De același autor
Metamorfozarea lui Victor Ponta din lider de opoziţie, Che Guevara şi luptător în spilhozen împotriva dictaturii în premier USL, nu este deplină. Antrenat ani de zile în trosnirea adversarului cu măciuca vorbelor grele, adaptarea la înaltele rigori ale funcţiei este greoaie şi nimereşte adesea în decor. De sub haina sobră a premierului Ponta se iţeşte tricoul inscripţionat, iar vorbele măsurate cu şublerul prudenţei prind pe neaşteptate să ţopăie şmechereşte şi ofensator.
Blocat între greaua moştenire şi viitorul luminos, cărând povara proastelor obişnuinţe, cu egoul brusc dilatat la dimensiuni mesianice, Victor Ponta nu are deocamdată exerciţiul stăpânirii de sine. Răbufnirile la adresa preşedintelui, de genul „Traian Băsescu se reprezintă pe sine la Chicago“ sau „preşedintele va merge la Bruxelles ca să mănânce şi să glumească“, sunt din acelaşi registru cu „dacă România face un serviciu important SUA prin amplasarea scutului, sigur că poţi să ceri măcar o cafea să-ţi dea domnul Barack Obama“. Dacă în opoziţie mai puteai s-o iei pe arătura mitocăniilor afirmând că „Sarkozy e un bufon“, în ideea că nu te aude şi nu te ia nimeni în seamă, când eşti prim-ministru e grav să sugerezi că la Bruxelles, la Consiliul European, e un soi de chermeză cu muzică, dans şi voie bună. Mai ales când te baţi constituţional să fii tu reprezentantul en-titre al României.
Dar retorica inflamată izbeşte mai ales în greaua moştenire, un capital electoral care trebuie muls până la ultima picătură. Dezastru, mizerie, hoţie, jaf, fraudă, incompetenţă sunt cuvintele de ordine. Aşa o fi, PDL nu are aripioare de îngeraş, dar senzaţia e că acuzele, multe justificate, cum e cazul suspendatului POSDRU, sunt, în unele cazuri, argumentele ideale pentru a întoarce căruţa din drum. Ministerul Educaţiei e cap de listă. Premierul şi ministrul anunţă senini că „licitaţiile pentru clasa pregătitoare vor fi retrase“ şi „anul acesta facem o improvizaţie“, în vederea eliminării acesteia din 2013. Evident, licitaţiile, acel „tun de 50 de milioane de lei“, se vor transforma în încredinţări directe, unde transparenţa este zero, care vor umfla buzunarele noilor abonaţi. În privinţa absolvenţilor de la universităţile particulare cărora nu li s-au recunoscut diplomele „se va lua o decizie politică, în mai-iunie, pentru că, dacă avem 300.000 de absolvenţi şi primii 100 au început să câştige, atunci nu pot să aştept până mă dau toţi în judecată şi să blochez activitatea“. E un alt pas în acţiunea măririi turaţiei la fabricile de diplome.
În schimb, politizarea cea criticată din scaunul de opozant în termeni care scoteau scântei de mânie principială este acum tăcută, dar activă. Aici, discreţia este cuvântul de ordine. Prefecţi, secretari de stat, consilii de administraţie la deconcentrate, directori de toate rangurile sunt schimbaţi cu o rapiditate căreia nu-i mai poţi ţine scorul. Cine sunt înlocuitorii? Desigur, doar profesionişti aleşi pe sprânceană, cum sunt Victor Opaschi, fostul consilier al lui Iliescu, numit secretar de stat la Cultură, fiul doamnei Zoe Petre, pus la Externe, sau Eugen Ciorici, la Finanţe, fost vicepreşedinte ANAF, remunerat în 2008 cu 79.000 euro şi fost membru în şase AGA şi CA. Pe valul depolitizării pe stil nou a poposit ca secretar de stat la Mediu şi Mugurel Cozmanciuc (din feuda lui Relu Fenechiu), cu o carieră scorojită de achiziţia, rămasă faimoasă în istoria Iaşiului, a clădirii pentru sediul Oficiului de Cadastru, al cărui şef era, la preţul modic de 2,4 milioane euro oferit unui norocos vânzător, apropiat al lui Fenechiu, după cum scrie presa locală. Cadastrul n-a pus piciorul nici până în zilele noastre în imobil, i s-ar fi îngropat arhiva în moloz, starea de degradare fiind direct proporţională cu preţul. Un alt profesionist nepătat este şi Gheorghe Albu, actual şi fost secretar de stat la Agricultură, care a fost acuzat că „a intrat prin inginerii financiare în posesia a 560 ha de podgorie în judeţul Constanţa, în detrimentul foştilor proprietari“, după cum spunea Asociaţia Pro Democraţia în 2008, pe când Albu candida la parlament. La Hidroelectrica, mulsă de odioşii „băieţi deştepţi“, care şi-au păstrat contractele şi în noul regim, CA a fost depolitizat cu un vechi client penelist, Iulian Butnaru, fostul şef al Corpului de Control al Vămilor sub Nini Săpunaru, de care îl lega nu doar partidul, ci şi firma de consultanţă financiară F&C CONSULTING CONT SRL, unde era partener chiar cu soţia acestuia, după cum ne informa un raport al lui Mugur Ciuvică, din vremea în care nu trecuse în solda lui Voiculescu. Ministrul Ovidiu Silaghi a redus bugetul Transporturilor, angajându-şi 11 consilieri personali, printre care Antonel Tănase, care a prestat în 6 consilii de administraţie contra sumei de 86.000 de lei anual, dublul salariului de secretar de stat, tot la Transporturi, în vremea lui Ludovic Orban.
Derapajele retorico-revanşarde ale lui Ponta şi băţul băgat prin gardul preşedintelui în materie de politică externă, în vederea unui pretext pentru suspendare, erau previzibile. Ca şi politizarea. Ce surprinde şi face diferenţa este rapiditatea. Ferocitatea acţiunii. Acolo unde fosta putere a avut nevoie de luni de zile - tocmeli, procese, proteste mediatice, justificări, retractări, în sfârşit, tot tacâmul -, USL a reuşit în doar două săptămâni. Pe neştiute, ţinând agenda cu greaua moştenire, îşi înfige clientela „până la femeia de serviciu“, ca să-l citez pe maestrul bunului simţ. //
