Ponta, Năstase şi strategia antibăsistă

În scenariul ruperii coaliției, PSD nu-i rămâne decât să-și fidelizeze propriul electorat prin metoda deja testată a antibăsismului.

M-am oprit din numărat pentru că m-a pufnit râsul. Ajunsesem undeva pe la 25. Cu o mină ba încruntată, ba șmecheresc fu­dulă, Victor Ponta rostea din trei în trei cuvinte numele lui Bă­ses­cu. În ziua de Bobotează, premierul a enunțat tema de campanie a alegerilor din 2014: „să dărâmăm că­rămidă cu cărămidă ceea ce a mai rămas din re­gi­mul Băsescu“. Întrebarea e ce a mai rămas din re­gi­mul Băsescu în afară de câ­teva instituții-cheie din jus­tiție și de Băsescu însuși? Căci restul a fost dărâmat deja. Cu me­to­dă. „Cărămizile“ pe care Ponta se an­ga­jea­ză, pe post de program de guvernare, să le facă praf sunt în principal două: DNA și Înalta Curte, locurile pierzaniei pentru gu­lerele albe corupte. Știu cu toții că acolo li se poate termina cariera politică, așa cum i se întâmplă acum lui Adrian Năstase, condamnat la patru ani de închisoare cu executare. Decizia, luată în unanimitate de completul de cinci judecători, prezidat de Ionuț Matei, le dă fiori reci pe șira spi­nării lui Dan Voiculescu și Relu Fenechiu, următorii la rând. Lista anului 2014 e însă mult mai lungă: parlamentari, foști mi­niș­tri, baroni de toate soiurile își așteaptă spăi­moși sentințele. Lor li se adresează Pon­ta, lor le cere să mai strângă din dinți încă „vreo 10 luni“, lor le-a fost dedicată mo­dificarea Codului Penal (eșuată pentru moment) și dezincriminarea conflictului de interese. Pentru ei se pre­gătește amnistia și gra­țierea. De aceea, blestemele lansate la adresa ma­gis­tra­ților de Dana Barb, sora lui Năstase, exprimă exact sen­timentele USL, partea pe­nală. Faptul că Năstase in­tră a doua oară la în­chi­soare arată că prima con­damnare nu a fost un in­ci­dent nefericit, așa cum spe­rau diverșii corupți aflați în stand by, este semnalul de forță că lupta cu „rămășițele regimului Băsescu“ în direcția asta tre­buie să se concentreze pentru a se putea înfrupta în liniște din deliciile puterii. Nu degeaba în sala în care s-a desfășurat pri­ma ședință a Biroului Permanent al PSD era afișat un cronometru care arată câte zi­le de chin mai sunt de îndurat: 49 de săp­tămâni, 6 zile și 2 ore până pleacă Bă­sescu.

Din acest punct de vedere, e aproape fi­resc că programul lor politic rămâne ace­lași ca acum doi ani. Riscul acestei stra­tegii este însă major: eliberarea produsă de înlăturarea lui Băsescu s-ar putea să nu se traducă în îngenuncherea justiției, așa cum promite PSD. Sau, oricum, nu fără pierderi consistente pe planul imaginii ex­terne, cel puțin, dacă asta îi mai in­te­re­sează. Plus că nu e clar în ce măsură opi­nia publică uselistă mai este receptivă la astfel de mesaje. Ele sunt însă cu bătaie mult mai lungă. Așa cum a reieșit din dis­cursul lui Ponta, în care au predominat accentele unei neterminate, din păcate, pubertăți che guevariste, și din do­cu­men­tul prezentat de PSD, prioritară rămâne înlăturarea „dictatorului paranoic, sus­ți­nut de o gașcă de impostori și adulatori dependenți de bani și funcții publice“ și de abia apoi economia și cam tot ce pre­supune o guvernare. Cum „repararea ne­dreptăților față de pensionari, profesori, medici, militari, polițiști“, menținerea „echi­librului social“, „reducerea sărăciei“ și a „diferențelor dintre cei foarte bogați și cei foarte săraci“ sau „creșterea ni­velului de trai pentru toți românii“ și „scă­derea șomajului în special pentru tineri“ n-au prea reușit, se încearcă aco­perirea acestor eșecuri cu resuscitarea cul­tului negativ al lui Băsescu. Demonizarea președintelui nu e nouă, de ani de zile toate nereușitele i se pun în cârcă, răul suprem i se datorează, a fost înfierat cu mâ­nie proletară, transformat în „satana“, i s-au pus coarne și mustăți, a fost caric­a­turizat și monumentalizat succesiv. Nu mi­ră deci  că PSD și Ponta își construiesc cam­pania pe exact aceleași marote, îngro­șând inevitabil tușele.

Antibăsismul feroce practicat acum de pre­mier este rezultatul scandalurilor din USL, pe de o parte, dar și al faptului că Băsescu a ales să-și joace rolul până în ultima se­cundă a mandatului și chiar după aceea, pe de altă parte. În scenariul, aproape inevitabil, al ruperii coaliției, pe fondul unei guvernări dezastruoase și al ne­în­de­plinirii promisiunilor electorale, PSD nu-i rămâne decât să-și fidelizeze propriul elec­torat prin metoda deja testată a anti­bă­sismului. O guvernare cât de cât coerentă, fără atâtea gafe, îmbrânceli și răzgândeli, dar și fără lăsarea în offside de către PNL, suspectat că își dă mâna cu Băsescu în cons­truirea unei opoziții unitare, ar fi ajutat electoral PSD. Așadar, antibăsismul rămâne singurul colac de salvare de care se poate agăța PSD. Îi va reuși? Nu e clar. Nemulțumirea față de guvernare nu va putea fi canalizată în totalitate, cu toată manipularea mediatică, doar asupra lui Băsescu.

În același timp, faptul că Ponta a ieșit în forță chiar în ziua condamnării lui Năstase duce invitabil cu gândul la debutul pu­ciului din 2012. Și atunci, tăvălugul USL s-a declanșat la scurt timp după ce Năs­tase a primit doi ani cu executare. A fost mesajul declanșator. De data aceasta însă, PSD pare să fi rămas singur. //