De același autor
Marturisirea cu iz matrimonial a lui Crin Antonescu, facuta, evident, in sufrageria lui Felix, cum ca a sesizat "schimbari de ton si de poveste" la partenerul Ponta, a impulsionat partajul USL. Nu e inca grav, Antenele penduleaza deocamdata intre linsaj pe fata si scuipat pe la spate, tinute in friu de strategia in curs de elaborare. Totul e pe muchie de cutit si socotelile sint neclare: o putea iesi Crin presedinte fara sprijinul PSD, doar in tandem cu Johannis si sprijinul informal al PDL? Ponta zice ca nu. Antonescu si consilierii spun ca da, s-a mai intimplat de doua ori, deci istoria s-ar putea repeta. Sondajele, chiar si alea facute de casele Voiculescu, Gusa si Vintu, spun si ele ca nu. Nasol, dar se lucreaza puternic.
Stiu si liberalii, si pesedistii, si jurnalistii, si toate sursele benevole ca treaba e transata. Lipseste doar filmul cu Victoras zicind adio si facind din manuta; probabil ca deja se trag duble in studiourile lui Ghita pentru a evita acuzatia de plagiat. Se cauta asadar metoda care sa minimalizeze pagubele colaterale, treaba care va mai dura ceva. Din acest motiv, nici nu era nevoie de pretextul cu numirea procurorilor sefi, ministrul de justitie si supraimpozitarea bugetarilor asa-zis bogatani pentru ca penelistii sa treaca la planul B. Ala in care vor fi obligati sa se descurce singuri pentru a prinde pupitrul de la Cotroceni, pastrind insa cit mai mult timp posibil posturile, sinecurile, contractele si toate ciolanele si ciolanasele guvernarii. Nu-i simplu, dar miscarea nu e noua, a exersat-o chiar PSD pe cind era la putere cu PDL si facea opozitie la televizor. A tinut atunci, logic ar fi sa tina si acum. Cel putin asta arata preparativele PNL.
Se lucreaza simultan pe doua fronturi. Antena 3, cu aceeasi actori care pina deunazi pupau lacrimosi inaltul dos pontist, a trecut la coagularea electoratului antibasescu, folosind mijloacele specifice: popor indignat, simboluri ale luptei sfinte impotriva dictatorului scoase de la recuzita- senatoarea grevista Anghel, fostul locotenent Alexandru Gheorghe-, protestele de la Oltchim la care se striga "Iesi afara, javra ordinara" (acum e rindul lui Ponta, aviz pentru a mai incuraja astfel de manifestari), medicamentele pentru citostatice, nenorociri cit cuprinde. Titlurile sint pe masura "Sloganul Jos Basescu, aruncat la gunoi", " Voturile noastre, dispretuite", " Ce s-a schimbat sub guvernarea Ponta?", cu impricinatul in fereastra declarind ca socialistii nu vor sa ramina incremeniti in acest proiect, ca altii.... Principalul cal de lupta e insa Justitia, subiect sensibil, bine exploatat vreme de 4 ani. Mesajele sint simple: procurorii lui Basescu au ajuns procurorii lui Ponta. Tradare, tradare, basescizare in toata regula! Robert Cazanciuc, propunerea pentru ministru al justitiei, este facut praf ( nu ca n-ar fi motive!) pe chestie ca e "omul serviciilor lui Basescu" si neam cu Ponta. Altfel spus: regimul Basescu continua cu Ponta la manivele. Strategia e transparenta rau de tot. Rezultatul e insa greu de estimat in momentul de fata, antibasismul nu e mort, o arata sondajele, mai ales daca electoratului i se explica, asa cum doar varanii stiu s-o faca, de ce scade nivelul de trai, cui se datoreaza scumpirile si dezastrul guvernarii.
