De același autor
USL a propagat sentimentul ca jocurile sint deja facute. Ca nimic nu o mai poate opri din marsul triumfal spre puterea absoluta. PDL n-a stiut sa-si joace rolul momentului: acela de opozitie. L-ar putea juca insa electoratul, care simte ca democratia e amenintata de o inrosire in exces a Romaniei.
Jubilau. Chicoteau complice. Amenintau fara nicio retincenta. Lafaiti in fotoliile Antenei 3, in fata unui Gadea onctuos, triumfau deja. “O sa-i zdrobim, nu trebuie sa mai ramina nici urma de ei. Toata Romania e cu noi”. Cei trei, Ponta, Antonescu si ala micu’, aveau aerul unor stapini, nu doar siguri de victorie, ci siguri ca tara e deja a lor, rosie si uselista. Cei care indraznesc sa- i critice sint “catelusi, slugi, limbrici”, in sfirsit, tot repertoriul deja cunoscut. Si pe ei i-ar face una cu pamintul, daca ar putea. De duminica, dupa ce televiziunile vor afisa hartile cu rezultatele alegerilor s-ar putea ca, intr-adevar, sa vedem doar rosu, o imagine care ne va aduce aminte de gloriosii ani ‘90. Cum s-a ajuns aici?
Dupa caderea guvernului Ungureanu, prima schimbare totala de putere inainte de alegeri in 22 de ani si ale carei catacombe au fost deja intoarse pe toate fetele, doua sint explicatiile actualei situatii: viteza de miscare a USL si degringolada PDL. “Profesionalismul” cu care social-liberalii au reusit, in numai o luna, sa rada tot ce mirosea a pedelist, din administratia centrala pina la simplii inspectori scolari si directorasi din esalonul doi, a bulversat complet PDL-ul, ramas fara nici un fel de acces la resurse si la cea mai miniscula pirghie de putere. Fenomenul e, iarasi, unic in 22 de ani. Mai important este insa mesajul transmis: e vremea noastra, daca vreti sa supravietuiti “ciocu mic” si “capul la cutie” ca nu vom ierta nimic. Sustinuta
de televiziuni- raportul CAN pe primele trei saptamini de campanie arata ca toate televiziunile, cu o singura excceptie, au favorizat puternic puterea-, cu o campanie agresiva si exorbitanta financiar, o supramediatizare atit a propriilor candidati si politicieni (Ponta face declaratii pe diverse teme si de cite 10 ori pe zi), cit si a nenorocirilor lasate in urma de PDL (unele justificate), USL a propagat sentimentul ca jocurile sint deja facute. Ca nimic nu o mai poate opri din marsul triumfator spre puterea absoluta.
A beneficiat insa de slabiciunea, greselile, lipsa de strategie, mai bine zis de proasta strategie, a adversarilor. Si, ca de obicei, de deficientele de comunicare. Desi PDL si-a schimbat garnitura de comunicatori la virf, Traian Ungureanu, Monica Macovei, Cristian Preda, Radu F. Alexandru, oameni necompromisi, cu verb si idei coerente, aceasta n-a putut suplini nici non-combatul unor candidati, cu Silviu Prigoana si Liviu Negoita in frunte, nici gaunosenia altora si, mai ales, strategia generala gresita. N-a gasit resurse sa faca fata atacurilor si acuzelor de coruptie, la care n-a raspuns punctual, eventual cu cifre si documente (daca le avea), asa cum n-a avut candidati sau alti comunicatori care sa atace punctele vulnerabile ale USL: Mazare, Oprescu, Robert Negoita, Rares Manescu sau Nichita la Iasi. Nu doar ca Prigoana pare ca a facut blat cu Oprescu si Ponta (pe care n-a ostenit laudindu-l), dar este de un penibil strigator la cer, vulgar si insipid glumet, purtindu-se ca un smecher care nu vrea sa rateze intilnirea viitoare cu portofelul burdusit al USL. Adversarul lui Mazare, un anume Gigi Chiru, este moartea pasiunii, incapabil de replica si cu idei cit bobul de mazare, iar Liviu Negoita s-a ridicat in stratosfera, unde probabil nu a gasit nicio dovada care sa contrazica gravele acuze de nepotism si contracte pe sume fabuloase pentru “bancute si cosutele” aduse de Antena 3. Asa cum, partidul insusi in loc vina cu cifre care sa arate cam la cit se ridica dezmatul financiar al USL- doar in sectoarele 3, 6 si 1 s-au pus probabil la bataie milioane si milioane de euro, in loc sa sesizeze Autoritatea Electorala si sa faca tam-tam de o suta de ori pe zi intrebindu-se de unde banii pentru panotajul care acopera orizontul, PDL se limiteaza la sloganuri si la replici metaforice.
Exact intr-o perioada in care, dupa venirea lui Ponta la putere, PDL avea nevoie de o strategie coerenta, de un mesaj credibil si puternic, care sa remobilizeze electoratul si sa activeze votul negativ, partidul nu este capabil sa joace rolul momentului: acela de opozitie. Mai rau, principalul lor candidat, caci Bucurestiul da totusi semnalul cel mai important pentru parlamentare, pare un cumul al argumentelor pentru care PDL a pierdut puterea. Nu mai vorbesc de viziunea generala a campaniei, camuflarea in verde, fara sigla PDL, intrarea in tot felul de aliante ciudate cu titulaturi la fel de ciudate, de mesajele si sloganurile apetisante ca o scindura de calcat.
In cel mai complicat moment al existentei sale, PDL a avut cea mai slaba si mai schioapa campanie din istoria sa.
Altfel spus, ascensiunea USL, vom vedea proportiile dupa ziua de duminica, se face si pe mina PDL. Imi vor reprosa unii ca nu este momentul sa critic PDL, dar cred ca daca responsabilii pentru imensele gafe nu vor plati cu capul si nu vom asista la o schimbare radicala de strategie, oameni si viziune, de leadership, Romania risca sa nu mai aiba niciun fel de opozitie. Si nimic nu poate fi mai rau pentru o democratie.
Pe de alta parte, cred ca in pofida slabiciunii PDL, electoratul dezamagit, nemultumit, electoratul de dreapta si cel fost basescian, va reactiona la pericolul ca harta Romaniei sa ajunga rosie ca in anii 90. Cu atit mai mult cu cit prima luna de guvernare a USL a creionat destul de limpede ce poate si vrea aceasta. Viitorul nu suna bine. Aerul de stapini revansarzi si hrapareti, imensa siguranta ca au totul la picioare si ca in ce vor face nu vor fi obligati sa tina cont de nimeni si de nimic, este semnalul cel mai ingrijorator. La care, sint convinsa, va veni un raspuns. Unul care se afla in uriasele procente ale celor care spun ca vor sta acasa sau ca nu sint interesati de ceea ce se intimpla. Din pacate, in momentul de fata nu pare sa existe alternativa la USL si PDL. Si totusi exista una, cel putin in Bucuresti. Scorul lui Nicusor Dan, candidatul independent sustinut de societatea civila, liderul “Salvati Bucurestiul”, eu una il votez, ar putea sa fie un semnal pentru asa ceva.
