Semiguvernul

Șoricelul de laborator scremut după o săptămână de bâlbâieli și retractări este personificarea neputinței de a gândi și a impune măsuri, un joc periculos cu sănătatea publică. Cu ochii la sondajele care arată sumbru pentru partidele aflate la guvernare, restricțiile au fost făcute să supere pe cât mai puțini și să ferece gurile cele mai hămăitoare, echilibristică din care a rezultat o absurditate. Ce rost are să închizi magazinele la ora 18.00 în weekend, când e clar că reducerea programului mărește aglomerația? Să nu știe asta geniile de la guvern și din Grupul de Comunicare Strategică? Dar vacanța de o lună? Un plocon pentru cei care intenționau să-și viziteze neamurile (că tot vine Paștele), o gură de oxigen pentru elevii care vor umple mallurile și terasele rămase deschise toată ziua. Cum vor putea împiedica autoritățile circulația liberă a virusului prin țară și prin orașele cu incidență de peste 7 la mie, cum e Bucureștiul, de exemplu, în atari condiții? Câtă minte îți trebuie ca să dai ditamai vacanța în plin val trei al pandemiei? Cine altcineva în Europa a mai făcut una ca asta? Degeaba ies medicii și fac apel la populație să nu plece din localități, cu cățel, purcel și copii, căci fix asta se va întâmpla. E vreo metodă de a limita deplasările prin țară alta decât carantina, indiferent cum e botezată? Nu-i. Dar guvernanții nu vor nici morți carantină, de teamă că sondajele or să dea cu minus și că în stradă vor fi nu doar antivacciniști, conspiraționiști și cei rămași fără slujbe. Cuvântul de ordine la liberali e „să facem totul ca să evităm carantina”, acesta e motivul pentru care schimbă regulile în timpul jocului, folosesc dubla măsură și umblă fără mănuși la indicatori.

În timp ce pandemia a primit o nuielușă la poponeț, Educația s-a trezit cu un baros în moalele capului. În loc de școală online, așa ca vai de lume cum e ea, vacanță prelungită, recuperarea materiei pierdute în primul semestru e lăsată la aprecierea părinților, iar cea din vacanța de primăvară, a Sfântului Duh. E clar, de pe răbojul României educate va mai lipsi un an. Și ce dacă? Iohannis și Câmpeanu să fie sănătoși și la pungă groși.

Dar cum s-a ajuns aici? Simplu: când toată Europa impunea restricții dure din cauza noii tulpini britanice, ai noștri împărțeau posturi, stăteau cu gândul la congresele din partid și la ce sfori să mai tragă prin filiale, se făleau cu recordurile de vaccinare și ațipeau cu ochii pe partea plină a paharului. Luni bune nu au mișcat un deget nici pentru paturile de la ATI, nici pentru restructurarea circuitelor în spitale, nici ca să pună în aplicare legea dând amenzi refractarilor care refuzau să o respecte sau participau nemascați la mitinguri. Guvernanții aruncă acum vina pe parangheliile făcute în restaurantele și cluburile de fițe. Dar cine a împiedicat poliția să aplice amenzi cu adevărat usturătoare sau să pună lacătul pe respectivele locante? Impotența politică, nimic altceva.

O mostră ne-a fost oferită vineri, când Rădoi și-a arătat mușchii blocând metroul, iar ministrul de interne, în loc să le dea un ultimatum și apoi să-i evacueze pe zișii protestari cu jandarmii, le transmitea mesaje galeșe. Ministrul Drulă a fost lăsat descoperit de „colegii” din PNL, dar probabil fără avertismentul lui dur, fără plângerile penale făcute, Rădoi și-ar fi ținut și acum oamenii pe șine.

Cum să mai aibă românii încredere în guvern și să respecte restricțiile impuse, când chiar guvernanții nu respectă propriile decizii, cum e cea cu carantinarea la o incidență de 6 la mia de locuitori? Timișoara a fost hârtia de turnesol pentru cum funcționează politizarea măsurilor: au băgat-o cu chiu, cu vai în carantină după îndelungi certuri, au votat politic (liberalii) s-o scoată, a intervenit Arafat și a băgat-o la loc. Dar și-au învățat lecția. Pentru că erau mai multe orașe mari care trebuiau carantinate potrivit prevederii cu 6 la mie, atunci au umblat la indicatori, exact așa cum au făcut și în toamnă. Cum? Simplu: au ridicat incidența la 7,5, dar nu au mai precizat de la ce nivel o localitate este carantinată. De la 10, 20, 30? Nimeni nu știe. Vom afla în maximum două zile, pentru că Brașovul, Bucureștiul, Clujul, Oradea, Alba etc. mai au puțin până la fatidicul prag. Atunci să-i vedem ce vor mai inventa.

Trist, dar adevărat, guvernul e slab, lipsit de coerență și autoritate, în frunte cu premierul Cîțu, pentru care pălăria e prea mare. Asistăm la reproșuri interminabile între PNL și USR PLUS, unele justificate, altele doar ca rezultat al disensiunilor de substanță dintre ele. Nu o fi Vlad Voiculescu o lumină, e ezitant și lipsit de curaj în a-și susține opiniile, dar Bode și Câmpeanu cum sunt? Faptul că au ajuns să se acuze unii pe alții că nu-și semnează actele normative, mai exact, că se sabotează reciproc, e grav.

De fapt, este vorba, mereu și mereu, de același lucru: lipsa de leadership. Nu există în momentul de față nicio persoană în interiorul celor două partide de la putere care să poată aspira la această titulatură sau măcar să inspire cât de cât încredere. Iar acesta e cel mai mare handicap în momente de criză. De aceea, pe zi ce trece sfidările la adresa executivului vor lua amploare. De întreaga situație profită, evident, PSD și AUR, așa cum se vede din instigările fără perdea la proteste. Deocamdată, cei care achiesează sunt puțini, oamenilor normali la cap le e frică să se amestece cu nemascații, dar pandemia va trece. //