De același autor
Când au format USL în 2012, liberalii și „ciuma roșie” diriguită atunci de Victor Ponta au avut ca argument ura împotriva lui Traian Băsescu. Acum, PSD și PNL își dau mâna din calcule politice meschine.
Vezi Doamne, țara trebuia eliberată de sub jugul „dictatorului”. Ce a urmat se știe, USL a obținut peste 60% din mandate și a urmat o perioadă de instabilitate în care alianța s-a destrămat din motive obscure care țin de Crin Antonescu și serviciile secrete, apoi PNL a fuzionat cu PDL, ambele partide fiind la limita extincției.
Actualul PNL a fost efectiv distrus de președintele Iohannis, care l-a folosit în interes personal și a impus, cu ajutorul unor nevertebrați din interior, succesive conduceri care s-au dovedit un dezastru de imagine și competență. Să ne amintim de scandalurile cu debarcarea lui Ludovic Orban, aducerea lui Florin Cîțu, înlăturarea lui din fruntea guvernului și circul premergător congresului care l-a măturat de la șefia partidului. Punctul culminat al prostiei și oportunismului prezidențiale a fost aruncarea PNL în brațele PSD și parașutarea la vârf a slugarnicului general Nicolae Ciucă.
Antireformiștii vor liste comune
Cei aproape doi ani de guvernare comună cu PSD, în care liberalii s-au prăbușit previzibil în sondaje, au arătat nu doar că aceste două partide, cu o majoritate mai mult decât confortabilă în Parlament, sunt incapabile să facă reforme, dar reușesc și să arunce țara în deficit și să piardă bani europeni. De luni întregi discută despre măsurile fiscale, vorbesc demagogic de reforma administrației sau de „șmecherii” care nu-și plătesc taxele. De făcut însă nu fac nimic. Și asta pentru că pășesc pe cărbuni încinși, sunt practic în campanie electorală și nu vor risca să atingă nici cu o floare interesele clanurilor de partid.
Diverse nenorociri și evenimente din ultima perioadă au scos la suprafață dimensiunea eșecului României din timpul guvernării coaliției PSD-PNL. Azilele groazei, drogurile, stațiile GPL și încrengăturile de partid, dezastrul din Poliție, Justiția incapabilă și politizată, caracatița specialilor care hălpăie bugetul etc. nu-s de ieri, de azi, dar nimeni, niciun politician nu a suflat o vorbă, deși „toți știau”. E rezultatul propriilor guvernări, o grea moștenire căreia nu i-au făcut actele de succesiune.
Acest dezastru generalizat este contextul în care PSD și PNL negociază intens la nivel de conducere să formeze un așa-numit Bloc Democratic, sub pălăria căruia să candideze pe liste comune și să câștige la pas toate cele patru rânduri de alegeri de anul viitor. Ceea ce se va și întâmpla, dacă proiectul se concretizează. Și are toate șansele să se concretizeze, pentru că artizanii lui, Iohannis, Ciolacu și Ciucă, au tot interesul și presează în sensul acesta.
Iohannis, Ciolacu și Ciucă, tripleta care pune la cale alianța
Iohannis, personaj de o micime intelectuală și de caracter pe care puțini i-au bănuit-o până recent, vrea să se aciuiască într‑un post de Înalt Reprezentant al Comisiei Europene, că doar nu o să se întoarcă la Sibiu, la catedră. Pentru asta, are nevoie de sprijinul guvernului, deci al lui Ciolacu, și este dispus să vândă PNL tranșat la geamantan.
Ciucă, individ care nu știe decât să bată din pinteni și să bolborosească incoerent câteva fraze scrise pe hârtiuță, știe că PNL va obține un scor mizerabil la europarlamentare și riscă să-și piardă scaunul de șef. Cei câțiva nemulțumiți de azi ar putea prinde glas și genera un val care să-l măture. Când baronii amușină pericolul de a nu-și mai recâștiga mandatele, înalte capete cad sub ghilotină. PNL e specialist în descăpățânări.
Pe de altă parte, mulți lideri liberali sunt convinși că e mai înțelept și pentru ei ca proba europenelor să fie trecută pe liste comune cu PSD decât de unii singuri. Viitorul e mai sigur alături de PSD, pragmatic vorbind.
