De același autor
Rânjetele satisfăcute, bucuria din privirile furișate hoțomănește spre camerele de luat vederi, vocile stridente care devoalează ranchiuna și frustrarea adunate straturi-straturi („Las să vadă și ea cum e“), comunicatele care curg la miez de noapte spre studiourile TV, timing-ul, vorba unuia îmbătrânit prin laboratoarele A3, aerul sărbătoresc - lipsesc baloanele -, absolut totul arată nu doar răzbunarea, ci și existența unui plan. Nici măcar nu se mai ascund, se simt atât de aproape de victorie încât nu mai au reticențe, frici, că buna-cuviință sau legalitatea au ieșit de mult din discuție. Și nu e vorba doar de a o împiedica pe Kövesi să ajungă procuror-șef european, ci de convingerea că vor reuși să o bage la închisoare sau măcar s-o târască ani de zile prin tribunale, făcându-i cariera și viața praf. De aceea nu cred că se vor opri aici, deja în afară de dosarul instrumentat de Ghiță i s-a mai deschis unul legat de protocolul cu SRI din 2009. Iar din celelalte 18 plângeri penale i se vor mai fabrica măcar alte câteva dosare. Kövesi e trofeul lor. Are valoare simbolică. Se zice că răzbunarea e arma prostului. O fi. Dar e o armă cu raza medie de acțiune. Cel puțin.
Cazul Kövesi are conotații și implicații mult mai grave. Următorul vizat este procurorul general, Augustin Lazăr, pe care secția-măciucă pentru magistrați l-a și luat în vizor. Deși deocamdată urmărirea penală este doar in rem, e clar unde bate. Vezi doamne, comunicatul din 2017, prin care Parchetul General informa că transportul aerian pentru aducerea în țară a lui Nicolae Popa a fost „achitat integral de Poliția Română“, constituie „favorizarea făptuitorului“ și „fals în declarații“. Păi, dacă se ajunge până acolo încât șeful unei instituții să fie pus sub urmărire penală pentru comunicatele de presă, n-ar fi rău ca Adina Florea să-și păzească spatele. Mă gândesc la primul comunicat, de vineri seara, al Secției speciale, în care nici mai mult, nici mai puțin dădea nume și informații din anchetă, ceea ce contravine legii.
Până atunci e clar că decapitarea lui Lazăr a intrat în linie dreaptă dintr-un motiv simplu: cu el acolo, Secția nu va putea să facă chiar tot ce-i comandă în cască politicienii. Lazăr, ca procuror ierarhic superior, este cel care, potrivit legii modificate chiar de PSD-ALDE (unde dai și unde crapă!), poate infirma soluția adoptată de procurorul de caz pe motiv de „nelegalitate sau netemeinicie“, iar o decizie a CCR din ianuarie 2018 spune că șeful secției speciale este subordonat procurorului general.
Metodele de a scăpa rapid de Lazăr, astfel încât Secția să aibă drum deshis spre orice abuz împotriva magistraților care nu bat din pinteni, sunt două: o decizie a CCR pe modelul Kövesi, care să-i impună președintelui revocarea din funcție cerută de Toader (coaliția PSD-ALDE a decis deja sesizarea Curții), sau o trimitere în judecată, situație în care este suspendat automat din funcție fără niciun aviz de la CSM. Pare complicat, dar nu-i, voință politică să fie.
Întrebarea e: există această voință? Aparent da, pentru că Kövesi trebuie împiedicată cu orice preț să ajungă șefa Parchetului European, de unde ar putea să le facă viața grea mafioților autohtoni amatori de fraude cu bani europeni, iar Lazăr trebuie eliminat pentru a nu mai pune bețe-n roate anchetelor. Sigur, mai e și Cristina Tarcea de care ar trebui să scape, opoziția ei la cercetarea disciplinară a Inspecției Judiciare a fost neobișnuit de dură - dacă ne gândim doar la dezvăluirea despre întâlnirea de noapte fără telefoane cu Dorneanu și la degetul acuzator țintit spre Dragnea. Tarcea ar putea să le facă probleme dacă au de gând să atace și completele de trei judecători, ceea ce Ciorbea nu s-ar da în lături după întâlnirea cu niște condamnați de soi (Severin, notarul Jean Andrei și avocatul Toni Neacșu) și ziarista la purtător, Adina Anghelescu.
Cu toate astea, există câteva impedimente majore. De la Dragnea în jos penalii și-au pierdut răbdarea, vor Ordonanța pentru contestația în anulare, care să le permită să conteste deciziile definitive date de completele de 5 ale Înaltei Curți din 2014 încoace. Coada e lungă, 373 de inculpați, iar prejudiciul pe măsură, 124.814.590 de lei. Mulți vor OUG mai mult chiar decât capetele șefilor din justiție. Dar cum să le faci pe toate deodată când se apropie europarlamentarele? Cine poate băga mâna în foc că mișcări de genul acestora nu vor mobiliza la vot electoratul anti-PSD. Pieleanu și Palada cu sondajele lor? Să fim serioși! Ghiță, Gușă și dom’ profesor cu televiziunile? Aș! Aștia au ajuns specialiști în scos oamenii din minți la alegeri. Mai exact, e riscant să pui bombe cu ordonanțe pe timp de campanie, mai ales cu un electorat așa nevricos și imprevizibil cum e cel antipesedist.
Mai e ceva, nici cu Parlamentul European n-ar trebui întinsă coarda prea tare. Și el simte că treaba cu Kövesi e o făcătură și un deget arătat tuturor. Nu se știe încă dacă vor înghiți gălușca, dar să le mai bagi pe gât și Ordonanța pentru contestația în anulare s-ar putea să fie prea mult. Riscuri peste riscuri. Și nu tot PSD-ul intră în sevraj când aude de Dragnea. Unii chiar preferă să câștige alegerile.