Al doilea front este cel guvernamental si parlamentar. PNL s-a "opus categoric" suprataxarii bugetarilor, obligindu-l pe Ponta sa dea inapoi cel putin pentru moment, ameninta ca va cere demisia ministrului Nita pe chestie de energie, iar Johannis ataca la baioneta regionalizarea lui Dragnea. Acest tip de opozitie are ca target electoratul de dreapta: iata cum noi, liberalii, nu inghitim masurile de stinga. In parlament, Sorin Rosca Stanescu a impus o comisie complet neconstitutionala, care vrea sa-i ancheteze pe procurori si pe judecatori, bagind in acelasi timp batul prin gard si la SRI ( e vorba de interceptarile in cazul judecatorului Corneliu Barsan, despre care SRI a spus deja ca n-au fost pe mandat de siguranta nationala; dar ce mai conteaza?). Comisia de ancheta, criticata la scena deschisa de mai multi pesedisti, a fost votata pe principiul: nu vrem sa ne certam acum, dar avem noi grija s-o ingropam dupa.
Acestei strategii i se opune una destul de riscanta. Ponta acopera putinatatea guvernarii cu o teleguvernare de zile mari ("Impecabilul" a bagat sau i s-a bagat in cap unde a dus dezastrul comunicarii PDL), mizeaza pe colaborarea cu Basescu si pe sustinerea occidentala, deci, implicit, pe electoratul pentru care aceste aspecte conteaza. Adica pe electoratul PDL si basist, o crestere pe stinga este dificila in conditii de criza si de nerespectare a promisiunilor din campanie. E o inversare de discurs si de pozitionare. Miza momentului pentru Ponta, indiferent de gradul de ipocrizie, este cea europeana. Iata, trocul cu numirile la virful parchetelor a beneficiat rapid de sustinerea ambasadelor SUA si Marii Britanii (lobby-ul lui Basescu sa traiasca!) si de retinerea Comisiei Europene. Dar si miscarea cu Robert Cazanciuc e una abila. Doua saptamini presa a dat pe surse ca prima optiune a lui Ponta este Horia Georgescu (ceea ce e adevarat), persoana cu mare credibilitate la Bruxelles, seful ANI, institutie laudata in toate rapoartele CE, dar inamicul public numarul 1 al PNL. Eu, Ponta, am vrut, vedeti, "draga de ANI" si independenta Justitiei sint sfinte pentru mine, dar nenorocitii de liberali, radicalii Varanului s-au opus! Demonstratia a fost facuta, iar Cazanciuc, baiat de casa, om maleabil si de inteles, ala despre care Basescu spunea in iulie, la referendum, ca e "un aranjor", a ajuns ministru. Trei iepuri dintr-un foc!
Ponta incearca in fapt un periculos joc la mai multe capete, al carui rezultat e greu de masurat deocamdata. Distantarea de PNL e si ea evidenta, chiar daca pesedistii isi musca in public limbile, replicile acide nu lipsesc, nu se depaseste insa o anumita limita. PSD stie ca are suficiente pirghii financiare prin guvern pentru a tine in haturi apetitul razboinic al PNL, mai stie si ca aceasta nu va parasi puterea cel putin pina in ajunul prezidentialelor. Sint doua certitudini, la care se adauga aritmetica: in orice moment PSD poate guverna singur, avind posibilitatea de a stringe o majoritate parlamentara. UDMR ar accepta, PPDD la fel, iar partea Udrea din PDL ar sustine, cum altfel !, coabitarea.
Problema e ca miscarile de pe scena politica, interesante pentru presa si analisti, halucinante si comice in acelasi timp, nu vor reusi sa acopere pentru multa vreme dezastrul guvernarii. Pentru care, sint sigura, va raspunde pe termen mediu, adica la europarlamentare si prezidentiale, intregul USL. Cu toate strategiile mediatice ale celor doua partide, va fi totusi greu ca responsabilitatea sa fie inegal impartita intre PSD si PNL. Desigur, o mina de ajutor ar putea da si PDL, daca ar fi convins de rolul sau de opozitie. Altfel in ecuatie va intra Miscarea Populara a lui Basescu.
