De același autor
Uniunea Europeană n-are cum să ne dea afară, probabil va institui nişte mecanisme mai ferme, va ridica şanţuri de apărare împotriva unora ca Ponta, dar România a ajuns şi va rămâne „oaia neagră“. Doar alegerile din toamnă ar mai putea drege ceva.
Nu vă îmbătaţi cu apă rece! Vor „face totul“ (vă aduceţi aminte, nu?), vor apela la orice măgărie, neconstituţionalitate, presiune, şmecherie, vor schimba legi, vor da noi ordonanţe sau le vor împăia pe cele vechi, se vor piti în nădragii parlamentului sau în tunelul de sub Palatul Cotroceni, dar nu vor ezita să „şmenuiască“ referendumul şi să preia puterea. Toată. Credeţi că au mers atât de departe, că au călcat în picioare Constituţie şi legi, că au plănuit până la detaliu puciul doar ca să renunţe în ultimul moment? Că se vor împiedica de avertismentele Uniunii Europene, de la stânga la dreapta şi retur, de „poruncile lui Barroso“, de „convocările“ lui Merkel, de Mecanismul de Cooperare şi Verificare, de Schengen? Să fim serioşi! Au încercat să-i aburească. N-a ţinut. Asta-i viaţa. Tot înainte!
La Bruxelles, în haina de premier închisă la toţi nasturii, Ponta dădea asigurări, garanţii: „vom aplica decizia Curţii Constituţionale, vom respecta cvorumul la referendum“, se scărpina încurcat la nas, îşi lăţea zâmbetul până după urechi, ironiile şi miştourile erau lăsate la vatră, că ar fi părut din alt film pe acolo, poza în băiat serios, de încredere, dat pe brazda europeană. Nu i-a ieşit, l-au mirosit, că europenii, deşi se prind greu când e vorba de lovituri de stat cu majoritatea pe post de ghioagă, după ce înţeleg, nu-i mai scoţi din ale lor: principii, valori, norme, legi, stat de drept, instituţii. Adică toate chestiile alea în capul cărora useliştii au crezut că pot scuipa seminţe, neobservaţi decât de vecinii de scara blocului. La Bucureşti, „impecabilul“ Victoraş şi-a reintrat în piele. Minciuna şi tupeul au scos rapid corniţele. „Nu m-am angajat la Bruxelles că va fi impus un prag pentru referendum“, „Dacă nu vor veni 9 milioane de români, vom intra într-o bătălie juridică, pentru că sunt declarate constituţionale 3 cvorumuri“. Armata USL-istă, cu interimarul Crin în frunte, a preluat ofensiva. „Legile se fac în România, nu la Bruxelles“, „Nu-mi ordonă mie Barroso ce să fac“, s-a dezlănţuit Antonescu, în timp ce trepăduşii scormoneau cu gheruţa printre articolele de lege, doar-doar or găsi vreun text care să le acopere cacealmaua pe care o pun la cale. Ea sună aproape banal într-o Românie cu o majoritate tolerantă cu ticăloşia, îmbătată de ură, lobotomizată de propaganda goarnelor lui Felix, indiferentă şi la Uniunea Europeană (deziluzia sacilor cu bani care nu au sosit prin poştă), şi la democraţie, invidioasă şi descurcăreaţă în sensul prost la cuvântului. Ar fi banal, nu-i aşa? (câţi ar ieşi în stradă?), dacă referendumul va fi organizat în 2 zile (deşi alegerile prezidenţiale se desfăşoară doar în una şi parlamentul a decis deja asupra chestiunii) dacă ar fi repetat ca la zaruri, cum sugera Surupăceanu, dacă decizia CCR de invalidare a referendumului nu va fi pusă în aplicare de parlament (USL a dat deja Hotărârea 34 din 6 iulie, în care se spune că, în situaţia invalidării, „parlamentul va decide procedura de urmat“) şi, aşa cum zice Ponta, va urma o „bătălie juridică“. Apatia va fi spartă de glasurile unei minorităţi, taxată drept „trădătoare şi defăimătoare de ţară“ (pe când o ordonanţă de urgenţă prin care să fie permise doar odele la USL şi la plagiator?). Asta în cel mai fericit caz, dacă nu vom asista cumva la scoaterea în stradă a „poporului“ care să ceară decapitarea lui Băsescu, în cazul în care referendumul va fi invalidat. Moment în care, Ponta şi Antonescu nu vor avea încotro şi vor trebui să-şi apese bărbăteşte bocancii şi pe mama Constituţiei. Este scenariul numărul 4: poporul, „românii“ s-au răsculat. Mai zii Europă ceva, dacă poţi.
Vă gândiţi că nu vor avea curajul să facă nimic din toate astea, că, totuşi, vor ţine cont de avertismentele occidentale? Ei bine, vă înşelaţi. Voiculescu, Ponta, Antonescu nu sunt dispuşi să piardă în urma unui referendum corect, după reguli şi legi. Greşiţi, pentru că îi cântăriţi cu unitatea de măsură aplicabilă, în general, politicienilor: corupţie, populism, demagogie, imoralitate, nesimţire. Greşiţi, pentru că ei aparţin unei alte specii de politician, una care mai are ceva în plus pe lângă aceste trăsături: totalitarismul. Specie pe care n-o va opri nimic din galopul spre puterea discreţionară, arareori ascensiunea la putere a dictatorilor a putut fi oprită cu mijloace democratice. Nici Barroso, nici Merkel, niciun desant al întregii Comisii nu va fi util, pentru că nu există mecanismele de pedepsire a unor astfel de indivizi. Şi ei ştiu asta. De aici şi dispreţul faţă de Europa şi farafastlâcurile ei cu statul de drept, independenţa justiţiei şi separarea puterilor.
Desigur, dacă Ponta, Antonescu şi USL vor continua să trişeze în ce priveşte cerinţele Comisiei Europene, situaţia României se va înrăutăţi. Probabil vor urma sancţiuni economice, MCV-ul va fi dur, Schengen-ul un vis frumos, reacţiile vor creşte în duritate. Este însă probabil ca specia politică de care vorbeam să-şi asume cu bună-ştiinţă tot ce va urma. Aproape indiferent însă de ce vor face, izolarea României este deja pecetluită. Chiar dacă trioul nefast care, previzibil, va reuşi să acapareze complet statul, îşi va pune masca de constituţionalist, democrat şi european, lucrurile nu se vor schimba prea mult. Orice ar mai încerca, Ponta şi Antonescu au pierdut capitalul cel mai preţios al României: încrederea. Aţi văzut cum se uita comisarul pe justiţie, Viviane Reding, la Titus Corlăţean? Ca la un gândac de bucătărie venit pe gaura de la ghenă. Încrederea nu va mai fi recâştigată ani buni de aici încolo. Vom fi aruncaţi în debaraua cu mături. Uniunea Europeană n-are cum să ne dea afară, probabil va institui nişte mecanisme mai ferme, va ridica şanţuri de apărare împotriva unora ca Ponta, dar România a ajuns şi va rămâne „oaia neagră“. Doar alegerile din toamnă ar mai putea drege ceva. //
