Politicienii nu învață decât din lecția fricii

Andreea Pora 08.12.2015

De același autor

Politicienii au învățat lecția străzii, dar își vor bate cât de repede joc de ea dacă Strada nu va învăța, la rândul ei, lecția civismului și în vremuri de pace.

 

Pentru ca societatea să se miște cu ade­vărat, furioasă și determinată să pună pre­siune pe autorități și politicieni, constant și în forță, așa încât acestora să le fie frică zi și noapte nu doar că vor fi măturați din funcții și își vor pierde beneficiile, ci și că vor ajunge la pușcărie, ar fi nevoie de mai multe tragedii de amploarea celei de la Colectiv (doamne, fe­rește!). Vedem că doar ast­fel se trezesc spiritele și conștiințele și începe cât de cât să se mai miște ce­va. Nu pentru mult timp în­să; emoția românească ostenește la drum lung pentru că în spatele ei nu se află un real spirit civic. Societatea e doar reactivă, nu are capacitate de mobilizare și monitorizare, fie și pe termen mediu. De aceea, autorităților și politicienilor nu le rămâne decât să aștepte ca valul să trea­că în mod natural (cu sarmaua de Cră­ciun), să ia niște măsuri pe moment, să mimeze preocuparea pe viitor și să pună în acțiune mașinăria de propagandă care să mute centrul de interes în altă zonă. Cred că la un scenariu de tipul acesta asistăm.

 

Nenorocirea de la Colectiv a declanșat re­ve­lații în lanț: 1) lipsa avizelor ISU - ba­ruri, cluburi, școli, supermarketuri, dita­mai Casa Poporului, unde viețuiește însuși Măria Sa Parlamentul, Arena Națională și multe altele asemenea; 2) bulina roșie - practic tot centrul Bucureștiului, în frunte cu Centrul Vechi sunt amenințate de pră­bușire în caz de cutremur major; 3) bom­ba infecțiilor nosocomiale din spitale. Oa­menii au descoperit revoltați ceea ce știau de mult, adesea chiar din experiență per­so­nală, toate de mai sus erau deja folclor, motiv de indignare, de comentariu la ca­fenea sau la serviciu. Bucureșteanul aș­teap­tă de aproape 40 de ani cu inima cât pu­ricele cutremurul cel mare, se roagă să-l prindă în câmp deschis, undeva la ța­ră, și nu în centru, se roagă să nu-i fie copiii la școală sau în club. Tot românul tremură de frica spitalului, vorba ceea, „operația a re­ușit, dar pacientul a mu­rit“, de regulă infectat cu microbi deveniți tot mai re­zistenți din cauza antibio­ticelor pe care medicii le vâră în pacienți, de multe ori preventiv, tocmai pentru că sunt conștienți de ceea ce poate urma. La rândul lor, autoritățile știau și ele că cen­trul Bucureștiului e o bombă cu ceas, că avizele ISU sunt fie făcături date pe șpagă, fie nu există pur și simplu, știau că infec­țiile intraspitalicești fac ravagii, că rapor­tările sunt falsuri grosolane, al căror scop este să bage mizeria sub preș. Și? S-a în­tâmplat ceva, ați auzit până la Colectiv de vreun protest masiv, de vreo mobilizare a societății? De vreo revoltă a medicilor, de exemplu, hotărâți să dea lucrurile pe față în privința infecțiilor și să forțeze mi­nis­terul să ia măsuri? Nu. Asistăm de ani de zile la o complicitate a tăcerii, irespon­sa­bilă, ticăloasă și, nu de puține ori, cri­mi­nală din partea tuturor factorilor implicați și responsabili - societate, autorități, po­li­ticieni, comunități profesionale.

 

Tragedia de la Colectiv a schimbat deja des­tule, nu mă refer la scena politică (aici e o altă discuție), s-au luat măsuri dictate de eveniment: autoritățile s-au pus pe ve­ri­ficat și au închis cluburi, teatre, cine­ma­tografe, restaurante care puneau în pericol viața oamenilor. E bine, dar insuficient. În privința infecțiilor intraspitalicești, mi­nisterul a promis o anchetă și a decis trans­ferarea ultimelor victime în străi­nă­tate. Sunt măsuri de suprafață, obligatorii, nimic de zis, luate însă sub imperiul pre­siunii publice de moment, a fricii de o eventuală responsabilitate, penală chiar (pă­rinții victimelor au de gând să facă plân­geri penale), dar fără să atingă fondul problemei, putreziciunea din adânc. Nici golirea Centrului Vechi sau a tuturor spa­țiilor în care se strâng mai mult de 100 de oameni de pe Bulevardul Magheru și Calea Victoriei nu sunt soluții pe termen lung, oricum rămân alte mii de oameni care locuiesc în acele imobile, expuse pe­ri­co­lului morții la cutremur. Așa cum nici ex­pedierea tardivă a infectaților în stră­i­nă­ta­te sau tirada falacioasă a noului ministru al Sănătății, Patriciu Achimaș-Cadariu (văd că merge în siajul lui Bănicioiu la ca­pitolul vorbe goale) nu au altă menire de­cât de a edulcora nemulțumirea publică.

 

Guvernul Cioloș este obligat să pună or­di­ne în aceste chestiuni, indiferent de prețul politic sau de campaniile împotriva sa, tocmai pentru că se certifică drept „teh­nocrat“. Va trebui să găsească bani pentru începerea consolidărilor pe scară mare a imobilelor cu bulină roșie (ceea ce pro­iec­tul de buget nu face), să înfrângă rezis­ten­ța sistemului de sănătate, cu a lui colcăială de interese și oportunisme, să dea hotărâri de guvern pentru obligarea declarării in­fecțiilor din spitale și bani pentru în­chi­derea și/sau dezinsecția secțiilor infestate, să iasă din minciună, devenind trans­parent, dând public săptămânal socoteală pentru ceea ce face în aceste zone. Mă li­mitez acum la discuția despre cele re­ie­șite din Colectiv, problemele fiind, evident, mult mai multe și, indiscutabil, la fel de grave, în educație, de exemplu.

 

Dar decisivă aș spune că este menținerea presiunii. Reactivarea străzii. De ce? Po­li­ticienilor le este încă frică! (Am vorbit zi­lele trecute cu câțiva parlamentari și erau terifiați de ideea că lumea va ieși în stradă după dezvăluirile despre infecțiile instra­spi­talicești; li se zbârlea părul pentru vii­toa­rele alegeri.) Această frică trebuie men­ți­nută și asta nu se poate face decât dacă se iese în stradă, masiv, pentru a obține mă­suri radicale, reforme măcar în zonele ca­re i-au omorât pe cei de la Colectiv. Nu cred că actuala clasă politică mai răspunde la alți „stimuli“. Din păcate. Așa cum ar fi regretabil să constatăm că societatea nu răspunde decât la stimuli emoționali, adi­că doar în fața morții și a catastrofelor de tip Colectiv. Politicienii au învățat lecția străzii, dar își vor bate cât de repede joc de ea da­că Strada nu va învăța, la rândul ei, lecția civismului și în vremuri de pace.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22