PSD, aceeași mizerie

Prin probabilul refuz de a intra la guvernare și rocada Ciolacu-Grindeanu, PSD dă bir cu fugiții din fața dezastrului economic și societal pe care îl lasă în urmă. Mai mult, vrea să profite cu cinism de el.

Demisia lui Ciolacu era previzibilă, nu putea supraviețui în fruntea partidului după succesivele eșecuri din alegeri. Faptul că partidul l-a preferat pe Grindeanu, om din garda veche, cu multe tinichele de coadă, dacă ne gândim doar la OUG 13 și Nordis, nu face decât să certifice antireformismul structural al PSD. Baronii, chiar dacă sunt în tabere adverse, au preferat să-i mențină la conducere pe cei care au ruinat partidul, aducându-l la un scor istoric de mic, decât să facă chiar și cea mai mică schimbare. Vocile care au contestat decizia PSD de a nu-l sprijini pe Nicușor Dan, care au avertizat asupra pericolului extremismului și au cerut întregii conduceri să facă un pas în spate și să intre la guvernare sunt puține.

De fapt, în partid există un curent care pledează pentru calea suveranistă care le-ar putea aduce înapoi electoratul pierdut în favoarea AUR și Simion&Georgescu. Este însă o cale care acum îmbracă hainele extremismului, Simion a amenințat oameni din societatea civilă ( „Ce mă fac eu cu voi?”) și a vorbit despre „băi de sânge”, iar apropiați ai lui Georgescu, precum Potra și mercenarii lui, pregăteau anul trecut violențe. Dar însuși PSD a a avut ani de zile un discurs naționalist dur, împotriva „străinilor” și a Europei care ne tratează ca pe niște „slugi”. Deci, calea suveranistă pe care ar vrea acum PSD să meargă a fost bătătorită chiar de el.

Cât privește intrarea la guvernare, aici social-democrații joacă la șantaj, sau, în cel mai fericit caz, la două capete. Grindeanu, care a primit un așa-zis mandat „ deschis” pentru discuțiile care vor urma, a recunoscut că în PSD curentul majoritar este favorabil rămânerii în opoziție și susținerii condiționate a unui guvern minoritar. Nicio surpriză! Primul semnal că asta ar putea fi strategia partidului a fost dat de demisia lui Ciolacu și a guvernului între cele două tururi de scrutin. Socoteala de acasă nu s-a prea potrivit însă cu cea din târg: a câștigat Nicușor Dan și nu George Simion, așa cum se aștepta și, probabil, spera gașca Ciolacu. Sunt convinsă că dacă extremistul Simion ar fi ajuns președinte, PSD ar fi format guvernul cu AUR sau l-ar fi susținut din parlament. Totul, evident, în numele interesului național, a stabilității.

Nu e greu de înțeles de ce PSD adoptă acum această strategie. Opoziția îi oferă pe de o parte șansa de a se deroba de orice responsabilitate pentru haosul pe care îl lasă în urmă, iar pe de alta să atace măsurile nepopulare care vor veni. Împușcă doi iepuri dintr-un foc. Ba chiar trei, pentru că aceste atacuri vor avea priză la electoratul AUR, cel pe care trebuie să-l recupereze. Grindeanu a spus că partidul va face o „opoziție constructivă”, ceea ce în buna practică pesedistă înseamnă șantaj și populism. De fapt, PSD va juca la două capete, în schimbul susținerii ”condiționate și punctuale” a guvernului, va cere bani, contracte, funcții.

PSD nu dă doi bani pe votul penalizator din aceste alegeri, încearcă doar să profite la maximum, în propriul interes, de situația economică rea care va urma. Situație care i se datorează în cea mai mare măsură.

Un guvern minoritar va fi unul de-a dreptul sinucigaș, iar PSD știe foarte bine asta. Îl va susține la limita supraviețuirii atât timp cât îi va conveni, până va considera că a venit timpul să-l trimită la plimbare și să se reinstaleze el la butoane.

Cred că toate aceste lucruri trebuie spuse cu subiect și predicat și de președintele Nicușor Dan, și de Ilie Bolojan, cel care ar putea ajunge premier. Trebuie spuse acum, în cazul în care PSD ia decizia de a rămâne în afara guvernării, și ori de câte ori va ataca măsurile ce vor fi luate. La fel, este necesară o mea culpa și din partea PNL, a cărui complicitate cu PSD nu poate fi trecută cu vederea chiar și-a mai reparat imeginea franjuri după venirea lui Bolojan în fruntea partidului. De altfel, Ilie Bolojan a admis că PNL are o parte de responsabilitate, dar a făcut-o cu jumătate de voce, pentru că era campanie. Aceași Ilie Bolojan a bătut deja obrazul PSD. Acum, mai ales dacă ajunge premier, trebuie să nu mai umble cu mănuși.

Nici intrarea PSD la guvernare nu e o soluție bună, dar, din păcate, artimetica parlamentară e implacabilă. La putere partidul va fi o frână, un sabotor al tuturor reformelor, așa cum a fost de altfel în ultimii ani. Va fi și la putere, și în opoziție, sport în care excelează, așa cum s-a dovedit în mandatul Niculae Ciucă.

Dar n-ar fi de mirare, ca în buna tradiție a setei de bani și de putere, PSD să ceară funcția de premier. Pe care nu ar trebui să o primească, indiferent de riscuri.

Sunt însă și vești bune în afară de victoria lui Nicușor Dan: mișcarea suveranistă din parlament începe să se facă zdrențe. Deja șapte parlamentari POT au părăsit barca și după toate probabilitățile vor fi urmați de alții de la AUR. Și în afara parlemantului e festival, Victor Ponta vrea o halcă din PSD, iar Crin Antonescu, sculat din somn de scurta aventură a candidaturii, își justifică mizeriile pe care le spune din preaplinul frustrării prin dorința de a face un partiduleț. Unul pe măsura staturii sale de pitic de grădină.