Praful și pulberea

Criminalul Dincă a ars în butoiul din curte nu doar trupurile celor două nefericite fete, ci un întreg partid.

Andreea Pora 07.08.2019

De același autor

Rămășițele lui nu zac îngropate în vreo pădure de la marginea Caracalului, sunt împrăștiate în toate colțurile țării, le poate vedea orice amărăștean. Cenușa statului pesedist, după 7 ani de domnie, plutește peste țară, intră în fiecare cotlon, casă, suflet. Crimele de la Caracal și felul mizerabil în care le-au gestionat instituțiile statului sunt pe înțelesul oricui. Mai mult chiar decât la Colectiv, pentru că s-au întâmplat într-un orășel cvasi-necunoscut din România și au lovit oameni asemenea lor: simpli, aflați la cheremul mahărilor locali, dependenți de toanele, interesele și corupția reprezentanților statului. Fiecare a putut raporta la el însuși tot ceea ce s-a întâmplat la Caracal, și-a adus aminte cum a fost batjocorit, lăsat de izbeliște, jecmănit sau pur și simplu călcat în picioare de puternicii locului. Iar cazul Luiza, dispărută și omorâtă de trei luni, le-a deschis și mai mult ochii: dacă nu ai un Cumpănașu în familie sau printre cunoscuți, adică ”relații”, nu-ți rămâne decât să aprinzi lumânări la biserică, nu te bagă nimeni în seamă.

Caracalul nu e o lebădă neagră, e un stol de lebede negre. Iar felul în care acționează PSD arată că înțelege bine asta. Gestionarea scandalului a fost pasată la guvern, tupeiștii și lătrăii de serviciu au amuțit, iar baronii au băgat capul la cutie. La cabinetul 1 de la Palatul Victoria e însă agitație mare, ”femeia și mama” Dăncilă încearcă să salveze ce crede ea că se mai poate salva, adică propria candidatură. Din ce se agită mai mult, d-aia se afundă mai adânc. Ca în nisipurile mișcătoare. După episodul ”facem referendum” ca să pedepsim și castrăm chimic pedofilii și violatorii, care i s-a întors instantaneu în față pentru că nici măcar cei din Caracal nu sunt atât de proști să nu înțeleagă că miza era una electorală, asistăm la scenariul ”stați liniștiți la locurile vostre că facem reformă”. Descăpățânările unor miniștri și șefi de tot felul, înlocuirile unor incompetenți cu alții de același calibru sau chiar mai rău, rotirea cadrelor nu păcălesc nici ele pe nimeni. Ba din contră. Pentru că se vede și mai clar că PSD este prizonierul propriului sistem pietrificat în timp: nu înțelege ce e aia ”reformă profundă” și nici nu e capabil măcar să mimeze că ar înțelege. Dăncilă crede că dacă ține discursuri plângăcioase asortate cu broșa, dacă promite ”zile mai senine” și dacă îl scoate la înaintare pe Fifor să anunțe grav măsuri, proiecte de legi pentru dispăruți sau încă o demisie, sau dacă îl trimite pe Arafat ( care a ajuns să fie detestat ca oricare alt lider pesedist) în talk-show-uri să povestească despre sistemul 112 și cum va funcționa el ca în America sub bagheta lui magică, stolul de lebede negre se va îndrepta spre alte zări, eventual, spre ale opoziției. Candidata de 7% folosește o strategie îndelung testată de PSD: îi păcălim noi cumva, trebuie doar să avem grijă să nu băgăm bățul prin gard până trece furtuna. E însă o strategie scoasă din uz de ceva vreme. Electoratul a dat-o la casat și asta s-a văzut la alegeri.

Nimic nu le mai ține, iată că au ajuns să fie nevoiți să taie din salarii și sporuri, să dea afară bugetari și să facă rectificări negative. Populismul, lăcomia, iresponsabilitatea și hoția i-au ajuns din urmă, epoca Dragnea, la care au fost toți pesediștii părtași, își arată colții, curat ghinion! taman înainte de campanie. Încearcă să mai tragă de timp, cazul impozitării pensiilor speciale, dar funia li se apropie de par. O arată limpede ultimul sondaj IMAS. Dăncilă nu doar că e pe locul 6 printre candidații la prezidențiale cu 7,5%, dar nu intră nici măcar în clasamentul propriului electorat, care îl preferă pe Tăriceanu. Acesta însă e la 28 de procente (are doar 13,8%) în spatele lui Iohannis. Turul doi? O poveste de adormit copiii pentru oricare dintre ei sau pentru orice alt candidat din zona asta, indiferent de nume. Chiar dacă PSD și-a luat demult gândul de la palatul Cotroceni, va fi prima oară în 30 de ani când PSD nu va avea candidat în finala prezidențialelor. Cum o dai, cum o întorci e o tragedie pentru partidul care a dominat România fără drept de apel peste 20 ani, ca să nu mai discutăm de ultimii 7, excluzând perioada Cioloș. Efectul acestui eșec major se va răsfrânge asupra localelor și parlamentarelor. Baronii, primarii, efectivul de partid, toată suflarea pesedită, în ultimă instanță, e de pe acum scoasă din dispozitiv. Nu mai are încredere în partid, iar pe liderii lui nu dă două parale. Vă dați seama cum va fi după o finală la prezidențiale în care va sta în fotoliu și va asista la confruntarea dintre Iohannis și Barna? Nu știu ce ar putea inventa ca să evite anticipatele.

Mulți analiști spun că impactul cazului Carcal se va măsura în numărul participanților la mitingul din 10 august. Greșit. Stolul de lebede negre a întunecat, de data asta, cerul electoratului PSD, acesta e primul care a simțit șocul. Iar acest electorat nu iese la mitinguri. Sau, mai corect spus, ieșea doar cu autobuzul la cele organizate de PSD și nici măcar la alea nu se mai înghesuia în ultimul timp. Cred că asistăm la o mișcare mai profundă de revoltă, care nu se va vedea în 10 august. Se simte însă în norul de cenușă plecat din plecat din Caracal că din PSD se alege praful și pulberea.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22