Premierul penal, bolovanul de gâtul PSD

Ponta şi PSD n-au învățat nimic din eșecul de acum șase luni. Vor pierde, iarăși, pe mâna lor. Până atunci însă, nu trebuie lăsați să demoleze justiția.

Se zbate, dă din mâini și din picioare, toa­că din gură, minte, se apără de acuzele pro­curorilor cu documente care se con­tra­zic singure, izbeşte în justiție, vorbește de dictatură și lovitură de stat, trimite scri­sori ambasadelor, își pune, ca și altă dată, familia scut, doar, doar or lăcrima babele cu inima slabă, scarmănă interesul na­țio­nal și de ultimul fulg, proorocește apo­calipsa în lipsa lui, Marele Penal. Ame­nință cu represiunea protestelor de stra­dă. Va mai face, bezmetic, valuri un timp, va încerca să pârjolească totul în urma lui, dar fiecare mișcare îi mai bate un cui în coșciug. E deja mort. Mai speră însă. Se con­­sideră un supraviețuitor, dacă nu chiar un învingător. A traversat deșertul pla­­giatului și noaptea neagră a pre­zi­den­ția­lelor. Crede că se va descurca și în con­tinuare, că poate face damage control.

Beția puterii i-a luat mințile. De­sigur, parlamentul, la care se ra­portează precum Ceaușescu la Marea Adunare Națională, îl va sal­va, așa cum l-a salvat și pe ami­cul Șova, mașina de propagandă va împroșca rahat cât e ziua de lungă, Par­tidul va fi strâins unit în juru-i. Susținerile se revarsă, limbile mătăsoase și pumnii ri­dicați proletar „să moară dușmanii“ se îm­pletesc într-o plasă care să-l mai țină spân­zurat la putere o vreme. Cu toate as­tea, ieșirea-i din scenă e doar o chestie de timp. Și nu va fi una frumoasă, Ponta are șanse mari să plece urât de tot din arena politică, oricâte petale de trandafir i se vor presăra pe drumul spre DNA. În­tre­ba­rea e, va crăpa și PSD odată cu el? Ce va urma și cum va arăta această criză politică fără precedent?

Semnele ei apăruseră cam de prin pri­mă­vară, din momentul în care Șova a fost pus sub acuzare. Retrospectiv, înțelegem mai bine că tot ce s-a întâmplat în acest interval a fost o pregătire a terenului le­gis­lativ și a opiniei publice pentru marele eve­niment la care asistăm: premierul pe­nal care se cramponează de funcție. Do­vezile noi strânse de procurori în dosarul Șova - documentele găsite la percheziții, declarațiile unor avocați de la cabinetul acestuia - au strâns lațul în jurul lui Pon­ta. Atunci premierul și-a dat jos masca re­formistului și democratului. Îl apără cu din­ții pe Șova de DNA, reîncepe să-i atace pe procurori ca în vremurile sale de glo­rie, în parlament se aglomerează pro­iec­tele pesediste de modificare a codurilor pe­nale, peste 20 la număr. Campania an­ti­justiție - plecată inițial de la cazul Udrea, arestările preventive sunt un abuz, „bi­no­mul DNA-SRI“ e singura putere în stat (te­o­rie susținută de tripleta Udrea-Băsescu-Cristoiu) – se amplifică și capătă accente fe­roce, fiind redirecționată în apărarea lui Ponta. „Doar DNA mă poate da jos“, pre­vestește acesta nervos printre măsele strân­se.

Era evident că Ponta nu va de­misiona. N-are rost să vorbim de onoare, bun-simț, de imaginea României sau de alte lucruri din zona asta, care pur și simplu nu intră în ADN-ul individului. Nu putea să demisioneze - în primul rând, își apără pie­lea, în al doilea, partidul și alianța co­rupților pierdeau puterea. PSD și Ponta își fac calculul că: 1) până la alegeri vor reuși cumva să acopere și manipuleze scandalul, 2) prin amenințări și măsuri de forță vor opri protestele de stradă, de care le este cel mai teamă și 3) vor pune cu botul pe labe justiția prin modificarea codurilor pe­nale.

Pe termen scurt, socoteala poate fi co­rec­tă, oricum, PSD nu are alternativă la Pon­ta și nici timp s-o găsească. Plus că par­tidul este profund cangrenat, o mașinărie care nu poate funcționa decât prin spo­li­erea banului public și în logica haitei. Acest comportament - numit pompos soli­da­ritate și unitate -, strategia PSD în mo­mentele dificile, este mai pregnant ca ni­ciodată acum, când protecția în fața jus­tiției nu mai funcționează, ajungând, iată, chiar la capul haitei. Penalii empatizează sincer cu Ponta. Este o reacție de apărare. Pe de altă parte, PSD este, de fapt, într-o situație imposibilă, pe care, probabil, câți­va o și conștientizează. Partidul are legat de gât un bolovan, Ponta, de care nu se poate debarasa, chiar dacă ar vrea, pentru că le zboară guvernarea de sub picioare. A fost situația de după fabulosul eșec în ale­geri, datorat în mare parte lui Ponta, va fi cea de la viitoarele alegeri. Din motive ca­re merită o analiză separată, PSD a ajuns dependent de propriu-i gropar.

