De același autor
În liniştea care s-a instaurat, de la înălţimea celor 80%, puterea USL reia cu mijloace mai sofisticate tentativa de acum un an. Proiectul de revizuire a Constituţiei, în principal, dar şi legi, ordonanţe, hotărâri ale guvernului preiau idei eşuate în timpul puciului.
Exact acum un an debuta în forţă săptămâna puciştilor, acel blitzkrieg care a măturat instituţii ale statului de drept pentru a obţine suspendarea preşedintelui Băsescu şi ale cărei răni sunt departe de a se fi închis cu toată schimbarea de retorică şi stilistică a unora dintre autori. Brutalitatea, determinarea, diversitatea minciunilor şi a campaniilor media merită rememorate fie şi pentru că parte din proiectul de atunci nu pare să fi fost abandonat complet, iar marile cancelarii, a căror intervenţie a fost salvatoare, par acum destinse sau, în tot cazul, resemnate. În liniştea care s-a instaurat, de la înălţimea celor 80%, puterea USL reia cu mijloace mai sofisticate tentativa de acum un an. Proiectul de revizuire a Constituţiei, în principal, dar şi legi, ordonanţe, hotărâri ale guvernului preiau idei eşuate în timpul puciului.
Să ne amintim, în doar câteva zile, intervalul 2-7 iulie, parlamentul şi Guvernul Ponta au reuşit să pună pe butuci sau să golească de atribuţii instituţii ale statului care le stăteau în cale. Avocatul Poporului, Gheorghe Iancu, a fost revocat din funcţie şi înlocuit cu Valer Dorneanu, astfel încât nicio ordonanţă de urgenţă să nu mai poată fi contestată la Curtea Constituţională. În fruntea Monitorului Oficial, trecut prin OU în subordinea guvernului, este instalată Adriana Costescu. Vasile Blaga şi Roberta Anastase sunt raşi de la conducerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în loc fiind instalaţi, într-o şedinţă extraordinară, Valeriu Zgonea şi Crin Antonescu. La şefia TVR şi a Radioului Public sunt votaţi Claudiu Săftoiu şi Ovidiu Miculescu. Totul într-o singură zi - marţi, 3 iulie. Miercuri este publicată în MO ordonanţa prin care puterile Curţii Constituţionale sunt diminuate, aceasta nemaiputându-se pronunţa asupra hotărârilor parlamentului, cum erau cele din ziua precedentă. Este redactat şi votat în Birourile permanente raportul privind suspendarea preşedintelui, iar CCR primeşte termen de 24 de ore să dea avizul. Joi este citită în parlament decizia de suspendare a lui Traian Băsescu. Sunt schimbaţi prin semnătura lui Ponta vicepreşedinţii Institutului Naţional de Statistică pentru a putea forţa, ulterior, apariţia unor date de la recensământ care, cică, arătau că populaţia este mai mică cu două milioane de locuitori. Guvernul modifică prin ordonanţă Legea referendumului, şeful statului putând fi demis cu majoritatea voturilor celor care participă la referendum. Şi, în sfârşit, ziua cea mare, vineri, 6 iulie, când Traian Băsescu este suspendat din funcţie de parlament, cu 225 de voturi pentru – USL, UDMR, UNPR şi minorităţi - şi 114 împotrivă, deşi CCR nu spunea că ar fi încălcat grav Constituţia.
În tot acest interval, îşi exprimă dezacordul faţă de ceea ce se întâmpla în România, vorbindu-se în termeni de „legalitate“ şi „pericol pentru statul de drept“, purtătorul de cuvânt al Angelei Merkel, preşedintele CE, José Barroso, ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, Comisia de la Veneţia, Comisia Europeană, Curtea Constituţională, care se plânge de abuzuri şi presiuni. Puciul a mers însă neabătut pe drumul său şi doar intervenţiile ulterioare, mult mai dure, care au depăşit cadrul uzual al declaraţiilor, au dus, după ceva timp, la temperarea avântului.
După un an, constatăm că principalii actori ai loviturii din vara lui 2012 par să fi evoluat diferit, împreună cu partidele lor. Victor Ponta şi PSD mimează cu relativ succes europenismul şi ataşamentul faţă de separaţia puterilor în stat, Crin Antonescu şi PNL îşi continuă drumul, atacând procurorii, judecătorii CCR şi Uniunea Europeană. Şi totuşi, măreţele idei de atunci îi leagă ca firul roşu. Deşi proiectul de revizuire a Constituţiei poartă numele lui Antonescu, modificările cu schepsis sunt pe placul tuturor, ca dovadă că nimeni nu se delimitează de ele şi că la vot, în comisie, au trecut prin unanimitatea întregului USL.
Să vedem comparaţiile care se impun. Ordonanţa prin care s-au redus atribuţiile CCR - tăierea dreptului de a controla hotărârile parlamentului - apare mot à mot în noua Constituţie. A vrut USL reducerea pragului la referendum? În loc să mai opereze prin ordonanţă (şi-a învăţat lecţia), iată că l-a redus acum la 30% prin lege şi prin Constituţie. S-a clamat atunci supremaţia parlamentului, ca reprezentant al „suveranităţii poporului“? Se va rezolva. Prin Constituţie, parlamentul devine prima dintre puterile statului, fiind „forul suprem de decizie al naţiunii“. S-a războit ani de zile USL cu posibilitatea ca referendumul să fie iniţiat de preşedinte? I l-au tăiat. Preventiv, au luat şi poporului acest drept. Le face Înalta Curte zile fripte corupţilor de lux? La tribunal cu ei, după modelul Voiculescu. S-au luptat puciştii cu procurorii? Îi rezolvă cu Constituţia. Procurorii nu mai apar în cadrul „puterii judecătoreşti“, putându-se astfel, ulterior, umbla la statutul lor şi să fie scoşi din rândul magistraţilor. Au ţipat puciştii că procurorii trebuie să vină la raport în faţa parlamentului? Îi aduc prin Constituţie, pe ei şi pe oricare cetăţean care trebuie intimidat. S-au zbătut puciştii să pună sub control toate instituţiile statului? Se va rezolva şi asta, din moment ce Senatul va fi cel care va numi şefii „oricăror autorităţi sau instituţii publice“ care prezintă „dări de seamă privind activitatea lor“.
Una peste alta, constatăm că separaţia puterilor în stat, care a stat în gâtul USL, este desfiinţată acum cu binişorul, mai inteligent, mai cu fereală şi mai sofisticat. La un an de atunci, USL reia tentativa. Nu cu bocancii, ci prin legea fundamentală. //
