înaintea PNL. Și ce dacă, zic nemulțumiții, au ce merită, la cât de prost au gestionat pandemia, au pus în funcții, ca pesediștii, clienți, politruci și neaveniți de la pompe funebre. Plus că, oricum, vor fi la guvernare, pentru că împreună cu USR-PLUS vor avea majoritatea. Deci, nicio grijă, putem sta liniștiți. Oare?

În primul rând, nu e deloc clar cât de largă va fi viitoarea majoritate PNL–USR-PLUS. Poate fi una fragilă, cu doar câteva procente peste ceea ce ar putea aduna PSD și Pro România, sau una stabilă, de neclintit, precum cea deținută de PSD din 2016 încoace. Din istorie și tristele experiențe, știm cum funcționează majoritățile fragile și coalițiile în România. Convenția Democrată a fost un dezastru, măcinată de scandaluri, de impotență și interese, n-a putut face mare brânză la guvernare, iar Alianța DA a avut o viață scurtă, s-a soldat cu plecarea PD de la guvern și cu o alianță între PNL-ul lui Tăriceanu și PSD. Fractura de atunci a stat la bazele viitorului USL, ale cărui consecințe le simțim și astăzi.

Majoritățile fragile azi sunt și mâine nu‑s. Traseismul e sportul preferat al aleșilor, indiferent de coloratura politică și de principiile clamate la televizor. Să ne amintim cum a căzut guvernul Boc, cum a pierit „biata” Dăncilă și cum s-a prăbușit primul guvern Orban: sfârtecați de colții propriilor colegi, ai tovarășilor de drum lung sau scurt. Trădători se vor găsi mereu, mai ales când la mijloc sunt interese care dau frumos din coadă.

Dacă te uiți la cum arată câmpul de luptă dintre PNL și USR-PLUS, viitorul nu sună deloc bine. De fapt, te apucă groaza. Orgolii, lipsă de toleranță, atacuri în plină figură și sub centură, totul în numele principiilor, al interesului național, reformelor și principiilor care stau țepene ca mortul la îngropăciune. Prin ce metamorfoză vor trece toate la momentul împărțelii funcțiilor în guvern, mai bine să nu ne gândim. Nici cum va arăta relația dintre cele două formațiuni condamnate să se alieze, e bine să nu aflăm prea repede.

La prima vedere, USR-PLUS vrea să împingă PNL pe calea depolitizării, a reformelor, competenței și responsabilizării, ceea ce nu poate fi decât de bine. La a doua, singurul ascendent al USR-PLUS e acela că nu au mai fost la putere, deși și acesta este unul relativ, dacă ne gândim la jumătatea PLUS, care sub Dacian Cioloș a făcut compromisuri cu nemiluita. La a treia strigare, e clar că pretenția PNL de a face în continuare jocurile și a fi vioara întâi e deplasată, cel puțin.

Vreau să spun că nimic nu va fi sigur în următorii patru ani, că un viitor guvern PNL–USR-PLUS, dacă nu există o majoritate confortabilă în parlament, poate cădea oricând, că alianța dintre cele două partide se poate desface cu mare ușurință și că PSD pândește după colț. De altfel, Ciolacu și ai lui nici nu au interesul să vină la putere acum, într-o perioadă atât de nenorocită, mai degrabă așteaptă ca guvernarea să se erodeze și disensiunile să dea roade.

Un PSD cu un scor bun în alegeri, ba chiar pe primul loc, care poate fi obținut pe fondul absenteismului masiv care se anunță, va fi mereu un pericol. Nu trebuie nicio clipă uitat de ce a fost în stare și cât rău a făcut. Și-a pus blană de Rafila, o păcăleală, așa cum a fost și cea cu Geoană. În spatele unora ca ei au stat și vor sta mereu aliniate jigodii din categoria Dragnea.

Cred că nimeni nu mai vrea să-și muște degetele alți patru ani pentru că a stat acasă sau s-a culcat pe o ureche. Căci asta se va întâmpla dacă PSD va lua 30%. //