România cuplului Ponta & Antonescu

Numărul abuzurilor co­mi­se este lung şi fatal pentru soarta vi­i­toare a USL şi a cuplului instalat la putere.

Nu suspendarea în sine a preşedintelui Bă­sescu a revoltat şi „îngrijorat“ cancelariile şi presa occidentală - valul de comunicate, de luări de poziţie şi articole de presă con­tinuă să se reverse –, ci mo­dul în care a fost făcută. Nu mazilirea „dictatorului“ de la Cotroceni, previzibilă după venirea la putere a USL, a reuşit să re­mo­bi­li­ze­ze societatea civilă şi parte din electoratul de dreapta, ci derapajele care au în­so­ţit-o. În fond, atât Oc­ci­den­tul, cât şi opinia publică ro­mânească au mai văzut filmul suspendării în 2007. Şi atunci a fost evident că o ma­jo­ritate parlamentară ad-hoc, faimoşii 322, s-a aflat la limita Constituţiei, neţinând cont de decizia CCR, mobilizată fiind de spec­trul funcţionării corecte a DNA. Şi as­ta pe bună dreptate, aşa cum se vede acum când Adrian Năstase a înfundat puş­căria. Atunci însă suspendarea a respectat regulile, fie ele şi strâmbe, ale jocului de­mocratic. Nou în acest film este că, pentru a-şi atinge scopul, puterea uselistă a pus de data aceasta mitraliera pe legi, articole din Constituţie, instituţii care le stăteau în drum, oameni. Numărul abuzurilor co­mi­se este lung şi fatal pentru soarta vi­i­toare a USL şi a cuplului instalat la putere. A României, în ultimă instanţă.

Cum va arăta deci România dacă acţiunea de tip blitzkrieg, declanşată de Guvernul Ponta, va avea succes şi, în final, Traian Bă­sescu va fi demis în urma unui re­fe­ren­dum asupra căruia planează acuze de le­galitate şi suspiciuni de corectitudine? Ce fel de Românie vom avea cu Ponta pre­mier şi Antonescu preşedinte, doi oameni a căror imagine şi credibilitate sunt făcute ţăndări? „Este inacceptabilă procedura de destituire a preşedintelui Băsescu. Aceas­ta violează principiile statului de drept“, a declarat cancelarul german An­gela Merkel. Răspunsurile obraznice ale lui Ponta – „Bănuiesc că nu Merkel votează pe 29“ – nu fac decât să adân­cească prăpastia în care se prăbuşeşte. După cum au pornit-o liderii USL, cu acu­ze de şantaj şi sabotaj, cu încercările jalnice de aruncare în derizoriu a tu­turor cancelariilor care îi pun la zid, mai rămâne ca Ponta să propună suspendarea lui Merkel sau să-i taie din atribuţii cu vreo or­do­nanţă de urgenţă. (Tupeul faţă de Merkel aduce aminte de Sarkozy „bufonul“, semn de evoluţie pontistă.) Se conturează deja că, indiferent ce vor face de acum înainte Ponta şi Antonescu, ştampila de încălcare a statului de drept, de siluire a instituţiilor şi îngrijorările privind independenţa jus­tiţiei nu vor mai putea fi şterse nici de ze­ce turnee europene. Ponta şi Antonescu pur şi simplu nu înţeleg greutatea acestor principii în scala valorilor europene, iar această inapetenţă este demonstrată cu fiecare zi care trece, cu fiecare nouă de­claraţie şi încălcare a normelor de drept. În doar două săptămâni, Guvernul Ponta a reuşit să pună între paranteze viitorul de­mocratic al României. Oricâte eforturi di­plomatice, oricâte cosmetizări a ceea ce s-a întâmplat vor fi făcute, asaltul asupra legalităţii va atârna mai greu în balanţă. Lui i se adaugă plagiatul, altă „inac­cep­tabilă“ încălcare a normelor morale, sa­cro­sancte în Europa. Va putea Ponta să des­fi­in­ţeze toate comisiile posibile sau să an­ga­jeze o comisie specială care să spună că nu a plagiat, că nu-i va folosi. Plagiatul îi va rămâne încrustat pe frunte şi în ca­ri­eră, alături de sfidarea instituţiilor demo­cratice şi contorsionarea legilor în răz­bo­iul cu Traian Băsescu, al cărui scop final es­te acapararea completă a puterii. Mai de­vreme sau mai târziu, va fi îngropat sub greutatea acestor evidenţe şi nu băşcălia de gang, ironia groasă sau aerul de băiat şme­cher care reuşeşte să-şi fenteze pro­fesorii îl vor scăpa. De fapt, nimic nu-l mai poate salva. E doar chestie de timp.

Nici măcar referendumul, „votul po­po­ru­lui“ la care fac recurs Ponta şi Antonescu nu va remedia lucrurile şi percepţia. Pen­tru că nu alegerile sunt expresia ultimă a democraţiei – sunt destule exemple de ale­geri manipulate sau trucate –, ci reala se­paraţie a puterilor în stat şi supremaţia legii. USL şi cuplul Ponta & Antonescu nu înţeleg că pentru Bruxelles sau Berlin im­portant nu este Băsescu sau partidul care se află la putere, ci respectarea normelor eu­ropene. Iar suspiciunile că ele nu vor fi inviolabile nici de acum înainte vor pune România sub o monitorizare mult mai atentă. Justiţia în primul rând – riscul ca Raportul Comisiei Europene să con­sem­neze un regres este extrem de serios, cu re­percusiuni asupra intrării în spaţiul Schengen şi chiar asupra fondurilor euro­pene, dar şi libertatea presei, după mizeria făcută de Dan Şova jurnalistei de la Radio România Actualităţi, pe care a ameninţat-o inclusiv cu ancheta penală pentru „de­făimarea ţării“ (alo, Ceauşescu, unde eşti?), după informaţiile că ziariştii care nu au înţeles să pupe mâna USL au fost re­chemaţi în ţară. Altfel spus, Europa va re­începe să fie atentă la evoluţiile demo­cra­tice!

Cu certitune însă că în ţară lucrurile se vor vedea diferit, cel puţin încă un timp. Cei care pun preţ pe statul de drept, care nu vor plagiatori sau chiulangii buni de gură în fruntea ţării sunt minoritari. Res­tul, cei care probabil vor vota încrâncenaţi demiterea preşedintelui vor înţelege că „schimbarea“ uselistă a produs în câteva luni mai mult rău decât Băsescu în 8 ani, doar atunci când vor vedea că măreţele promisiuni ale puterii nu prind consistenţă în buzunar. Şi nu vor prinde, pentru că Guvernul Ponta a dat cu oiştea-n gard şi în zona economică. Băncile au fost bul­ver­sate prin insolvenţa Hidroelectrica, ra­tin­gul a scăzut, milioane de euro fiind blo­cate peste noapte. Când în loc de râuri de bunăstare vor curge câteva picături ane­mice, roata electorală s-ar putea întoarce. Mai repede decât anticipează acum cuplul nefast instalat la putere. Călcarea în pi­cioare a statului de drept şi a principiilor se va simţi în pungă. Ca întotdeauna. Asta e lecţia pe care România profundă nu re­u­şeşte să o înveţe de 22 de ani. Dacă nu
ne-ar scoate de pe orbita occidentală, pe care am intrat şi aşa cu greu datorită an­te­mergătorilor Iliescu şi Năstase, Ponta şi An­tonescu nu ar trebui întrerupţi atunci când fac greşeli.  //