De același autor
Dacă vrea cvorum, USL ar trebui să fure echivalentul electoratului care stă acasă nevrând să cauţioneze acţiunile puciştilor de şcoală nouă.
După ce Ponta „Plagiatorul“ şi-a depus jurămintele de bună purtare la Bruxelles şi a dat cu subsemnatul în faţa „politrucului“ Barroso şi a întregii Comisii Europene, aia care „îşi depăşeşte atribuţiile“ şi îşi bagă nasul în puciul dat cu articolul de lege, USL se dă de ceasul morţii să găsească o portiţă de scăpare din clenciul european. În primul moment, turbaţi de oftică, useliştii şi-au vărsat năduful cu mânie proletar-naţionalistă, lovind împrăştiat şi golăneşte în Comisie, apoi s-au repliat. Adică, au început să gândească şmecheriile care le-ar putea aduce totuşi succesul pe cele două fronturi de luptă: referendumul şi plagiatul.
Pentru referendum au scos la bătaie deja tradiţionalele modificări legislative din timpul jocului: listele suplimentare au dispărut din tabelul final în care se fac raportările, împreună cu ştampilele de vot, astfel încât nici vântul, nici pământul şi cu atât mai puţin PDL să nu poată controla votul multiplu, traseismul, dispariţia ştampilelor sau acţiunea „autobuzul“ din cele patru ore de prelungire. Cum softul „întârzie“, fiind pe drumuri, şi, probabil, acolo va rămâne, toate astea vor căpăta un nume: fraudă. Una care, ştiu şi useliştii asta, trebuie să fie masivă, peste standardele româneşti obişnuite, pentru că boicotul le strică socotelile. Altfel spus, dacă vrea cvorum, USL ar trebui să fure echivalentul electoratului care stă acasă nevrând să cauţioneze acţiunile trecute şi viitoare ale puciştilor de şcoală nouă. Complicat, dar nu imposibil pentru maşinăria care s-a pus în mişcare.
USL a înţeles că, deocamdată, un important front de luptă este cel mediatic şi european. Electoratului i se bagă frica-n oase că, dacă Băsescu se întoarce, le vor fi tăiate din nou, de-a valma, pensii, salarii şi ajutoare. De pe panourile cât casa (din ce bani, oare?) străjuind şoselele şi intersecţiile patriei, oameni necăjiţi, cu durerea fotografiată artistic, stau dovadă a nenorocirii care va veni. Tot pe zona „nemernicului“ de Băsescu este utilizată şi vechea armă numită Marius Oprea, care, iată, a pândit şi a găsit un moment şi mai propice ca să-şi scoată cartea cu care ameninţa-şantaja prin campania din 2009. Fostul „vânător de securişti“, victimă reală sau inventată a tuturor dictaturilor existente şi inexistente, repus în funcţie imediat după venirea USL la putere, s-a reabilitat politic într-un aşa hal, încât acum îşi scoate cartea cu banii turnătorului „Felix“, via Jurnalul Naţional.
Pe frontul credibilităţii făcute zob de cuplul Ponta-Antonescu, au mai fost scoşi la înaintare şi intelectualii care văd în copy-paste-ul de 115 pagini din 297 doar o neadaptare la nişte vremuri în care toţi fură ce le cade sub mână sau sub ochi. O tăcere asurzitoare vine pe subiect din zona asta. În schimb, într-o scrisoare deschisă adresată lui Barroso este pusă la zid epoca Băsescu, în subtext fiind mirarea/oroarea că, la actele acestuia de dictatură, Bruxelles a rămas insensibil şi nu a dat cu barda ca acum. Noua putere nu a încălcat nici Constituţia, nici separaţia puterilor în stat, iar Curtea Constituţională „nu este parte a sistemului judiciar independent“, se explică în scrisoare, folosindu-se, întâmplător sau nu, exact argumentele şi minciunile USL. Semnături celebre, de la Zoe Petre, Stelian Tănase, întreaga redacţie a Observatorului Cultural, în frunte cu Carmen Muşat, la Vlad Nistor, Liviu Antonesei, Vasile Astărăstoaie, plus mulţi dintre cei care l-au susţinut pe Crin Antonescu în 2009. Barroso trebuie să înţeleagă, spun semnatarii, că de abia acum e democraţie în adevăratul sens al cuvântului, prin comparaţie cu „forma brutală de darwinism social“ practicată de Băsescu. Sunt convinsă că această scrisoare nu se va lăsa cu o plângere penală pentru „defăimarea ţării“, pentru că, nu-i aşa, e o „defăimare“ care merge direct la inima „noii democraţii“ marca Ponta şi Antonescu. „Defăimarea“ ailaltă, pe principiul „dai în mine (USL), dai în fabrici şi uzine“, e însă vecină cu înalta trădare şi trebuie pedepsită cu pumnul în gură. Joseph Daul se declară, iarăşi şi iarăşi, „îngrozit“ şi se vede treaba că e manipulat, din moment ce strigă „libertatea de expresie e în pericol“, tocmai acum, când statul de drept e mai solid ca oricând.
Cu plagiatul, USL încearcă s-o rezolve prin tehnica înmormântării fără lumânare. După ce Universitatea Bucureşti a dat verdictul, ilustrând copy-paste-ul cu fotografii şi explicaţii detaliate pe înţelesul tuturor rinocerilor dispuşi să-l spele pe „dottore“, ministra Andronescu a tranşat problema: „cazul e închis“. Comisia de „Etică Victor Ponta“ e unica instanţă, bolovanul de care se pot da cu capul toţi cei care nu vor să accepte că ghilimeaua şi nota de subsol n-au fost inventate în timpul regimului Năstase. Pentru aceştia, recomandarea Andronescu e simplă şi eficientă: „la tribunal, cu voi“, asta pentru că acolo se pot plânge doar „persoanele găsite vinovate“, adică Ponta însuşi. Oricât de bine ar fi ferecat însă Andronescu poarta plagiatului, sperând că lacătul va rugini sub uitare, iată că pe sub uşă au dat năvală alte reclamaţii. Grozăvia pare şi mai mare: Ponta a „plagiat în formă continuată“, cum ar zice procurorii care, potrivit Codului Penal, ar trebui să se sesizeze (plagiatul e infracţiune, cel puţin până când se prinde USL şi-l modifică prin ordonanţă), mai exact şi-a autoplagiat cărţile (două la număr) ulterioare tezei. De râsul curcilor e însă faptul că a uitat să-l îngroape pe dictatorul Augusto Pinochet, care în 2010, pe când Ponta copia din cărţi scrise în 2006, era pe lumea ailaltă de vreo patru ani. Dar ce contează? Nimic nu poate fisura crusta groasă de rea-credinţă a celor care transformă plagiatul în virtute, iar puciul în exerciţiu democratic. //
