De același autor
Tăvălugul protestelor pornit de la Roșia Montană și ajuns, previzibil, la gazele de șist este consecința directă a incapacității guvernului de a gestiona trei dintre cele mai importante dosare ale momentului: energia, resursele și privatizările.
Prizonier al propriului modus operandi din perioada opoziției - minciuna, propaganda populistă și exacerbarea naționalismului economic -, Victor Ponta și USL se confruntă cu o rapidă pierdere de credibilitate și cu perspectiva ratării unora dintre cele mai importante proiecte pentru România. Cu un palmares încărcat de eșecuri după doar un an de guvernare, guvernul pare incapabil să iasă din paradigma butaforiei, cazul CFR Marfă fiind exemplar, a jocului la două capete - proiectul Roșia Montană este cosmetizat în parlament în speranța că publicul va putea fi amețit și manipulat -, dar și a presiunii baronilor care îl împinge să-și asume răspunderea într-o zonă esențială cum este descentralizarea. Prins între angajamentele externe și nemulțumirea în creștere a populației, ca reacție la frauda masivă de încredere (excelentă sintagma lui Dan Tăpălagă), pe fondul lipsei de investiții și a locurilor de muncă, Cabinetul Ponta continuă strategia diversiunilor și pare intrat în vrie. Obișnuita aroganță și tehnica transformării străinilor și a lui Băsescu în țapi ispășitori (eșecurile privatizărilor se datorează „presiunii FMI“ și „jocurilor politice ale președintelui“) a început să fie dublată de amenințări cu intervenția forțelor de ordine. Acuzele aduse protestatarilor – „extremism“, „forțe paramilitare“ și „legionarism ca în anii ´30“- sunt desprinse din retorica iliesciană. Scoaterea de la naftalină a acestor gogorițe – spargerea lunetei mașinii ministrului Barbu este departe de o „manifestare anarho-comunistă“ – arată mai degrabă disperarea și frica. E primul guvern care înregistrează o astfel de performanță într-un timp atât de scurt.
Drumul spre putere prin înfierarea gazelor de șist
„De ce au fost aprobate acordurile ce permit Chevron exploatarea gazelor de şist, în condițiile în care nu existau studii şi nici cadrul legislativ specific care să reglementeze condițiile tehnice de explorare-exploatare care să evite riscurile geologice, de mediu, de poluare a apelor freatice?“ Este doar un fragment din moțiunea de cenzură Opriți Guvernul șantajabil. Așa nu, niciodată, Partea 1, intitulată Privatizări din care nu câștigă nici statul, nici economia, doar clientela politică. Așa a ajuns USL la guvernare și Ponta premier. Moțiunea prin care a căzut Cabinetul Ungureanu a fost însă doar punctul culminant al unei campanii furibunde împotriva gazelor de șist și Roșiei Montane. La Bârlad (acordul pentru explorarea și exploatarea perimetrelor, încheiat între ANRM și compania Regal Petroleum, fusese aprobat de Guvernul Năstase în 2004 - HG 2.283), deputatul PSD Adrian Solomon și primarul Constantin Constantinescu au organizat mitinguri de protest și au trimis o scrisoare cu 2.000 de semnături pe ea prin care se cerea „oprirea imediată a explorării“. În paralel, 11 parlamentari USL au inițiat un proiect de lege în acest sens, toți liderii coaliției întrecându-se în înfierarea gazelor de șist. A urmat celebrul moratoriu, prevăzut și în programul de guvernare, prezentat de Victor Ponta la instalarea în funcție. Era perioada în care trustul lui Voiculescu pupa pe toate părțile politica anti-gaze de șist a guvernului, Antena 3 dedicând o serie de emisiuni pericolului și nenorocirilor derivate din gazele de șist, mediatizând în exces controversatul caz din Pavillion, Wyoming, Statele Unite.
