De același autor
Ponta are dreptate in doua chestiuni: 1) nu are nevoie "sa raspunda" in fata Academiei Romane pentru ca plagiatul, in fapt un copy-paste jalnic in fata caruia pina si Mang ar pali de invidie, este vizibil chiar si din avionul spre Bruxelles si 2) in 2003 "reglementarile" erau altele, adica plagiatul nu era prevazut si pedepsit in legea Andronescu.
In rest, Ponta s-a baricadat intr-o cazemata de minciuni in care s-au inghesuit transpirati si ridicoli camarazii din USL, revolutionarul bunului-simt Crin, care "il sustine" cutezator, mentorul-inculpat Nastase, ce risca sa-si piarda dreptul de a mai conduce doctorate in cazul in care nu infunda puscaria, universitarul Andrei Marga, care balmajeste ceva despre normalitatea si aria nationala de raspindire a hotiilor intelectuale si, dupa cum era de asteptat, Antenele si Realitatile care cauta sa convinga poporul ca plagiatul nu se pune daca l-a dat in git Basescu. Sa nu uitam "victima" (una dintre ele), judecatorul Dumitru Diaconu, cel caruia Ponta i-a ciordit citeva zeci de pagini cu greseli gramaticale cu tot, dar fara ghilimele (oricum, ar fi dat nasol sa incepi ghilimele la pagina 16 si sa le inchizi la pagina 55), note de subsol si alte farafastlicuri din astea. (Ziarul Gandul, care a analizat comparativ cartile spune ca plagiatul ajunge aproape de 80%). Interesant este ca Dumitru Diaconu (cel care scria in decizia de eliberare din arest a sefului CJ Arges, faimosul pesedist Nicolescu, ca e un cetatean de isprava si nu merita sa stea dupa gratii), nu se simte nici furat, nici ultragiat, caci, nu-i asa, prietenul la nevoie se cunoaste, mai ales cind a ajuns premier.
Tacuti sint si ceilalti plagiati: Ion Diaconu si Vasile Cretu, desi motive de revolta ar avea. Ponta a luat cu acelasi copy-paste halci intregi din cartea lui Vasile Cretu, "Drept Internaţional Penal" (Editura Tempus, 1996), uitind, cum altfel, si ghilimele, si notele de subsol. Furaciuni grandioase, pe linga care cele ale lui Mang miros a parfum de tei, sint de la pagina 60 la 79, de la pagina 231 la 246 si de la pagina 249 la 267, copiate in totalitate, en gros. In rest, a luat cu bucatica, 2 pagini de colo, 3 de dincolo (de la pag. 55 la 57, 59, de la 82 la 84, de la 144 la 146).
Lovitura de maestru a dat-o insa Ponta cu Ion Diaconu si traducerea din engleza a lucrarii "The International Criminal Court: A New Stage" (Nicolae Titulescu Romanian Inst. International Studies, 2002). Aici a bagat copy-paste-ul pina in prasele, de la pagina 157 la 173 si mai incolo, pina la 216, de la 216 la 227, de la pagina 247 la 249 si ,finalul apoteotic, de la pagina 298 la 303.
Bacalaureatii, studentii, licentiatii si doctoranzii vor studia, proabil, cu atentie metoda, alte vremuri isi vor zice ofticosi, acum regula e ca daca te prinde motorul de plagiat cu 5 cuvinte la rind iti da lucrarea inapoi. Facultatile iti mai baga pe git si tot felul de ghiduri cu regulamente de citare, cum, unde, in ce fel, cit, o droaie de detalii pe care daca nu le respecti risti sa te arzi. Exemplul primului ministru doctor in drept va face scoala, mai ales daca va ramine nepenalizat. De ce nu si noi, vor gindi generatiile oricum tentate de sportul copiatului si impotriva caruia doar camerele de luat vederi au fost eficiente. Elevii si studentii natiei stiu insa ca si copiatul si plagiatul presupun niste abilitati, ceva munca, un pic de reformulare, de crosetat, de adaugat daca nu vrei sa te prinda din prima. De un strop de bun simt e nevoie chiar si la plagiat!
Nu stiu ce or intelege amarastenii care au votat "schimbarea"in asteptarea maririlor salariale si pomenilor promise din disputele astea cu bibliografia, citarile, notele de subsol, dar cu certitudine presa straina (subiectul a ajuns si in Nigeria), cancelariile si opinia publica de "dincolo" se crucesc in fata argumentatiei lui Victor Ponta si a tovarasilor lui. Deja declaratii de genul "nu stiu daca lipsa notelor de subsol e o greseala", "in 2003 reglementarile de redactare erau altele", "renunt la titlul de doctor", "din ce sa-mi dau demisia, din calitatea de doctor?" si "tot eu ma duc la Consiliul European" au facut furori pe mapamond. Sint pur si simplu prea sfidatoare ca sa fie adevarate, incit lumea se intreaba ce fel de personaj este cel care emite astfel de enormitati. Problema nu e cum va fi privit Victor Ponta de partenerii sai occidentali (jena, dispret, raceala?), ci cum vom fi priviti noi, toti astia care acceptam nu doar sa avem un plagiator in fruntea guvernului, ci mai si bagalizam afacerea. Nu imaginea lui Ponta este facuta praf, ci a Romaniei (iarasi!) daca lucrurile ramin asa, daca mediul academic, intelectualitatea, societatea civila, deci toti cei care inteleg ca plagiatul nu e o "greseala", ci hotie, ca a da copy-paste dupa lucrarile altora, a incerca sa transformi bibliografia in note, a face tabula rasa si a ridiculiza minimele norme academice (nerespectarea acestora a inceput sa atraga exmatricularea pina si la noi), este pur si simplu o frauda morala inacceptabila impotriva careia trebuie protestat masiv. Tacerea complice sau rastalmaciri de genul "razbunarea lui Basescu" (il exonereaza asta pe Ponta de plagiat, e mai putin grav copy-paste-ul, fapta in sine?) nu vor face decit sa-i decredibilizeze pe cei care le practica.
