Plagiatul şi sinuciderea, un film prost în regia USL

Teribil spectacolul oferit de USL în ultimele două săptămâni! Aproape nici nu-ţi vine să crezi că oamenii ăştia, indiferent de generaţia politică din care fac parte, au rămas captivi în proiectul solidarizării în corupţie şi viciu, crezând acum, ca şi în epocile Iliescu şi Năstase, că simpla deţinere a puterii te imunizează şi îţi permite orice. Că, până la urmă, evoluţia şi reformarea României sunt doar vorbe electorale, fără acoperire. Iată că nu e deloc aşa.

De plagiatul lui Ponta se râde pe la colţurile de stradă şi prin pieţe, pentru că nu trebuie să fii universitar ca să pricepi că, indiferent de cum i-ar zice şi ce argumente ai folosi, co­piatul tot copiat rămâne. Nu mai discutăm de imaginea jalnică lăsată în străinătate, că tot se luptă Ponta, „nu ce­dez, nu cedez“, să se ducă la Bruxelles. Cât priveşte sinu­ciderea controlată a lui Năs­tase, aceasta este percepută doar ca o manevră de a-l scăpa de puşcărie. Şi dacă po­liticienii USL s-ar fi rezumat numai la atât! Dar a încerca să-l transformi pe Ponta în cel mai cinstit premier, victima comploturilor lui Băsescu, de parcă o mână malefică a luat cu copy-paste aproape 120 de pagini din cărţile altora şi le-a transferat în te­za lui de doctorat, iar pe Năstase să-l me­ta­morfozezi în „martirul din Zambaccian“, să-i ridici osanale, să conteşti o decizie definitivă dată de cinci judecători de la Înalta Curte şi să spui că „viaţa politică va fi mai săracă fără Năstase“ înseamnă să-ţi sfidezi com­patrioţii, să-i consideri prea imbecili pentru a decela ce se ascunde în spatele unor scenarii atât de prost regizate. Înseamnă însă, în pri­mul rând, să legitimezi furtul intelectual şi să repui în practică teoria năstăsiană că unii sunt mai egali decât alţii în faţa legii. Ipoteza că sinuciderea lui Năstase ar fi regizată poate deveni su­biect de bancuri, în buna tra­diţie românească, dar vic­ti­mizarea greţoasă a lui Năs­tase nu este decât încă un atac la justiţie şi un afront la adresa statului de drept. Fie­care zi în plus petrecută de Năstase în confortul secţiei Bră­dişteanu de la Floreasca, fie­care minut de secretomanie şi fiecare gă­selniţă de natură a amâna marea întâlnire cu Penitenciarul Rahova a celui care a fost în­tot­deauna convins că este deasupra justiţiei, bu­nă doar pentru „căţei“, nu face decât să con­firme suspiciunea generalizată că actuala pu­tere instrumentează menţinerea lui Năstase la adăpost de gratii. Întreaga telenovelă a si­nuciderii cu ambulanţa după colţ, poliţistul în cameră şi ziariştii la poartă are continuarea pe care o merită, comisiile medicale mis­te­ri­oa­se, bolile grave acum descoperite, gratiile care zâmbesc în soare. Totul devine ridicol şi cusut cu aţă roşie, iar pe zidul ridicat de USL în jurul penitenciarului încep să apară grafitti batjocoritoare. Numărătoarea inversă a zilelor de spitalizare s-a pornit şi cu ea odată cea a procentelor.

Protecţia acordată deţinutului de lux, mar­ti­rizarea acestuia, atacurile la adresa Înaltei Curţi şi presiunile puse pe judecători, enu­merate de Horaţiu Dumbravă (actual membru şi fost preşedinte CSM), se vor întoarce îm­potriva USL. Nu aşa trebuia să arate „schim­barea“. Mai rău, asistăm la un deşănţat cult al lui Năstase. Pe când un bust, o stradă, o alee măcar cu numele lui, că tot vrea Lucia Hossu Longin să dedice un memorial hărţuirii postcomuniste şi „Lotului Năstase“? De ce nu unul şi pentru „lotul plagiatorilor“?

În mod evident, nuca tare pentru guvernarea Ponta rămâne justiţia şi, deocamdată, cea mai bună strategie e ocolirea ei, acum, când judecătorii dau semnale clare că nu se lasă intimidaţi. La doar câteva zile de la decizia de condamnare în „Trofeul Calităţii“, Dan Voi­cu­lescu şi-a dat demisia din Senat. Ce sacrificiu! Dosarul său de corupţie cu hectarele de la Ministerul Agriculturii (privatizarea ICA) se apropia de final la Înalta Curte, termen 29 iunie, dar cum doar înalţii demnitari ajung la ÎCCJ, Voiculescu, fără calitatea de senator, va merge la Tribunalul Bucureşti. Asta arată fap­tul că USL a început să se teamă de noua gar­nitură de judecători de la Înalta Curte, pe ca­re nu o poate controla, şi că în viitor lupta pe terenul acesta se va duce. În acest context, face şi mai multă logică activitatea febrilă pen­tru suspendarea preşedintelui, cel care semnează numirile la ÎCCJ.

Guvernarea Ponta a început în forţă: Victor Alistar, Corina Dumitrescu, Ioan Mang, po­li­tizare de sus până jos cu numiri dintre cele mai dubioase, epurare la ICR, acapararea com­pletă a Televiziunii Române – în Consiliul de administraţie PDL nu va avea niciun loc (deşi raportul de acum din parlament îi dă dreptul la 3 locuri, iar conturile s-au deblocat mi­ra­culos) –, bătălia penibilă pe reprezentarea la Consiliul European. Liderii USL par să nu-şi dea însă seama că ultimele excese de putere, încercările groteşti de a duce „plagiatul şi si­nuciderea“ tot în zona „jos dictatorul“ au devenit prea transparente şi necredibile. Su­biectele în sine s-au pretat interpretărilor şi ironiilor. Năstase ar putea să le povestească câte ceva despre ce ţi se întâmplă când ajungi obiect de băşcălie. Când reactivezi me­moria colectivă şi furia. //