De același autor
Episodul Roşca Stănescu, departe de a fi închis, se dovedeşte doar un prim pas dintr-o strategie bine pusă la punct în laboratoarele PSD. „Practic, protocolul e suspendat. Deci, importante sunt de acum încolo faptele, nu declaraţiile“, a spus Ponta. „USL funcţionează de necesitate.“ Pentru ţară şi popor, vezi doamne. Ce înseamnă asta? Praf în ochi. Ponta nu a forţat excluderea lui SRS doar din calcul politic. În primul rând, disputele ar fi fost tranşante, măcar şi pentru moment, or, PSD nu vrea asta. Are interesul, anunţând „suspendarea“ protocolului, să ţină PNL sub presiune, să-l şicaneze, să-i bage pumnul în gură, atunci când îi convine, să-l vulnerabilizeze. În al doilea rând, opinia publică nu este suficient pregatită, SRS nefiind un pretext care să reziste, i-ar fi acordat personajului o alură pe care nu o merită, existând riscul ca „vina“ să pice pe PSD. Strategia ruperii pe terenul ăsta se joacă, esenţială este acumularea argumentelor, destabilizarea şi decredibilizarea adversarului, fiecare tabără urmând să-şi aranjeze atuurile cu mult mai multă atenţie. Ponta a punctat acum pe două planuri: a arătat că PNL este dependent de PSD - Antonescu este gata să înghită broasca râioasă doar ca să rămână candidat - şi a provocat tensiuni prost ascunse în PNL între adepţii radicalismului şi cei ai ciolănismului (vă imaginaţi ce dilemă pentru posesorii celor 11.000 de posturi din administraţie!). S-a arătat, în final, un stăpân generos, dar hotărât. Noul Protocol, dacă va mai exista vreunul, va închide definitiv gura amatorilor de jucat la două capete - sport pe care Ponta îl ştie bine din perioada 2009, când PSD era la guvernare alături de PDL şi în opoziţie la televizor -, asigurându-şi liniştea guvernării până în Ziua Z. În plus, mai mult ca sigur, strategia conţine implicit şi obligarea liberalilor de a răspunde pentru insuccesele propriilor miniştri, ce vor fi ajutaţi în sensul acesta, că doar nu degeaba se plângea Nicolăescu că Ponta îi „blochează“ măreaţa reformă în sănătate. Singura întrebare rămasă în discuţie este când se va oficializa sciziunea. Depinde de cum vor arăta sondajele, de cât se va eroda Antonescu, de aritmetica noilor grupări parlamentare şi de aranjamentele politice, care vor intra în linie dreaptă.
Plecând de la această realitate, va fi interesant cum se va reseta scena politică. În USL, cele două direcţii sunt deja clare: pro şi contra coabitare, în traducere asta însemnând conservarea electoratului antibăsist marca Antena 3 sau lărgirea acestuia, aşa cum îndeamnă sondajele. PSD şi Ponta merg pe formula creionării unei alte majorităţi parlamentare cu UDMR, bucăţi din PP-DD şi PDL-Băsescu-Udrea. PNL vrea să se erijeze în victima coabitării, singurii care mai ţin sus steagul antibăsismului şi antieuropenismului. „Suntem singuri împotriva PSD, a lui Băsescu şi a unor instituţii internaţionale“, a declamat Antonescu pentru site-ul-ureche al lui Buble, soţul Dianei Tuşa, din tabăra Chiliman. Fiecare parte va încerca să-şi atragă şi să conserve adepţii propriei formule, niciuna nefiind însă pregătită pentru decizia finală. Motivul: instabilitatea dreptei.
