De același autor
„Există o rezistență față de reforme și schimbări”, se plângea premierul Florin Cîțu în contextul în care scandalul din coaliție depășise căutatul nodurilor în papură la Voiculescu și o apucase pe drumul bolovănos al discuțiilor despre promisiunile reformiste din campanie. Ce nu spune premierul este cine se opune schimbărilor, cine pune bețe-n roate reformelor. Și nu spune pentru că nu poate vorbi de funie în casa spânzuratului. Căci lucrurile sunt clare: „schimbările” marca PNL seamănă îngrozitor de mult cu acelea ale PSD, încât, vorba lui Dîncu, când auzi de reformă îți vine să scoți pistolul. Dar asta grație celor două partide care au amețit ani buni electoratul vorbind de reforme, dar nefăcând mai nimic, ba chiar, ca PSD în epoca Dragnea, le-a dat de-a rostogolul și pe cele, puține, care reușiseră. Exemplu: singura reformă reală și funcțională a fost cea făcută de Macovei în justiție, plătită scump cu azvârlirea PD de la guvernare de către Tăriceanu și apoi cu faimoasa antireformă din mandatul lui Dragnea.
Simțind terenul alunecos de sub picioare, știind că acesta le e punctul vulnerabil în lupta pe care o poartă cu „colegii” de la USR PLUS în coaliție, PNL și Cîțu au pus placa schimbărilor. Sunt toată ziua cu ele în plisc, dar, ghinion, faptele vorbesc singure, fără aviz de la stăpânire, pe o limbă pe care o înțelege toată suflarea. Nu e nevoie de traducere. Chiar dacă pandemia a mai amortizat lucrurile și lupta cu Covidul a fost și încă este un argument pentru temporizare și pentru ascunderea sub preș a unor practici din vremuri pe care votanții coaliției le doreau încheiate, nota de plată va veni. Și încă repede. O vor plăti însă și cei de la USR PLUS, pentru că slăbiciunea, compromisul și jocul la două capete au picioare scurte.
Încă avem proaspătă în minte retorica din perioada când PSD politiza tot ce mișca în țară, cum mai vituperau liberalii, ce pledoarii înflăcărate auzeam despre profesionalism și competență, despre concursuri și meritocrație. Ziceai că odată ajunși la putere nu va mai fi picior de politruc și habarnist, că funcțiile publice nu vor mai fi pavoazate cu carnete de partid. Ce se întâmplă în ultima perioadă e exact pe dos și nu e vorba de acele funcții care cad sub algoritmul politic, lucru normal la orice schimbare de putere, ci despre posturile din companiile și instituțiile statului, aceste brățări de aur pentru clientela de partid.
Zeci de membri PNL sau protejați ai unor parlamentari au fost parașutați, de exemplu, fentând concursurile, la Apele Române în posturi călduțe și grăsuțe financiar. Metoda? Simplă, rapidă și eficientă, așa cum a arătat o investigație g4media.ro: clienții erau mai întâi angajați la birourile parlamentare, apoi detașați la Apele Române. Ei au ocupat locul unor oameni cu experiență, care au fost puși pe liber. La Administrația Bazinală de Apă (ABA) Prut-Bârlad, director este Petru Avram, vicepreședinte PNL Iași, om modest care și-a scris pe cartea de vizită „animal politic care va ajunge cel puțin ministru”, care a angajat la departamentul cu inundațiile o chelneriță care nu știa unde e „enter” pe calculator. Normal, căci la partid se dă test doar la „delete” competență. La Inspectoratul de Stat în Construcții, Cîțu l-a numit pe Romulus Bulacu, care avea interdicție de la ANI să ocupe timp de trei ani o funcție publică. Lista faptelor de arme de acest tip e lungă cât pomelnicul de Ziua morților și ne-ar trebui o ediție specială.
Și mai grav, reformele pentru care s-a dat votul anti-PSD sunt dosite prin sertare. Alegerile locale în două tururi de scrutin nu sunt pe gustul UDMR și nu se asortează nici cu interesele de moment ale PNL, așa că sunt puse la fezandat până o ieși iar lumea în stradă. Trecerea poliției judiciare de la Ministerul de Interne la parchete, deși asumată în programul de guvernare, nu e dorită de liberali, care vor să rămână cu degetele lipite de dosare și butoane. Legea desființării Secției Speciale a fost coafată cu niște amendamente periculoase, rezultatul unei înțelegeri pe sub masa reformismului dintre UDMR și PNL, care împărtășesc aceeași teamă viscerală de DNA ca și PSD-ul. Mai mult, șeful PNL de la Camera Deputaților, Virgil Guran, fost consilier la cabinetul lui Orban, vrea nici mai mult, nici mai puțin să scoată de la naftalină legea PSD a răspunderii magistraților, cea pe care au pus-o la index Comisia Europeană, GRECO, Comisia de la Veneția, ba chiar și CCR-ul nostru. Spune Guran că lui Cîțu și PNL le trebuie „curaj”. Are dreptate, le trebuie un curaj vecin cu nebunia ca să revină la ororile din Comisia Iordache. Avocatul Poporului sinecurist și pesedist, Renate Weber, a cărei înlăturare din funcție era pe țeava tunului lui Cîțu, are șanse mari să-și mănânce tainul până la finele mandatului, căci doamna e în primul rând anti-USR-istă și abia apoi pro-PSD-istă.
Istoria nu poate fi rescrisă și metamorfozele există în Kafka, nu în politică: cine a stat la guvernare alături de PSD și a pus la cale anul 2012 nu cred că are un real apetit reformist. Întotdeauna interesele de partid și cele meschine de clientelism vor fi pe primul plan, iar premierul Cîțu, în pofida vârstei, studiilor și declarațiilor, este, în primul rând, un soldat de partid. Poate liberalii nu-și dau seama, dar credibilitatea coaliției în ce privește mersul, fie el și șchiop, al reformelor se datorează USR PLUS și nu lor. Iar dacă USR va merge târâș în fața PNL, așa cum s-a întâmplat la proaspăt-încheiata criză, vor plăti electoral înzecit, prin comparație cu liberalii. //
