Retrocedarea uselistă pe puncte

Nu se ştie deocamdată ce se naşte din somnul opoziţiei şi lipsa presei independente, dar probabil vom afla. Până atunci, USL poate dormi liniştit şi guverna pe puncte.

Când Guvernul Ungureanu a ieşit cu legea retrocedării prin care plafona la 15% des­pă­gubirile şi le eşalona pe o perioadă de 10-12 ani, întreaga presă uselistă a gemut în cor de mila foştilor proprietari, „ne­dreptăţiţi şi renaţionalizaţi“. Însuşi socialistul Ponta, se­condat de mai marii liberali, a sărit ca ars, etichetând-o drept „discriminatorie“ şi cel „mai mare rău“. Subiectul a fost tocat săptămâni în şir, cu necesarul salt peste timp, adică peste Iliescu şi ceea ce a însemnat vânzarea imo­bi­lelor prin Legea 112 din 1995, de la care ni
s-a tras majoritatea proceselor la CEDO. Po­liticieni şi jurnalişti varani au descoperit la co­mandă, pentru prima oară în 22 de ani, exis­tenţa „bieţilor foşti proprietari“ şi au în­fierat mafia din primării, de la Fondul Pro­prietatea sau cea a cumpărării drepturilor li­tigioase. Naţia, pe bună dreptate, a fost cutre­murată.

Ce se întâmplă însă acum? La auzul veştii că Ponta vrea să-şi asume răspunderea pe „Le­gea restituirii pe puncte“, tăcere mortală. PNL şi Antenele au băgat capul la cutie, deşi prevederile legii par emanate dintr-o minte diabolică şi sunt de o tâmpenie care, cu si­guranţă, va produce furori şi procese in­ter­minabile la CEDO. Valoarea imobilului nerestituibil în natură va fi exprimată în puncte, a căror valorificare efectivă se va fa­ce prin licitaţii. V-o imaginaţi, de exemplu, pe octogenara din Săcele (per­soană simplă, care îmi scrie la redacţie memorii cu ororile luptei purtate de peste 20 ani cu autorităţile pentru re­cuperarea terenului şi a casei luate cu japca de comunişti) licitând - unde, cum? - îm­potriva samsarilor din do­me­niu? Oricum, găselniţa bate de departe şmecheria cu Fon­dul Proprietatea, de care noua lege nu suflă o vorbă, că, de, e făcută de „coledzii“ penelişti şi au profitat de ea cu toţii. Doar în caz de eşec al licitaţiei, proprietarul poate opta pen­tru despăgubiri în numerar, plătibile pe par­cursul a 10 ani. Nu se spune cum. Evaluarea şi compensarea se vor face pe baza grilei notarilor, adică la jumătatea valorii de piaţă, ceea ce se bate cap în cap cu cerinţele CEDO de „nediscriminare şi despăgubire la justa valoare“. Autoritatea Naţională pentru Res­tituirea Proprietăţilor (ANRP), aia despre care Ponta urla ca din gură de şarpe, pe când era în opoziţie, că e cuibuşor de mafioţi şi de­valizatori, primeşte puterea sporită de a in­valida deciziile deja emise. Astfel, legea de­vi­ne retroactivă şi se erijează în instanţă de judecată, pentru că doar aceasta poate des­fiinţa acte administrative. Mai mult, este re­strâns accesul la justiţie, instanţa putând fi sesizată doar după expirarea termenului de soluţionare a tuturor notificărilor, ceea ce poa­te însemna chiar şi după ianuarie 2016.

Altfel spus, „legea punctelor“ lui Ponta nu doar că nu oferă soluţiile pentru grăbirea pro­ce­sului de eliberare a titlurilor de proprietate şi acordare a despăgubirilor (din 68.355 do­sare înregistrate la ANRP în 2010, doar în 21.260 do­sare se emiseseră titluri, iar plata efectivă vi­za doar 4.000 de dosare, procesul fiind com­plet blocat din 2011), aşa cum a ce­rut CEDO, dar îl tergiversează şi mai mult. Nu mai dis­cutăm că cifra avansată pentru des­păgubiri - 16 miliarde euro - este mincinoasă, lu­cru re­cu­noscut până şi de oficialii ANRP în­tr-o dez­batere organizată, anul trecut, de Gru­pul pen­tru Dialog Social, că nu există în acest mo­ment evaluarea numărului imobilelor care pot fi retrocedate în natură sau că legea nu a fost discutată cu asociaţiile de proprietari, al­tă ce­rinţă a deciziei CEDO. În fapt, Ponta nu are ni­cio intenţie să soluţioneze chestiunea re­tro­ce­dă­rilor, ci vrea doar să bifeze termenul de la CEDO.

Că PNL tace într-o chestiune care, nu-i aşa?, ar trebui să intre în abc-ul liberalismului - proprietatea cea sfântă şi imprescriptibilă - nu miră, doar are treburi mai importante de făcut. În primul rând, să-şi recalibreze forţele în raport cu PSD prin cumpărarea la bucată sau pauşal a aripii PDL-Blaga şi să-şi con­solideze, cu ajutorul Varanului, un băţos pa­triotism de Pătârlagele cu electoratul an­ti­european aferent. Unul care să spargă cu pie­tre geamurile de la Carrefour, sub comanda lui Mircea Diaconu, să-i ia la goană pe Reding şi pe „mâncătorii de reni“ şi să păzească cu furcile graniţele strămoşeşti.

În vidul lăsat de dispariţia opoziţiei, despre care e ridicol să ne imaginăm că va fi umplut după Congresul PDL de doamna Udrea cu ale ei viziuni stângisto-colaboraţioniste, şi pe fon­dul puţinătăţii presei independente, USL are li­bertatea de a nu guverna, de a greşi fără a fi penalizat în vreun fel. Imaginaţi-vă doar cum ar fi reacţionat USL şi media varane dacă Gu­vernul Boc ar fi anunţat disponibilizări de 15%, dacă Mechel ar fi vândut combinatele, un mun­citor s-ar fi spânzurat, plăţile com­pen­sa­torii şi salariile restante nu ar fi fost plătite, dacă protestele ar fi curs aproape zilnic sau da­că ar fi propus ca retrocedările să se facă pe puncte. Ce emisiuni-fluviu de înfierare a „gu­vernului criminal“ am fi văzut, câte ziduri ale plângerii, mitinguri şi greve spontane ale foamei ar fi fost ticluite! Spălatul pe creier se poate face însă şi în sens invers: când e rău, ţi se spune că e bine. Iar poporul uselist cre­de, pentru că singur s-a dezobişnuit să gân­dească - doar îşi ia 97% din informaţii de la te­levizor. Nu se ştie deocamdată ce se naşte din somnul opoziţiei şi lipsa presei in­de­pen­dente, dar probabil vom afla. Până atunci, USL poate dormi liniştit şi guverna pe puncte. //