Ciolacu, un șmecheraș din categoria Dragnea, simte că a venit momentul lui, nu-i mai ajunge să fie prim-ministru, se visează președinte. Dacă va fi candidatul comun al PSD și PNL, are funcția în buzunar. Dar pentru asta are nevoie de o înțelegere cu Ciucă, or, dacă acesta zboară de la șefia PNL, totul se poate duce de râpă. Socoteala e simplă: vor Ciucă, Iohannis și Bode o decizie rapidă pe liste comune la europarlamentare? Se face. Vor 50% pe liste? Le dăm 45% și le închidem gura. Calculele merg însă dincolo de candidatura la prezidențiale, pentru că interesul PSD este să-și securizeze viitoarea guvernare cu PNL, partid respectabil prin comparație cu extremistul AUR și docil raportat la năbădăiosul USR. Dacă PNL ar merge pe liste separate și ar lua între 15 și 20%, nimic nu ar garanta că nu va încerca să formeze o majoritate cu „polul de dreapta” format în jurul USR. Ciolacu știe că e mai înțelept să nu dea vrabia din mână- listele comune- pe cioara de pe gard- promisiunea PNL că nu se va alia cu altcineva după alegeri.
Un singur inconvenient ar fi pentru listele comune la europarlamentare: PSD și PNL fac parte din familii politice diferite. Ar fi straniu ca socialiștii și popularii să meargă împreună în alegeri. Straniu la nivel european, căci România suportă chiar orice.
De ce stă PNL în „poziția ghiocel”
Mulți spun deja că nu are, de fapt, nicio importanță că PNL și PSD vor merge pe liste comune în alegeri, că oricum sunt deja în coaliția de guvernare și tot acolo se ajungea, nefiind alternativă. Alții poate cred în justificarea „stabilității” în vremuri de război. Sau în pericolul reprezentat de AUR, care va fi astfel blocată să ajungă la guvernare. În opinia mea, AUR va primi un balon de oxigen și va profita de crearea acestei alianțe, putându-se profila mai bine ca partid de opoziție și „antisistem”. Electoratul PNL se poate lăsa manipulat, poate găsi justificări, dacă asta își dorește, căci, nu-i așa, orice porcărie poate fi argumentată.
Cu toate acestea, e o întrebare care ar trebui să-l frământe, fie și pentru că a fost, nu mai departe de acum patru ani, anti-PSD, a votat împotriva „ciumei roșii”, linia de forță a campaniei electorale a PNL. Și nu e neapărat vorba de pierderea valorilor liberale (nu mai cred de mult că PNL mai este un partid liberal, așa cum clamează), ci de a da complet România pe mâna PSD. Istoria ne-a arătat cu vârf și îndesat care sunt consecințele - eșecul de acum îl datorăm în bună măsură celor 20 de ani de guvernare fesenisto-pesedistă - și cum acționează acest partid-stat atunci când pune mâna pe toată puterea și toate funcțiile-cheie în stat. În primul rând, e vorba de a condamna România la încă patru ani de stagnare, mai rău, la antireforme. Căci PSD, prin excelență, este partidul care se luptă pentru păstrarea statu-quoului. Sunt liberalii confortabili cu asta? Sau chiar sunt „aceeași mizerie”?
Deci, cum de a ajuns PNL să se vândă fără rest PSD și, mai ales, cum de nu se ridică nicio voce împotriva acestor planuri? O tăcere complice învăluie ca un lințoliu partidul. Unde sunt Bolojan și Motreanu, de pildă, doi oameni cu imagine bună în opinia publică? De ce bagă rușinos capul în nisip? Oportunism, resemnare? Greu de spus. Probabil, ambele. Chiar să nu existe nimeni în tot partidul acela care să-și fi păstrat coloana vertebrală și să iasă să spună «este inacceptabil să plănuiți această „montruoasă coaliție 2.0». Dacă o faceți, eu plec”. Chiar nimeni?
Probabil că explicația pentru toate aceste capete plecate rușinos e faptul că această construcție e gândită ca să salveze scaunele și funcțiile actualei conduceri centrale și locale.
Alternativa USR moare pe mâna ei
În fața acestei alianțe electorale care se profilează nu se află mai nimic, singura alternativă democratică fiind USR, care probabil va constitui acel „pol de dreapta” cu PMP și cu cei câțiva oameni din jurul lui Ludovic Orban din Forța Dreptei. Doar că USR a pierdut enorm de la alegeri încoace din cauza repetatelor scandaluri interne, a imaturității deciziei de ieșire de la guvernare și, mai ales, a lipsei leadership-ului.
Sub conducerea lui Cătălin Drulă, USR a ajuns să mimeze penibil democrația internă. Ultimul exemplu, cel al listelor pentru europarlamentare, e hârtie de turnesol. La propunerea lui Drulă, Biroul Național a decis cei patru candidați care vor deschide lista (Lasconi, Barna, Voiculescu și Botoș), ceilalți 40 de candidați urmând a fi stabiliți „printr‑un proces electoral intern de către membrii partidului”. Altfel spus, alegeri doar pentru căței. Curat democrație, neicușorule! Uite așa moare alternativa USR pe mâna ei. //
