Ponta, demisia! Curaj, rămâi în bibliografie...

Încrâncenarea puterii de a-l păstra pe Victor Ponta şi premier, şi cu plagiatul prins la butonieră, tentativa de a-l dezcondamna pe Năstase cu ajutorul unei sinucideri controlate de cuplul Rus-Brădişteanu, atacurile la judecători, CSM, CCR, procurori, adică la mai tot ce înseamnă justiţie, arată că statul de drept intră în derapaj şi riscă să iasă în decorul pregătit de USL.

După ce o să desfiinţeze toate comisiile şi instituţiile care i-ar putea pune ştampila de primul plagiator al ţării, după ce o să-i ungă cu smoală şi o să-i tăvălească prin pene pe toţi intelectualii ca­re nu înţeleg cum devine copy-paste-ul muncă ori­ginală şi cinstită, lui Victor Ponta nu-i va mai rămâne decât să răspundă în faţa Ma­rii Adunări Naţionale a USL. Acolo se vor înghesui toţi pesediştii şi liberalii de bun-simţ, dispuşi oricând să argumenteze înţelept că timp de 2.000 de ani, de la Platon, Aris­totel şi până la Einstein, s-a plagiat de s-a rupt, căci, nu-i aşa?, omul e o fiinţă pla­giatoare. Soluţia: sau un referendum pen­tru stabilirea copy-paste-ului, sau înfi­in­ţarea Ministerului Plagiatului, unde şef de necontestat nu poate fi decât Liviu Pop. Ultima lui tiribombă cu „masteratul din Norvegia“ al preşedintelui, care trebuie că e „vreun plagiat“, a fost de tot haiul. „N-am masterat, nu sunt nici doctor, nici dottore şi n-am nevoie de masterate şi doctorate furate, că pe mare ca să conduci o navă de 360 de metri nu-ţi tre­buia aşa ceva“, a grăit Băsescu. Cert e că, dacă Pop nu exista, PDL şi Cotroceniul ar fi trebuit să-l inventeze, căci aşa pleaşcă mai rar! Cât despre nenorocita de presă internaţională, îl aleargă la Bruxelles pe „Dottore Victoraş“ cu întrebări neplăcute care conţineau doar două idei: plagiat şi demisie. În ordinea asta. Răspunsul s-a im­pus: „demisionez dacă se dovedeşte…“, urmat de un telefon la Pop: „lichidează Co­misia!“. Pentru uz intern, răs­tăl­mă­ci­rea, răzgândirea: „nu demisionez, îl sus­pend pe Băsescu, totul e în blocaj“. Ves­tea proastă pentru Ponta e că de­cla­ra­ţiile româneşti sunt traduse în toate lim­bile şi se pun în ghilimele.

Încrâncenarea puterii de a-l păstra pe Victor Ponta şi premier, şi cu plagiatul prins la butonieră, ten­ta­tiva de a-l dezcondamna pe Năstase cu ajutorul unei sinucideri controlate de cu­plul Rus-Brădişteanu, ata­curile la ju­de­cători, CSM, CCR, procurori, adică la mai tot ce înseamnă justiţie, arată că statul de drept intră în derapaj şi riscă să iasă în decorul pregătit de USL. Nimic nu a fost omis zilele acestea: bâta, linşajul mediatic, odonanţa simplă şi de urgenţă, legea, majoritatea parlamentară, Mo­ni­to­rul Ofi­cial, ameninţarea pe faţă, in­ti­mi­darea cu telefonul şi calomnia pe surse. A fost tri­misă artileria grea, miniştri trecuţi şi vi­itori, ţuţeri şopârloşi, analişti cu por­to­felul, universitari dispuşi să leorpăie zoa­iele căzute de la festinul noii puteri, po­litruci de toate gradele, Corlăţean, An­dro­nescu, Marga, Gâdea, Ciutacu, Radu Tu­dor, Roşca Stănescu sau alte spirite care îşi iau lumină din broşura de luptă editată de partid. Atacul concertat la tot ce s-a împotrivit voinţei USL de a îngenunchea instituţii-cheie a fost fără precedent. La fel însă şi reacţia acestora, surpriză ex­trem de neplăcută pentru USL. E prima oa­ră când Curtea Constituţională vor­beş­te răspicat şi la unison de presiuni po­li­ti­ce, când CSM cere menţinerea MCV şi acu­ză ingerinţe în justiţie, societatea ci­vilă a ripostat vehement, protestele di­fe­ritelor aso­ciaţii profesionale şi uni­ver­si­ta­re au curs. Pentru demisia premierului lui copy-paste s-au strâns peste 10.000 de sem­nă­turi! Nu-mi fac iluzii că Ponta îşi va spăla obra­zul de copiator, ba din con­tră, cred că se va afunda în fiecare zi în pe­ni­bil, în noi şi noi presiuni şi decizii in­ca­lificabile.

USL nu are prea multe variante pentru a nu scăpa găina cu ouă de aur a puterii printre degete, mai ales după decizia de respingere a votului uninominal într-un tur. Fie să se mişte repede şi să-l suspende pe Băsescu, fie să se debaraseze de Ponta şi să-şi schimbe stilul care aminteşte de anii ‘90. Prima soluţie i-ar rezolva pro­blema şefilor de la DNA şi  de la Parchetul General, care depind de semnătura pre­şedintelui, dar şi functia de premier după parlamentarele în care nu mai există cer­titudinea majorităţii zdrobitoare dată de uninominal. Sesiunea extraordinară pre­lungită ar putea avea acest scop. „Gu­vernul este obstrucţionat de preşedintele României, batjocura continuă, campania internă şi internaţională, orchestrată direct de preşedinte şi de instituţii aflate sub comanda sa, e într-un permanent cres­cendo. Problema e dacă majoritatea parlamentară îşi asumă rolul de a pune ordine“, a spus Antonescu. Din punct de vedere al imaginii, suspendarea va con­firma tendinţele de putere discreţionară, dar, deocamdată, USL nu pare preocupat decât de a acapara totul, considerând ris­cul de imagine minor în comparaţie cu beneficiile controlului absolut.

Debarasarea de Ponta nu pare posibilă, dar e singura onorabilă şi evită scan­da­lu­rile viitoare, exact în campanie. USL nu are în­să premier de rezervă, iar lucrurile au fost împinse prea departe. Ar însemna ac­ceptarea tuturor acuzelor care i s-au adus şi lui, şi USL. Ar mai însemna de­clanşarea unui război şi în interiorul PSD, şi în USL, echilibrul s-ar rupe. Cu toate acestea, sunt voci în USL care vorbesc deja despre cos­tul electoral ce va fi plătit. Mai ales că scan­dalul este departe de a se fi încheiat, zbaterile lui Ponta, trădând, de fapt, spai­ma de ieşirea pe uşa de serviciu.

Deşi preocupată de criză, Europei nu-i plac nici plagiatorii, în special cei cu obrăz­nicia dublului limbaj, nici nu-i convine res­tauraţia agresivă care se conturează. Europa nu poate însă opri tăvălugul, so­cietatea civilă, da. Demisia „dottore Vic­toraş“ este mottoul acestor zile. România anilor 2012 diferă totuşi esenţial de cea în care Iliescu ordona plantarea florilor în Pia­ţa Universităţii şi ologirea studenţilor, sau de cea în care Năstase juca pe degete jus­ti­ţia şi comisioanele marilor afaceri. E ceva ce USL nu poate înţelege şi accepta. De aceea, crede că va reuşi să se menţină la putere nu producând schimbarea pro­misă, nu făcând diferenţa faţă de PDL, ci organizând mineriade marca Ponta. //