De același autor
Putin nu e dement, e un criminal cinic și cu sânge rece, un scelerat care nu va ezita să radă orașele ucrainene de pe fața pământului, dacă nu le răzbește altfel. Trage în civili, aruncă bombe peste școli, grădinițe, blocuri, convoaie de refugiați, ocupă centrale nucleare. Nu va da înapoi, a mers prea departe, orice cedare, cât e de mică, o vede ca pe un semn de slăbiciune. E tiranul lumii civilizate și îi place asta. O lume care l-a cocoloșit din interese economice și comoditate, ba chiar, uneori, din admirație. O lume care a închis ochii complice la toate ororile pe care le-a comis deja până acum – Cecenia, Georgia, Crimeea, Siria, Donbass – și care a crezut că sancțiunile palide și îndemnurile la rațiune vor îmblânzi monstrul. Iar monstrul le predă acum lecția umilinței în direct. Forțează Occidentul să asiste neputincios la masacrarea Ucrainei.
Lumea liberă speră că neintervenind în Ucraina îl va opri pe Putin să meargă mai departe, așa cum a avertizat Zelenski: „Dacă noi dispărem, vor urma Letonia, Lituania, Estonia etc. Până la Zidul Berlinului, credeţi-mă!”. Iar în sud vor urma Republica Moldova și România. Dar NATO, Europa, americanii nu vor să creadă una ca asta, așa cum nu au crezut că noul Hitler, crescut la sânul lor, va invada întreaga Ucraină. Să dea Dumnezeu să aibă dreptate! Dar dacă se înșală? Căci Putin funcționează după altă rațiune.
Nimeni întreg la cap nu vrea al treilea război mondial, mai ales după ce Lavrov, trâmbița apocaliptică a lui Putin, a avertizat că va fi unul nuclear. Șantaj, spun experții de pretutindeni, retorică de intimidare, decretează al nostru general Ciucă. Chiar dacă prin capul lui Putin zboară rachetele nucleare, traseul spre butonul roșu e mai complicat, pe drum ar mai fi generalii de armată, dau asigurări aceiași experți, iar un presupus agent FSB (urmașul KGB) spune că „nu există buton roşu pentru un singur om”. Liniștitor, ce să zic. Dar prețul pentru evitarea războiului cu Rusia este abandonarea și sacrificarea Ucrainei. Este și va fi povara pe conștiința lumii civilizate.
În pofida aparențelor, Putin înțelege bine cum funcționează aceste resorturi – conștiințele pot fi adormite cu declarații sforăitoare, compasiunea pentru refugiați, indignări și condamnări, sancțiuni „dure și ferme”, apeluri la încetarea războiului; toate, foarte bune, nu vreau să fiu înțeleasă greșit, dar ineficiente pe front. Și pentru că înțelege, Putin devine tot mai obraznic și amenințător cu fiecare zi. A „avertizat” în două rânduri statele vecine Ucrainei să nu aibă „acțiuni neprietenoase” (lista neprietenilor cuprinde, evident, și România), „să nu introducă niciun fel de restricții” și să nu-și pună aeroporturile la dispoziția avioanelor militare ucrainene, pentru că vor deveni „parte a conflictului”. Cât depre no-fly zone deasupra Ucrainei, aici a fost și mai clar: război. NATO e legat de mâini și de picioare, nu va cuteza să trimită nici măcar MIG-urile poloneze în Ucraina. E un șantaj care va funcționa și la adăpostul căruia Putin își va continua crimele de război și va aneantiza Ucraina. Zelenski are tot dreptul să fie revoltat: lumea civilizată permite răului absolut să triumfe. Nu știm dacă doar pe termen scurt. Ucrainenii au fost lăsați singuri în fața uneia dintre cele mai puternice mașinării de război, asta după ce însuși Josep Borrell le-a spus: „Vom livra arme şi chiar avioane de luptă”.
Dar întrebarea care e pe buzele tuturor este cum poate fi oprit Putin nu doar să calce sub șenile Ucraina, ci să meargă mai departe, acum, după ce a simțit miros de sânge și a testat limitele Occidentului în apărarea Ucrainei. Ce îl va opri sau înlătura de la putere? Protestele din Rusia, generalii, o lovitură de palat, oligarhii? Iluzii. Cine a citit „Vremuri second hand” al Svetlanei Alexevich și cine i-a ascultat spusele din aceste zile va înțelege de ce rușii nu se vor revolta față de Putin: le redă măreția destrămată a imperiului sovietic, le ogoiește frustrările de după pierderea Războiului Rece. De altfel, popularitatea lui Putin a crescut după invadarea Ucrainei și așa cum arată un sondaj al institutului Levada, unul dintre puținele independente, 70% din ruși îl susțin. Deocamdată, desigur. Dar bezna informațională în care s-a scufundat Rusia, arestările și teroarea, care se vor înăspri pe măsură ce sărăcia și nemulțumirile se vor amplifica, nu sunt motive de optimism. Oricum, rusul de rând e învățat cu suferința. Nu și cu democrația. În plus, ca un dictator să fie dat jos e nevoie de câteva milioane de oameni în stradă, nu câteva zeci de mii. Câți satrapi au fost dați jos în Rusia prin revolte populare? Cât despre generalii lui Putin, știm prea puține, putem face doar speculații.
Există însă și o parte plină a paharului, despre care se vorbește insistent zilele astea: refacerea unității europene și a NATO, schimbarea paradigmei. Deși a fost nevoie de amenințarea unui război pentru asta, ea trebuie salutată și încurajată să reziste cât mai mult pe baricade. Cu certitudine însă că una din marile lecții ale momentului, atât pentru Occident, cât și pentru Putin, este Zelenski. Liderul charismatic, apărut aproape din neant, le-a dat tuturor o lecție de curaj, onoare, patriotism și clarviziune. L-a făcut zob pe kaghebistul pitit în buncărul din Urali, la acest capitol. Putin a ratat pagina glorioasă de istorie la care aspira, locul lui va fi ocupat de Zelenski, omul în tricou care se luptă pasional pentru țara sa.
Nimeni nu știe ce va urma, așa că minimum pe care îl putem face e să primim cu inima largă valul de refugiați format doar din femei și copii, ceva nemaivăzut în istoria modernă. //