Ce face în aceste condiţii PDL? Va înţelege că ruperea USL, devenită, iată, aproape o certitudine după scandalul SRS şi
„suspendarea“protocolului, va schimba complet paradigma? Scenariile din ultima perioadă arată că nu prea, că orgoliile şi interesele meschine ale diferitelor tabere riscă s-o pulverizeze complet. PDL este în pragul sciziunii pe falia Blaga-Udrea & Băsescu, chestiune amânată doar din cauza unor defecţiuni tehnice. Partidul Popular al fermierului grabnic vărsătoriu de lapte aflatoxinic pe câmp nu poate fi achiziţionat la cheie din simplul motiv că poate fi desfiinţat oricând; potrivit Legii partidelor politice, dacă nu ai strâns minimum 50.000 de voturi în „două alegeri succesive“ (articolul 48), partidul se dizolvă. Este cazul Partidului Popular, care, la alegerile din 2012, a scos 9.319 voturi la Camera Deputaţilor şi 11.681 la Senat. Greu de găsit mostră de prostie cu moţ mai mare decât să anunţi un partid pe care orice contestaţie ţi-l radiază din Registrul partidelor, ca să nu mai discutăm de nefericita confuzie creată cu Mişcarea Populară. Culmea caraghioslâcului este strădania nefericiţilor consilieri-mesageri de a decupla acum mediatic Mişcarea de un partid mort în faşă! Cam aşa arată inteligenţa politică de dreapta, aia care, cică, se vrea alternativă.
Pe partea cealaltă, Blaga îşi zăreşte visul cu ochii: poate începe să conteze ca formulă de şantaj într-o combinaţie cu PNL. Zice-se că deja s-a întâlnit cu diverşi liberali să conspire pe la cârciumi, informaţie dezminţită, evident. Aşa cum Udrea a dezminţit şi ea, la trei zile de la calende, că nu se înscrie în Partidul Popular. Cred şi eu, dacă nu mai are unde! Ungureanu şi Pârvulescu-Ştampilă se vor primii pe listele europarlamentare ale cui s-o nimeri. Te doare mintea! Toate sondajele, chiar şi acela de casă al PDL, ca să nu mai discut de ultimul IRES, arată canibalizarea. Singur, PDL ar lua maximum 19% - CSOP (15% la IRES), iar dacă apare un partid născut din Mişcarea Populară acesta ar scoate 10% şi PDL 11%. În total 21%. Adică, în momentul ăsta, „dreapta“, că Forţa Civică (3%) şi Noua Republică nu intră la socoteală, ar obţine exact procentul PDL de la alegerile locale. Care-i sfârâiala?
Să-şi pape unul altuia voturile, fiind evident că nici PDL, nici Mişcarea Populară, sau cum i se va zice, nu reuşesc să atragă niciun votant în plus. Nu-i de mirare, PDL cu Blaga şi camarila au atracţia unei ţevi de eşapament, iar Mişcarea Populară se limitează la electoratul fanatic al lui Băsescu, deşi, dacă pe scenă apare Udrea, s-ar putea să intre şi ăsta la apă.
Asta-i situaţia dreptei într-un moment critic, când scandalul SRS a ajutat publicul să conştientizeze că, după 6 luni de guvernare, USL este mai fragilă chiar decât Convenţia Democrată şi Alianţa D.A., care măcar au bifat doi ani de convieţuire până la primele certuri de proporţii. Condiţie în care, teoretic, PDL, cu toate facţiunile şi sateliţii, ar trebui să mediteze serios la ce-i de făcut, la cum să se unească şi să profite de sciziunea USL. Când CDR s-a destrămat, în câştig a ieşit PDSR cu Năstase şi Iliescu, când Alianţa D.A. şi-a dat sfârşitul, PSD şi PD şi-au împărţit beneficiile aproape egal. Acum, opoziţia, atâta câtă e, în loc să încerce să se întărească, se divide, urmând un scenariu care nu face decât jocul de interese al PSD şi PNL. Dacă PDL-Blaga se va orienta spre susţinerea PNL, iar facţiunea PDL-Udrea-Băsescu spre cea a PSD ( chestia o fi la pachet cu pactul de coabitare), oricât şi-ar imagina fiecare că el va înclina balanţa într-o parte sau alta - asta spre satisfacerea orgoliului individual mărunt, a dosarelor sau afacerilor -, opoziţia e kaput. Mai are vreo importanţă care încotro se duce, care jocurile cui le face, care sunt socotelile ascunse? Niciuna. Pentru că este singura şi cea mai eficientă metodă ca USL, pe părţi componente, să stea încă şase ani la guvernare. //