Si nemtii, si ungurii, si Parlamentul European au avut cazurile lor de plagiatori, dar toti, absolut toti, au fost obligati sa demisioneze din functii si li s-au retras titlurile. Presiunea publica si academica a fost imensa. Impotriva lui Karl-Theodor zu Guttenberg, ministru al apararii si protejatul Angelei Merkel, cel mai popular politician german la cei 39 de ani ai sai, doctor in drept ca si Ponta, s-au organizat mitinguri sub motto-ul "summa cum fraude", comunitatea academica a reactionat dur si i-a cerut prin scrisori deschise demisia, desi acesta isi recunoscuse greseala in parlament si renunatase la titlul de doctor. Si-a dat demisia, la 1 martie 2011. "Este cea mai grea decizie din viaţa mea. Nu demisionez doar din cauza greşelilor trecutului, dar şi pentru că nu ştiu dacă pot să mă mai ridic la standardele şi responsabilităţile acestei funcţii".
Pal Schmitt , fostul preşedinte al Ungariei, a refuzat in prima instanta, ca Victor Ponta, sa-si admita culpa, desi plagiatul era clar (teza sa de doctorat din 1992 continea 196 de pagini care nu respectau standardele de citare, 16 pagini copiate cuvint cu cuvint dintr-o lucrare a unui autor german, iar alte 180 de pagini proveneau dintr-un autor bulgar). Presa ungara insa, de la stinga la dreapta, inclusiv cea care il sustinea pe Viktor Orban, a pus o imensa presiune, a tinut scandalul saptamini in sir cerind demisia. Ambilor le-au fost retrase titlurile academice. Silvana Koch-Mehrin, vicepreşedintele Alianţei Liberalilor şi Democraţilor din Europa şi preşedintele FDP în Parlamentul European, acuzată de plagiat masiv ( 120 de pasaje copiate) in lucrarea sa de doctorat din 2001, in urma unei campanii extrem de agresive impotriva sa a trebuit sa renunte la funcţiile de conducere deţinute în PE, iar Universitatea din Heidelberg i-a anulat oficial titlul.
Nicaieri in lume cazurile de plagiat nu sint placute pentru politicienii acuzati si partidele care ii sustin, care au incercat musamalizarea sau edulcorarea lor. Nu s-a reusit pentru ca regulile democratice functioneaza, comunitatea academica are prevederi stricte si nu vrea sa se decredibilizeze acceptind plagiatorii, iar presa si opinia publica au reactionat furibund, considerind furtul intelectual la fel de grav ca si coruptia.
Desigur, in biata Romanie cu ale ei fabrici de diplome si doctorate, cu licentele care se pot cumpara de pe Net, cu profesori complici la cele mai sinistre derapaje de la bunele practici si, mai ales, cu niste televiziuni mercenare si aservite, lucrurile stau cu totul altfel. Cu toate acestea, Mang a fost inlaturat doar ca urmare a presiunii publice, desi acum Ponta declara ca nu din cauza plagiatului, "n-a facut nimic, toata povestea s-a terminat". Dar cine era Mang in comparatie cu Ponta? Diferenta de miza este uriasa. Dupa cum a inceput scandalul, exista riscuri enorme ca "afacerea Ponta-copy-paste" sa fie ingropata intr-un morman de minciuni, intr-o omerta mizerabila. Comisia de Etica a fost schimbata de guvernul Ponta si deocamdata nu a fost sesizata, iar ministrul Pop ne-a explicat ca nici nu se poate autosesiza.
Dar chiar si asa, putin probabil sa aiba suficienta coloana vertebrala incit sa dea un verdict care se impune: cel de plagiat. Mai degraba va trage de timp, cele 90 de zile invocate in cazul Mang, mizind ca scandalul se va ingropa de la sine. Academia Romana, la care a apelat Ponta pentru plagiatul lui Mang pe motiv ca fosta Comisie de etica "e a lui Funeriu" ( acum e a lui Ponta, deci e buna), s-a spalat pe miini, spunind tardiv ca "nu e de competenta ei". Altfel zis, ce autoritate nepartinitoare va judeca plagiatul lui Ponta? Niciuna, pentru ca pur si simplu nu exista asa ceva in Romania. Atunci? Sint convinsa insa ca presiunea publica, reactia mediului academic, combinate cu interesul presei straine pentru subiect vor putea forta singurul gest normal si acceptabil: demisia. Societatea civila a demonstrat ca a iesit din adormire si ca e capabila de coalizare in cazul ICR-Patapievici, alta mizerie marca Ponta, motiv pentru care e putin probabil sa ramina fara reactie. Un singur lucru i se mai poate spune lui Ponta: Pleaca! Ia-ti plagiatul si du-te!
