Ponta şi oligarhii corupţi, război cu istoria

Andreea Pora 15.04.2014

De același autor

Ceea ce nu înţeleg nici baronii, nici Ponta, Dragnea sau alţi lideri PSD este că soarta nu pare să le mai surâdă, că istoria joacă împotriva lor şi le va fi tot mai complicat şi riscant să meargă împotriva curentului.

În 1989, când sergentul Samuel Doe, pre­şedintele Liberiei, a fost înlăturat de la pu­tere de rivalii săi Charles Taylor şi Prince Johnson, sprijiniţi de guvernele din Bur­ki­na Faso şi Côte d’Ivoire, ul­tima întrebare pe care a au­zit-o în anchetă, înainte ca Johnson să-i taie urechile şi să i le mănânce, a fost: „Unde-s banii? Care e nu­mărul contului bancar?“. Staţi liniştiţi, lucrurile as­tea se întâmplă în dic­ta­tu­rile de prin lumea a treia, nu în democraţii. Lui Ma­zăre, de exemplu, cu toate că acuză ne­în­cetat „dictatura“ lui Băsescu, niciun pro­curor nu i-ar tăia urechea pentru a-i afla conturile din off-shore-uri. Nici n-ar fi nevoie, pentru că secretul bancar e tot mai prost păzit şi paradisurile fiscale sunt luate la scărmănat de diverse comisii ro­gatorii. În aceeaşi ordine de idei, doar co­in­cidenţa face, probabil, că „bagabonţii“ de procurori i-au săltat pe vătafii ju­de­ţului Constanţa taman când portul - din care Guvernul Ponta se pregătea să livreze 33% lui Mazăre şi Constantinescu - a de­venit mai strategic ca oricând, în con­tex­tul conflictului Rusia-Ucraina. Iată, timp de trei zile, începând de luni, distru­gă­to­rul american Donald Cook face o escală la Constanţa pentru antrenamente îm­preu­nă cu românii. Şi cine ştie câte altele mai pot urma, aşa că scoaterea portului, fie şi par­ţială, din ecuaţia mafiotă poate fi o ches­tie strategică de respiraţie ceva mai largă.

Ceea ce nu înţeleg nici baronii, nici Ponta, Dragnea sau alţi lideri PSD este că soarta nu pare să le mai surâdă, că istoria joacă împotriva lor şi le va fi tot mai complicat şi riscant să meargă împotriva curentului. Dacă îşi închipuie că penalii naţiei vor fi lăsaţi să sfârşească de bătrâneţe în paturile lor, precum Suharto, „regele clep­to­cra­ţi­lor“, despre care Trans­pa­rency International sus­ţi­nea că ar fi furat până la 35 de miliarde dolari, îşi fac ilu­zii deşarte. România nu-i In­donezia şi nici Sudan, unde Omar al-Bashir şi-a pus în conturi vreo 9 miliarde de do­lari, mulţi chiar la Lloyd’s din Londra. Nu-i nici Ucrai­na, slavă domnului, unde oli­garhii deţin miliarde de dolari, averea familiei Ianukovici fiind estimată la 500 de milioane. Şi nici Rusia, ţara în care 35% din totalul averilor, adică 420 de miliarde de dolari, sunt deţinute de doar 110 oameni.

România de azi nu mai e însă nici măcar Ro­mânia de acum două luni. Paradigma geo­strategică s-a schimbat, iar României, ca de altfel tuturor ţărilor din zona Bal­ca­nilor şi a Europei Centrale şi de Est, li s-a pus un steguleţ roşu pe care scrie: co­rup­ţie, toleranţă zero. Statele Unite, mai mult decât Uniunea Europeană, au înţeles co­rect modelul ucrainean - o ţară afectată de un grad prea înalt de corupţie devine vul­nerabilă, fiindu-i subminată chiar sta­talitatea. Şi până acum SUA s-au implicat activ în anticorupţie, susţinând justiţia în general şi DNA în particular, opunându-se subminării independenţei procurorilor şi judecătorilor şi derapajelor precum cele din vara lui 2012 sau din „marţea nea­gră“. Acum însă, aşa cum a spus Victoria Nu­land în Comisia de politică externă din Senatul american, va fi vorba de o cam­panie concertată, nu doar împotriva „co­rupției generalizate care a contaminat fie­care aspect al politicii, economiei și fi­brei sociale“, ci şi împotriva unei „ligi afla­te în creștere de oligarhi și politicieni corupți, care lucrează împreună, inc­lu­siv în tranzacții transnaționale pentru a se proteja și ajuta unii pe alții, pentru a-și menține influența și pentru a-și con­serva fluxul de bani care alimentează sistemul“. Pe 1 februarie, secretarul de stat John Kerry transmitea la Conferinţa pen­tru Securitate de la München un me­saj la fel de dur, preluat apoi de Nuland: „Asistăm astăzi la o tendință tul­bu­ră­toare în prea multe părți ale Europei Cen­trale și de Est și Balcanilor, unde «as­pi­rațiile cetățenilor sunt călcate în pi­cio­a­re de interesele oligarhice, corupte», ca­re «își folosesc banii și influența pentru a înăbuși opoziția politică și disidența, a cumpăra politicieni și grupuri media și a slăbi independența justiției și drepturile organizațiilor nonguvernamentale»“. Lup­ta împotriva corupției din această zo­nă devine astfel politică de stat în SUA, iar Nuland a spus-o explicit.

Preşedintele Băsescu susţine însă că me­sa­jul subsecretarului american de stat nu vi­zează România. Mă îndoiesc. De o mai mi­că anvergură decât cei ruşi sau ucraineni, poate fără atâtea conexiuni cu tranzacțiile transnaționale, oligarhii români sunt însă la fel de periculoşi, iar corupţia dâm­bo­vi­ţeană, la fel de toxică, şubrezeşte în ace­eaşi măsură statul şi calcă în picioare as­pi­raţiile - chiar dacă nu majoritar conş­tien­tizate - cetăţenilor. Baronii şi oligarhii noş­tri cumpără sau sunt cumpăraţi de po­liticieni, trafichează influenţă la cel mai înalt nivel, acaparează grupuri media şi ONG-uri, luptă împotriva independenţei justiţiei şi sărăcesc ţara. Există altă ex­pli­caţie pentru care România este cea mai amărâtă din UE, cu cel mai mic PIB pe cap de locuitor? Alta decât faptul că ni­ve­lul mitei este cu 600% mai mare decât me­dia europeană, iar potrivit Indexului Glo­bal de Corupţie din 2013-2014, corupţia se află pe locul doi, după sistemul de taxe, în topul factorilor care afectează afacerile.

Evenimentele din zilele acestea arată clar că lupta va fi aprigă. Ameninţările la adre­sa justiţiei şi promisiunile halucinante făcute penalilor de premier, în perspectiva vremurilor când speră că va controla şi ins­tituţiile anticorupţie, şi serviciile se­crete, intră clar în contradicţie cu de­ter­mi­narea occidentală de a promova un „gu­vernământ curat și responsabil“ şi „a încuraja guvernele și cetățenii să ­elimine corupția, oriunde s-ar ­ascunde“. Două interese diametral opuse se confruntă. Chiar dacă, pe termen scurt, Ponta şi an­gre­najul corupt pe care se bazează - par­tide la putere, bani publici, comisioane/şpăgi, presă cumpărată, vot -, mizează că din ecuaţie lipsesc „cetăţenii“ res­pon­sa­bili, pe termen mediu, nu vor putea să înoa­te împotriva curentului. Cum spu­neam, is­toria nu mai este de partea lor.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22