Pe termen mediu însă, strategia cram­po­nării de un premier penal se va dovedi o fundătură. Chiar dacă episodul votului din parlament se va termina rapid, în doar do­uă zile, subiectul va fi departe de a se în­cheia. Chemări și declarații la DNA, presă, întrebări, justificări, noi probe, alte min­ciuni. Nu va fi zi de la Dumnezeu în care să nu i se ceară demisia, Ponta Penalul va deveni slogan. O trimitere, probabil destul de rapidă, în judecată pentru faptele, ex­trem de grave, care n-au legătură cu ac­ti­vitatea de premier va amplifica scandalul. I se va cere din nou demisia, se poate ajunge chiar la suspendare, la intervenția Curții Constituționale. Iarăși, război pe toate fronturile! Pe măsură ce se vor apro­pia alegerile, problema se va transfera în­să din ce mai mult dinspre Ponta spre PSD, deficitul său de imagine va deveni al partidului. Își fac iluzii dacă mizează că prin mașinăria de propagandă, cu ajutorul unor giruete mecanice precum Cristoiu, ciracii lui Voiculescu și Ghiță, care deja cu­curigesc la unison cu Ponta „lovitura de stat a DNA“, „dosar politic“, „dictatura bi­nomului“, vor reuși să denatureze su­biectul, să-l îngroape în minciuni. Sau că prin amenințări de genul celor proferate luni de Ponta și Cazanciuc vor împiedica protestele de stradă și vor intimida opo­ziția. Cei doi au făcut apel la articolul 397 din CP, care vorbește de „schimbarea ord­i­nii constituționale“, „împiedicarea exer­ci­tării puterii de stat“, „punerea în pe­ricol a securității naționale“ și de ani grei de pușcărie, de până la 25. Fapt ex­trem de grav și care dă o perspectivă asu­pra a ceea ce ar putea urma.

Pericolul major în următoarea perioadă este ca PSD, sub presiunea acestei duble de­pendențe de Ponta și de putere, din teamă și inconștiență, să nu mai țină cont de nimic: imagine în Occident, relații cu partenerii, reguli democratice, stat de drept etc. Să facă pârjol și să declanșeze un război total, în primul rând pentru în­călecarea definitivă a justiției. Știm deja, din 2012, de tot ce sunt capabili PSD și Pon­ta, iar situația de acum este chiar mai pe muchie decât cea de atunci. Ponta e pe­riculos, complet amoral, nu trebuie sub­es­timat! La fel, PSD aflat în criză, pierdere de popularitate, cuprins de disperare, că­zut în capcană, dispus de orice pentru a păstra puterea. Deja reacțiile sunt in­cre­dibil de nervoase și agresive pe mai toate planurile.

Rolul președintelui Iohannis va fi decisiv. Este personajul politic cu cea mai bună imagine, cea mai mare încredere și po­pu­laritate. Depinde de fermitatea intervenției sale pentru a pune stavilă ex­ceselor PSD. Nu mai are niciun motiv să-l menajeze pe Ponta, i-a cerut deja demisia, a primit în schimb promisiuni mincinoase și o imensă sfidare. Parlamentul, față de ca­re s-a arătat, strategic presupun, in­dul­gent și optimist, l-a sfidat și el. Nu o sin­gură dată. Reacțiile sale trebuie să fie fer­me, mai ales că nu este vorba de clasicul război între palate (nu cred în gogorița suspendării președintelui, nici chiar PSD nu este atât de tâmpit încât s-o caute cu lu­mânarea și să forțeze pierderea ale­ge­rilor avant la lettre), ci de un război PSD-jus­tiție. Care va fi fioros. N-am văzut ni­mic în 2012.

Iohannis, ca și PNL, de altfel, au primit un balon de oxigen. Totul e să știe să pro­fite de el. Miza nu e atât plecarea ac­tua­lului guvern, cât apărarea instituțiilor sta­tului, a DNA și ÎCCJ în principal, și câș­ti­ga­rea viitoarelor alegeri. Șansele sunt mari. Memoria, ura electoratului anti-Ponta, cea care i-a adus un milion de voturi în plus lui Iohannis, a fost resuscitată. După o perioadă de acalmie, în care premierul părea că se reinventase, iar Iohannis în­ce­puse să producă nemulțumire (din motive pe care le-am mai analizat), episodul Pon­ta Penalul a inversat lucrurile. Detestatul personaj reapare în toată splendoarea lui, însoțit de cohorta de pesediști care îi poar­tă trena. S-a produs declicul nu atât din cau­za urmăririi penale în sine, cât a mo­dului în care PSD și Ponta gestionează su­biectul. Obraznic, tupeist, amenințător, lip­sit de scrupule și de bun-simț. Dispuși la orice ticăloșie. N-au învățat nimic din eșecul de acum șase luni. Vor pierde, ia­răși, pe mâna lor. Până atunci însă, nu tre­buie lăsați să demoleze justiția.