Puciul uselist continuă prin Constituţie

În liniştea care s-a instaurat, de la înălţimea celor 80%, puterea USL reia cu mijloace mai sofisticate tentativa de acum un an. Proiectul de revizuire a Constituţiei, în principal, dar şi legi, ordonanţe, hotărâri ale guvernului preiau idei eşuate în timpul puciului.

Exact acum un an debuta în forţă săptămâna puciştilor, acel blitzkrieg care a măturat ins­tituţii ale statului de drept pentru a obţine sus­pendarea preşedintelui Băsescu şi ale că­rei răni sunt departe de a se fi închis cu toată schimbarea de retorică şi stilistică a uno­ra dintre autori. Brutalitatea, de­terminarea, diversitatea min­ciunilor şi a campaniilor me­dia merită rememorate fie şi pentru că parte din proiectul de atunci nu pare să fi fost abandonat complet, iar ma­rile cancelarii, a căror inter­ven­ţie a fost salvatoare, par acum destinse sau, în tot cazul, resemnate. În liniştea care s-a instaurat, de la înălţimea celor 80%, puterea USL reia cu mijloace mai sofisticate tentativa de acum un an. Proiectul de revizuire a Constituţiei, în principal, dar şi legi, ordonanţe, hotărâri ale guvernului preiau idei eşuate în timpul puciului.

Să ne amintim, în doar câteva zile, intervalul 2-7 iulie, parlamentul şi Guvernul Ponta au reuşit să pună pe butuci sau să golească de atribuţii instituţii ale statului care le stăteau în cale. Avocatul Poporului, Gheorghe Iancu, a fost revocat din funcţie şi înlocuit cu Valer Dorneanu, astfel încât nicio ordonanţă de ur­genţă să nu mai poată fi contestată la Curtea Constituţională. În fruntea Monitorului Oficial, trecut prin OU în subordinea guvernului, este instalată Adriana Costescu. Vasile Blaga şi Ro­berta Anastase sunt raşi de la conducerea Ca­merei Deputaţilor şi a Se­na­tu­lui, în loc fiind instalaţi, într-o şedinţă extraordinară, Valeriu Zgonea şi Crin Antonescu. La şefia TVR şi a Radioului Public sunt votaţi Claudiu Săftoiu şi Ovidiu Miculescu. Totul într-o singură zi - marţi, 3 iulie. Mier­curi este publicată în MO ordonanţa prin care puterile Curţii Constituţionale sunt di­minuate, aceasta nemai­pu­tân­du-se pronunţa asupra hotărârilor parla­men­tului, cum erau cele din ziua precedentă. Este redactat şi votat în Birourile permanente ra­portul privind suspendarea preşedintelui, iar CCR primeşte termen de 24 de ore să dea avi­zul. Joi este citită în parlament decizia de sus­pendare a lui Traian Băsescu. Sunt schimbaţi prin semnătura lui Ponta vicepreşedinţii Ins­titutului Naţional de Statistică pentru a putea forţa, ulterior, apariţia unor date de la re­cen­să­mânt care, cică, arătau că populaţia este mai mică cu două milioane de locuitori. Gu­vernul modifică prin ordonanţă Legea re­fe­ren­dumului, şeful statului putând fi demis cu ma­joritatea voturilor celor care participă la re­fe­rendum. Şi, în sfârşit, ziua cea mare, vineri, 6 iulie, când Traian Băsescu este suspendat din funcţie de parlament, cu 225 de voturi pentru – USL, UDMR, UNPR şi minorităţi - şi 114 îm­potrivă, deşi CCR nu spunea că ar fi încălcat grav Constituţia.

În tot acest interval, îşi exprimă dezacordul fa­ţă de ceea ce se întâmpla în România, vor­bindu-se în termeni de „legalitate“ şi „pericol pentru statul de drept“, purtătorul de cuvânt al Angelei Merkel, preşedintele CE, José Bar­ro­so, ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, Co­mi­sia de la Veneţia, Comisia Europeană, Curtea Constituţională, care se plânge de abuzuri şi presiuni. Puciul a mers însă neabătut pe dru­mul său şi doar intervenţiile ulterioare, mult mai dure, care au depăşit cadrul uzual al de­claraţiilor, au dus, după ceva timp, la tem­pe­rarea avântului.

După un an, constatăm că principalii actori ai lo­viturii din vara lui 2012 par să fi evoluat di­fe­rit, împreună cu partidele lor. Victor Ponta şi PSD mimează cu relativ succes euro­peni­s­mul şi ataşamentul faţă de separaţia puterilor în stat, Crin Antonescu şi PNL îşi continuă dru­mul, atacând procurorii, judecătorii CCR şi Uni­unea Europeană. Şi totuşi, măreţele idei de atunci îi leagă ca firul roşu. Deşi proiectul de revizuire a Constituţiei poartă numele lui An­to­nescu, modificările cu schepsis sunt pe pla­cul tuturor, ca dovadă că nimeni nu se de­li­mitează de ele şi că la vot, în comisie, au tre­cut prin unanimitatea întregului USL.

Să vedem comparaţiile care se impun. Or­do­nanţa prin care s-au redus atribuţiile CCR - tăierea dreptului de a controla hotărârile par­lamentului - apare mot à mot în noua Cons­tituţie. A vrut USL reducerea pragului la re­fe­rendum? În loc să mai opereze prin ordonanţă (şi-a învăţat lecţia), iată că l-a redus acum la 30% prin lege şi prin Constituţie. S-a clamat atunci supremaţia parlamentului, ca re­pre­zen­tant al „suveranităţii poporului“? Se va re­zolva. Prin Constituţie, parlamentul devine pri­ma dintre puterile statului, fiind „forul su­prem de decizie al naţiunii“. S-a războit ani de zile USL cu posibilitatea ca referendumul să fie iniţiat de preşedinte? I l-au tăiat. Pre­ventiv, au luat şi poporului acest drept. Le fa­ce Înalta Curte zile fripte corupţilor de lux? La tribunal cu ei, după modelul Voiculescu. S-au luptat puciştii cu procurorii? Îi rezolvă cu Constituţia. Procurorii nu mai apar în cadrul „puterii judecătoreşti“, putându-se astfel, ul­terior, umbla la statutul lor şi să fie scoşi din rândul magistraţilor. Au ţipat puciştii că pro­curorii trebuie să vină la raport în faţa par­lamentului? Îi aduc prin Constituţie, pe ei şi pe oricare cetăţean care trebuie intimidat. S-au zbătut puciştii să pună sub control toate instituţiile statului? Se va rezolva şi asta, din moment ce Senatul va fi cel care va numi şe­fii „oricăror autorităţi sau instituţii publice“ ca­re prezintă „dări de seamă privind ac­ti­vitatea lor“.

Una peste alta, constatăm că separaţia pu­te­rilor în stat, care a stat în gâtul USL, este des­fiinţată acum cu binişorul, mai inteligent, mai cu fereală şi mai sofisticat. La un an de atunci, USL reia tentativa. Nu cu bocancii, ci prin legea fundamentală. //