De același autor
Greutatea acuzelor aduse PSD și guvernului n-a mai impresionat pe nimeni, inevitabil ele sunt repetitive, așa cum sunt și mizeriile pe care le pregătește PSD. S-a ajuns cum e mai rău: toate sunt loc comun. În loc să ofere electoratului (propriu) vestea cea mare – Întrebarea -, Iohannis spune că va reconsulta parlamentul pentru „a extinde aria referendumului și a-i da mai multă putere și eficiență“. A sugerat, fără să detalieze, probabil pentru a nu da idei dușmanului, câteva direcții spre care ar putea merge întrebarea: amnistia și grațierea, legislația penală, reglementarea folosirii ordonanțelor de urgență, introducerea altor posibilități de contestare la CCR a acestor ordonanțe, adică altele decât Avocatul Poporului. Mult și puțin în același timp. Generalități
Mișcarea surprinzătoare a președintelui nu ar avea rațiune decât dacă întrebarea la care s-a gândit - e de presupus că a făcut asta până acum, mai ales după consultările avute cu societatea civilă și magistrații - excede cu adevărat zona justiției, caz în care este obligat la o nouă consultare a parlamentului. Devine destul de limpede că tema referendumului se va axa pe ordonanțele de urgență pe justiție. Altfel, amânarea nu-și are rostul. Or, multe i se pot reproșa lui Iohannis, dar nu și că face gesturi fără noimă, că nu măsoară de 10 ori (uneori și de 100 de ori, de uită lumea despre ce era vorba) până taie. O dată și bine (sau prost, cum a făcut cu Dăncilă).
Pe de altă parte, în mod evident, se intră în criză de timp. Parlamentul are la dispoziție maximum 20 de zile pentru a lua în dezbatere solicitarea președintelui, deci se ajunge cel puțin în data de 20 aprilie, cu doar o săptămână înainte de debutul oficial al campaniei electorale. E de presupus că parlamentul va trage de timp, dar nu poate bloca demersul șefului statului, care poate emite decretul de organizare a referendumului și în lipsa avizului. Care, oricum, e consultativ, ceea ce înseamnă și că un aviz negativ nu va putea opri referendumul.
Mutarea președintelui poate părea inspirată dintr-un punct de vedere: așteptarea întreține tensiunea și subiectul, mărește emoția, dar, mai ales, generează nervozitate și agresivitate în tabăra puterii. Degeaba parează Dragnea, că nu-i iese, se simte în tot partidul că referendumul e o problemă pe care nu știu cum s-o abordeze. Mai e ceva important, dacă PSD ar ști întrebarea, ar trebui să se poziționeze în tabăra „da“ sau „nu“ și ar putea porni mașinăria de propagandă/linșaj, care acum lucrează cam în gol cu teme deja uzate. Sigur, argumentul e valabil și pentru susținătorii referendumului, aici includ societate civilă și partidele de opoziție, care și ele au nevoie, poate chiar mai mare, de timp pentru pregătirea strategiei de campanie, una care să mobilizeze oamenii la vot. Acesta e scopul, nu? Iar mobilizarea nu e deloc simplă în lipsa emoției - cine iese din „bulă“ vede clar asta. Or, emoția negativă e specialitatea PSD, nu a lui Iohannis, nu a opoziției.
Din alt punct de vedere, amânarea are și un efect pervers. Cresc așteptările față de președinte. Lui Iohannis i se reproșează că a fost cam prea „ficus“, că putea să facă mai mult, ca, de exemplu, să nu semneze revocarea lui Kövesi și să nu-i dea mandatul de premier lui Dăncilă. Referendumul trebuie susținut, iar toate criticile - trebuia făcut de acum doi ani, președintele are un beneficiu electoral direct - pălesc în fața dezastrului făcut de PSD în justiție. Orice l-ar putea opri trebuie făcut, nu e dubiu. Aici analiza trebuie să meargă dincolo de ceea ce a făcut sau nu președintele.
Și totuși, pentru a fi credibil, pentru a-și demonstra determinarea în susținerea justiției și faptul că, într-adevăr, este deasupra unui interes electoral, președintele are nevoie să recupereze timpul faptelor pierdute, al gesturilor nefăcute și chiar al cuvintelor nespuse. Ar trebui să iasă din generalități. Puțini au uitat că anunțul revocării lui Kövesi l-a făcut prin purtătoarea de cuvânt și că din lapidarul mesaj au lipsit cele câteva vorbe de mulțumire. Tăcerea în fața reușitei aceleiași Kövesi în cursa pentru șefia Parchetului European, lipsa susținerii explicite în contrapartidă cu boicotul guvernului ridică semne de întrebare și mulți nu găsesc o explicație. Consideră sau nu președintele că Laura Codruța Kövesi e hărțuită politic - două dosare penale făcute la plângerea unui inculpat (Ghiță), instrumentate de Secția Specială, interdicția de a părăsi țara? Dacă da, s-o spună. Dar despre atacurile lui Dragnea&comp. la completurile de cinci și trei judecători ce crede? O fi bine, o fi rău? Fără declarații punctuale și ferme, fără poziții clare, așa încât oamenii să știe ce gândește, cu plutire în acuze generale și sintagme deja obosite, emoția pozitivă care să mobilizeze electoratul să iasă la referendum nu se va produce. Și atunci nu rămâne decât să mizeze, ca mereu, pe capacitatea PSD de face prostii, de a înfuria. E un talent pe care PSD nu și l-a dezmințit până acum. Dar nu trebuie, totuși, supraestimat. Căci, până una-alta, PSD e încă la putere, deși mulți i-au cântat prohodul, și stă mai bine în sondaje decât ar trebui.
