Primul pas spre țeapa anticipatelor

Pe figurile lungi ale liberalilor se vedea că doare. Normal. Sunt și demiși, și cu socotelile date peste cap. Alegerile în două tururi pentru primari au fost îngropate cu dric la poartă și cai mascați în pesediști și indiferent câte povești eroice ar livra Orban: ”nu ne lăsăm, depunem legea în parlament”, ele nu impresionează pe nimeni, așa de necredibile sunt. Dacă de fapt PNL-ului îi convine că s-au ratat cele două tururi, e altă poveste, dar tot una paralelă cu realitatea. Cel care profită cel mai mult este, evident, PSD-ul, care își va consolida puterea în teritoriu, având cei mai mulți primari, în timp ce PNL nu va câștiga pe cât speră. În schimb, va fi obligat să negocieze cu USR candidați comuni în multe localități, altfel în va fi taxat de electorat drept ”blatist” cu PSD, după cum pe bună dreptate a avertizat Dan Barna. Dacă la asta adăugăm și renunțarea la Ordonanța de Urgență prin care șefii de Consilii Județene urmau să nu mai fie aleși prin vot direct, tacâmul e complet. E, fără discuție, un cadou pe care Orban l-a oferit baronimii social- democraților, din moment ce PSD are 28 de președinți de CJ, în timp ce PNL are doar 8. Răspunsul la întrebarea ce socoteală se ascunde în spate e simplu: speranța năroadă că PSD va achiesa în schimb la alegeri anticipate, așa cum le susura în telefon Ciolacu.

Anticipatele se prefigurează a fi a doua mare țeapă pe care o vor lua liberalii și Iohannis. Cu scorul de 261 de voturi pentru moțiunea de cenzură, PSD s-a simțit îndreptățit să afirme că are majoritatea în parlament și să avanseze, împreună cu răzgândacul se serviciu, Victor Ponta, o propunere de premier: insignifiantul traseist Pricopie. Pare obrăznicie curată? Desigur. Dar cine se aștepta la altceva de la PSD, care folosește exact tipul de argumentație al liberalilor și președintelui de acum 4 luni, când a căzut guvernul Dăncilă? Desigur, Constituția nu îl obligă pe președinte să țină cont de astfel de majorități toxice și conjuncturale. Dar majoritatea care a dărâmat-o pe Dăncilă a fost altfel? Nu, precum se vede prea bine acum. Ciolacu a anunțat deja că va contesta la Curtea Constituțională o renominalizare a lui Orban ca premier și că va folosi toate metodele să tragă de timp. Cine îl poate împiedica din moment ce are majoritatea în parlament? Nimeni. Un guvern interimar poate sta în funcție maximum 45 de zile, adică până la sfârșitul lui martie. Poate impinge PSD termenul până atunci? Poate, dacă vrea. Nu e sigur că o va și face, pentru că presiunea publică pe el va fi uriașă. Dacă guvernul Orban 2 nu trece de vot, procedura se reia cu și mai mare tam-tam. Și uite așa, se poate ajunge până în pragul alegerilor locale. E de presupus că a treia oară, Orban ( sau altul) va fi votat, pentru că, din punctul meu de vedere, este exclus ca PSD să vrea anticipate înaintea localelor într-un singur tur.

Iohannis, dar mai ales Orban, împins de la spate de președinte, au riscat foarte mult și chiar dacă, teoretic, s-a făcut un pas spre anticipate, următorii sunt mult mai complicați decât par la prima vedere și ne lasă cei doi să credem. Pare mai degrabă un pas spre groapa cu țepe. Chiar dacă, în final, prin cine știe ce presiuni și negocieri, acestea vor fi obținute, prețul s-ar putea să fie unul cam piperat. Urmează o perioadă de circ și de atacuri concertate la adresa guvernului Orban. Orice mișcare va face, și va face puține, pentru că marja de manevră e restrânsă, i se va spune că este interimar și ilegitim, așa cum, la rândul lor, au spus de zeci de ori despre Dăncilă. În fine, interesul PSD este mențină cât mai mult timp cabinetul Orban în această stare de provizorat, care îl va lega de mâini și de picioare. Deocamdată, marile promisiuni electorale ale PNL: cele două tururi pentru primari și desființarea Secției Speciale sunt îngropate, iar eliminarea pensiilor speciale își va da obștescul și previzibilul sfârșit la Curtea Constituțională.

S-a ajuns aici și pentru că guvernul a ezitat să rezolve problema celor două tururi prin OUG și a mers pe formula angajării de răspundere, care însă a stat la coadă după alte angajări insignifiante- transportul școlar și examenul la Institutul Național de Magistratură. Țara arde și baba se piaptănă, și-au spus atunci mulți. Dacă ar fi dat OUG din primele două săptămâni după prezidențiale și și-ar fi angajat răspunderea pentru desființarea Secției Speciale, puțin probabil să se fi depus vreo moțiune de cenzură- PSD era în răvășit după eșecul din alegeri, iar UDMR ar fi avut mult mai multe ezitări.

În plus, episodul cu cele 25 de OUG puse pe tapet într-o singură zi, chiar înaintea moțiunii, a fost o tâmpenie. A dat foarte prost la public, mai ales că unele Ordonanțe erau departe de a fi urgențe, altele puteau fi date din vreme, iar cele vizând alegerile parlamentare au părți neconstituționale și chiar abuzive. Să amintim și de legea lui Predoiu de desființare a Secției Speciale, în care ministrul a băgat două prevederi mai mult decât controversate. E vorba de faptul că magistrații pot fi anchetați penal doar cu avizul procurorului general, care căpătă puteri disproporționate, punând între paranteze independența procurorului de caz, iar trimiterea în judecată se poate face doar cu avizul CSM. Ce frumos! Câtă grijă în a-i proteja pe magistrați de brațul ( și așa scurt) al justiției. Din lacul Secției Speciale s-a căzut în puț! Ce l-o fi apucat pe Predoiu, greu de înțeles. Ca să nu mai discutăm că proiectul de lege a fost pus în dezbatere exact cu o zi înaintea moțiunii. În toate aceste gesturi s-a putut citi disperarea, au fost un semnal clar că guvernul pierde puterea.

Pe de altă parte, cu toate greșelile ei, guvernarea Orban e la ani lumină de cea pesedistă. Stai și te întrebi ce soluție avea cu adevărat în condițiile în care dispune doar de 20% din parlament. Poate să nu fi intrat la guvernare și să fi lăsat PSD să-și rupă gâtul, așa cum le-au spus mulți?

Singurul câștig real din toată tărășenia e că reapare spectrul revenirii PSD la putere. Electoratul își va regăsi adversarul. Neschimbat.