Guvernul Ponta, avize pe șest
Deși oficial răsucirea cu 180 de grade s-a produs după alegerile parlamentare, când USL și-a trecut în program „demararea acțiunilor de explorare pentru identificarea gazelor de șist“, iar Victor Ponta a început să-și nuanțeze poziția, în fapt, aproape imediat după căderea lui Ungureanu, guvernul nou instalat a început să dea avize peste avize. Dacă în timpul lui MRU, Chevron obținuse concesiunea unor perimetre pentru care avea avize de explorare, Guvernul Ponta a mers mult mai departe. În 18 iulie 2012, Ministerul Mediului a dat 3 avize de „amenajare și foraj pentru sonde de explorare“ în comunele Pungești, Băcești și Găești, județul Vaslui, în decembrie 2012 și ianuarie 2013 Consiliul Județean Vaslui a emis 3 certificate de urbanism pentru perimetrele Băcești, Popeni și Pungești, iar în iulie 2013 Ministerul Mediului a dat acordurile de mediu pentru aceste zone, pentru ca în 3 octombrie 2013 CJ Vaslui să elibereze autorizarea de construire a primei sonde. Scenariul s-a repetat identic pentru zona Constanța. Ce era doar acord de explorare în Guvernul Ungureanu s-a transformat la Ponta în aviz de „prospecțiune seismică bidimensională“, în aprilie 2013, pentru perimetrele Pietreni (Deleni) – Potârnichea (Topraisar) – Vânători (Pecineaga) – Tufani (Independența) – Șipote (Deleni) și Vama Veche (Limanu), până la Furnica (Dumbrăveni). Firma lui Frank Timiș, Prospecțiuni SA, care lucrează pentru Chevron, a adus în zonă, acum o săptămână, primele sonde de explorare. În Bihor, Guvernul Ponta este însă un adevărat deschizător de drumuri. În ședința de guvern din 4 decembrie 2012 s-au aprobat prin două hotărâri acordurile petroliere de concesiune pentru „explorare, dezvoltare, exploatare“ între ANRM și firmele East West Petroleum și, respectiv, Clara Petroleum pentru perimetrele din satele bihorene Tria, Voivozi, Sălacea, Otomani, Șilindru, Bogei, Misca, Chislaz, Sâniob, Ciocaia, Budoi, Sânmartin și Tulca.
Naționalismul izolaționist își arată roadele
Opinia publică nu doar că nu a știut nimic despre avizele date de Cabinetul Ponta, dar nu a primit nici explicații coerente pentru schimbarea de atitudine, care să justifice trecerea de la campaniile anti-gaze de șist la susținerea necondiționată. Nu-i de mirare că țăranii din Pungești utilizează acum argumentele USL și ale vectorilor de opinie locali - primarul dispărut în ceață, șeful Consiliului Județean, Dumitru Buzatu, uns în funcție de însuși Liviu Dragnea venit special cu elicopterul, protopopul de Bârlad, Petru Lăiu, care se pare că are și interese imobiliare directe acolo, sau părintele Iustin Pârvu, unul dintre duhovnicii importanți ai Moldovei, de un obscurantism medieval care dă frisoane. Într-un fel sau altul, aceștia erau vârful de lance al „răscoalelor“ împotriva gazelor de șist instrumentate, în 2012, de USL în goana disperată pentru acapararea puterii. E, deci, de mirare că discursul antiamerican, cel împotriva străinilor de tot soiul care vor să ne cumpere bogățiile și țara sau ura împotriva capitalismului și a corporațiilor, într-un cuvânt naționalismul izolaționist, promovat de liderii USL, de Antena 3 și, mai nou, de Realitatea TV, a fost preluat mot à mot și dus pe culmi periculoase pentru România? Este un discurs ușor de speculat și manipulat de corifeii ecologismului fanatic din București sau de interesele rusești în zonă.
Prețul fraudei de încredere
Cum o dă, cum o sucește cu gazele de șist și Roșia Montană, viitorul nu va suna bine pentru guvernarea Ponta. Vizita în Statele Unite, unde se întâlnește nu doar cu Joe Biden, ci și cu reprezentanții Chevron, îl va obliga pe Ponta la noi și solide angajamente în privința exploatărilor, mai ales după ce debutul - suspendarea lucrărilor la Pungești - nu a fost de bun augur. După cum bine remarca Dan Turturică, acest lucru va da apă la moară teoriilor conspiraționiste, xenofobe și colonialiste. Se prefigurează o potențare a protestelor, iar guvernului nu-i va mai rămâne decât să treacă la măsuri de forță. E prea târziu pentru alte acțiuni, propria capcană se dovedește eficientă.
Cianurile vor continua să fie elementul coagulant și pentru protestele împotriva șisturilor. Indiferent dacă strategia PSD de eliminare a Roșiei Montane din proiectul moșmondit acum în parlament, legea tot cu dedicație pentru Gold Corporation va ieși, lucru pe care protestarii deja dau semne că l-au înțeles și care e departe de a-i bucura. În final, lui Ponta nu-i va mai rămâne decât să dea avizul de mediu și să-și asume direct răspunderea. Asta dacă nu vrea să fie târât, cu România la pachet, într-un proces care s-ar putea să-l coste mult mai mult decât niște procente electorale. Așadar, sunt puține șanse ca cele două subiecte să se închidă fără convulsii. Cam la fel de puține cât au Ponta și USL să devină responsabili, serioși și aplicați spre bună guvernare, și nu spre duplicitate, minciună și hoție. Guvernul va afla într-un viitor nu prea îndepărtat cât de mari pot fi costurile electorale pentru cea mai grosolană fraudă de încredere prin care o forță politică a ajuns la putere din anii ´90 încoace. //