De același autor
Calculata sau nu, remanierea ministrului Dan Nica s-a produs. Declaratiile acestuia despre posibila fraudare a alegerilor de catre Traian Basescu si PD-L, idee anticipata de o serie de sondaje facute de diferite ONG-uri partizane au constituit o provocare care a declansat o replica pe masura. Pina la urma, acuza de pregatire a fraudei, “au fost inchiriate toate autobuzele pentru 22 noiembrie si 6 decembrie”, facuta chiar de cel care organizeaza alegerile, poate fi extrem de grava in conditiile in care chiar exista si probe pentru asa ceva. Doar ca Dan Nica nu a putut oferi nici macar numele vreunei firme care sa fi inchiriat autobuze, iar ziaristii din presa centrala care au verificat informatia au constatat ca cea mai mare parte a firmelor au sute de autocare disponibile. Manipularea opiniei publice si atacul la PD-L si presedinte sint clare, fapt care se inscrie in suita acuzelor aduse de asa-zisii parteneri de coalitie. Autobuzele lui Nica, asumate pe nemestecate pe intreaga conducere a PSD, au fost insa doar picatura care a umplut paharul, oferind PD-L pretextul pentru indepartarea acestui ministru.
In plus, PD-L nu poate uita nici lupta pentru Ministerul de Interne, cel care organizeaza tehnic alegerile, si conducerea unitatii “Doi si un sfert”, careia afirmatiile lui Marian Vanghelie “ arhiva a ajuns pe miini bune” i-au dat un cu totul alt sens. Acela a fost momentul in care PD-L s-a hotarit sa regleze lucrurile, scapate, para-se de sub control, dar nu neaparat in sensul izgonirii PSD din guvern. Pentru ca, electoral vorbind, nu ar avea niciun interes in sensul acesta. In campanie, PSD trebuie sa raspunda pentru gestionarea crizei, sa imparta responsabilitatea, dar mai ales, Geoana trebuie lasat sa-si continue politica la doua capete care ii decredibilizeaza mesajul in campanie.
Mingea se afla in terenul PSD si daca pierde acum ocazia de a pleca onorabil de la guvernare, justificarile si argumentatiile ulterioare vor fi inutile, iar Mircea Geoana va avea mari probleme in campanie. Din punctul acestuia de vedere cea mai buna decizie ar fi iesirea din Coalitie, care i-ar aduce ocazia sa reintoarca discursul in favoarea lui. “Romania va fi aruncata in criza”, iar vinovat va fi scos Basescu, “scandalagiul” de profesie, cel care dinamiteaza orice constructie, vor clama PSD-isti. Aici intervine insa problema spinoasa a taierii accesului la banul public din deconcentrate, comisii si comitii, la care baronii PSD nu vor sa renunte. Pe de alta parte, PSD are la indemina solutia mult mai simpla, oferita de Emil Boc, aceea de a nominaliza un alt om pentru acest post. Ca nu o face, este dovada ca PSD este pus cu spatele la zid si incearca sa arunce cartoful fierbinte in miinile lui Traian Basescu. Altfel spus, vrea sa maximize impactul negativ al ruperii Coalitiei, punind decontul in dreptul presedintelui. Chestiunea care se ridica este in ce masura aceasta strategie destul de subtirica a autovictimizarii si demonizarii lui Traian Basescu va da roade electorale. Populatia s-ar putea intreba, pe buna dreptate, de ce PSD nu a plecat atunci cind s-a pus problema legii salarizarii, contestata de bugetari.
De ce aceasta radicalizare pentru un minister si o persoana garantate de Vanghelie, al carui apetit pentru serviciile secrete a fost brusc activat? Este o intrebare la care s-a primit raspuns in timpul scandalului declansat de Rosca Stanescu, la care a s-a adaugat cel oferit, involuntar, luni seara la Realitatea TV de Ilie Sirbu: “Nica are informatii despre firmele private de transport de la servicii”. Dorinta PSD de a nu pierde acest minister are cele mai multe explicatii in aceasta zona. Ca si a PD-L, de altfel.
Trebuie admis ca momentul si motivatia alese de PD-L pentru a forta mina PSD sint prost impachetate. Eventuala iesire de la guvernare a PSD pe fondul unui scandal de ipotetica fraudare a alegerilor nu va face decit sa dea credibilitate scenariului. O motivatie mult mai consistenta pentru ruperea coalitiei ar fi fost legile Educatiei si Ecaterina Andronescu, in special pentru ca ar fi fost in sensul pe care Traian Basescu pare ca vrea sa-si axeze campania: reforma. De aceea contextul in care s-a luat decizia de remaniere a lui Dan Nica nu poate fi scos din cel mai larg al operatiunii de impulsionare a campaniei: asumarea raspunderii, propunerea de referendum, raportul privind prostitutia si drogurile.
Indiferent insa de deciziile care se vor lua, singurele ratiuni pentru continuarea Coalitiei si a actualei guvernari sint doar cele de natura electorala. La ambele partide. Un cabinet minoritar nu inseamna “criza”, asa cum nu a insemnat timp de doi ani cind PNL a guvernat cu sprijinul PSD. Un cabinet minoritar va deconta insa de unul singur aceste mai putin de 60 de zile ramase pina la alegeri. La fel cum, un cabinet de tehnocrati, dupa modelul celui condus de Mugur Isarescu, este perfect valabil. Este o solutie coerenta in vremuri de criza, mai ales ca actualul guvern nu mai are mult pina la a-si atinge limita maxima de incompetenta, care ar inchide gura scenaristilor fraudei electorale si ar putea fi acceptata si de presedinte, in ideea unei candidaturi independente.
Este greu de cunatificat in acest moment care dintre partide va cistiga sau va pierde mai mult din eventuala rupere a Coalitiei. La fel cum, este greu de spus care va fi pozitia lui Traian Basescu, pus, totusi, intr-o situatie delicata.
