Îşi rupe dinţii Dragnea în revocarea lui Kövesi?

Analizat la rece, raportul pre­zen­tat de ministrul Tudorel Toader pare mai mult un cadou otrăvit oferit alianței politico-mediatice care vrea în­lă­tu­rarea lui Kövesi. Este atât de lipsit de consistență ar­gumentativă și de substanță juri­di­că, ba chiar la li­mita legii, plin de bazaconii, de inexac­tități, con­siderente per­so­nale, scoateri din context și răstălmăciri, încât președintelui Iohannis nu-i va fi deloc greu să-și întemeieze re­fu­zul evocării. Scris pentru satis­fa­ce­rea celor mai înverșunați poli­ti­cieni angajați în lupta cu „statul paralel“ și pentru publicul An­te­nei 3 și RTV, rechizitoriul lui Tu­dorel Toader i-a servit pe tavă lui Iohannis toate argumentele ne­ce­sare pentru respingerea re­vo­cării lui Kövesi.

Ce urmărește Dragnea?

Puțin probabil ca Tudorel Toader să nu fi fost conștient de hibele majore ale rechizitoriului său, dar a ales să-și facă praf au­to­ri­ta­tea epistemică pentru a-și men­ține funcția, așa cum Alina Mun­giu Pippidi a ales să expună pu­blicului falsitatea autorității sale ”deontice”, susținând raportul. In­teresant este însă că liderii coa­li­ției, Dragnea și Tăriceanu, au bă­gat capul la cutie și au transmis ordinul pe unitate: negați că ur­mărim suspendarea lui Iohannis dacă n-o revocă pe Kövesi. Cum de revocat e clar că Iohannis n-o revocă (a spus-o deja suficient de clar), în logica acțiunii de „de­capare“ a DNA trebuia să urmeze suspendarea. Strategia pare însă mai complexă. Mulți analiști se întreabă ce urmărește Liviu Drag­nea, regizorul și scenaristul aces­tei acțiuni politice al cărei final are totuși puține șanse să fie un suc­ces. Ce câștigă și ce pierde din această nouă criză pe care a declanșat-o?

Congresul și revocarea

Un prim beneficiu este că a de­monstrat conducerii partidului - baronilor, pe­na­lilor și celor care îl suspectau de în­țelegeri și ne­go­cieri oculte - că lup­tă „pe bune“ cu DNA și face tot ce depinde de el pentru a scăpa de Kövesi. Con­vo­ca­rea peste noapte a congresului extra­or­dinar (după ce inițial îl refu­za­se)

 poate fi citită în această cheie și arată că revocarea era decisă încă din 14 februarie (data anun­țu­lui lui Dragnea), precedată fi­ind de extrem de bine coor­do­na­tul atac mediatic de la Antena 3 și RTV, la care s-a muncit câteva săptămâni, așa cum reiese din stenogramele publicate de DNA. Relația directă dintre congres și revocare devine acum trans­pa­ren­tă: Dragnea are legitimitatea să schimbe fără fricțiuni garni­tura de vicepreședinți, să-i în­lă­ture și pe ultimii contestatari, să modifice statutul partidului și să se poziționeze drept candidat la prezidențiale. Un alt beneficiu es­te că și-a remobilizat propriul elec­torat, dându-i un os nou de ros prin mutarea dezbaterii pu­blice de la „revoluția fiscală“ și urmările ei catastrofale în salarii, inflație și deficit comercial, su­bi­ect care făcea agenda și îi nemul­țu­mea inclusiv pe bugetari. Poate fi însă un avantaj pe termen scurt.

Iohannis, erou pe mâna PSD

Pe de altă parte, dezavantajele pentru PSD și Dragnea personal sunt mai multe. Așa cum s-a re­ac­tivat publicul PSD, tot așa și cel anti-PSD a primit un nou im­puls. Și încă ce impuls! De la pri­mele ore de după anunțul lui Tu­dorel Toader, mii de oameni au ieșit pe străzi în marile orașe, la fel duminică seara, pe un ger nă­prasnic. E un electorat în creș­tere, după cum arată sondajele de opinie, pe care PSD (și nu opo­ziția) reușește să-l mențină per­manent în priză. Greșeala majoră a PSD este însă că l-a repoz­ițio­nat pe președintele Iohannis drept jucător, după ce acesta își ostilizase susținătorii prin ac­cep­tarea fără crâcnire a Cabinetului Dăncilă, exact pe subiectul la care aceștia rezonează din plin: an­ticorupția și Kövesi. Chiar da­că nu împinge lucrurile spre sus­pendarea președintelui (așa cum se prefigurează în momentul aces­ta, deși bănuiesc că e vorba doar de o stratagemă), Dragnea are o problemă: va fi obligat să-l transforme pe Iohannis în ina­mi­cul numărul 1, să declanșeze campania mediatică împotriva acestuia, să-l confrunte la scenă des­chisă. Altfel, va ieși înfrânt fără drept de apel în fața lui Io­hannis și va fi perceput ca atare de opinia publică, mai ales după atâta tevatură. Și până acum pre­ședintele a fost acuzat că pa­tro­nează „statul paralel“ și „abuzu­rile“ lui, vocea cea mai sonoră fiind a lui Tăriceanu, dar este de așteptat ca în viitor campania de demonizare să se fixeze în special pe șeful statului, cu Dragnea vârf de lance. Rezultatul? Tema co­rup­ției, a luptei cu justiția, cu Kö­ve­si, cu DNA și cu tot ce mișcă în zona asta va deveni principala temă a viitoarei campanii. E un teren pe care PSD nu e avantajat, iar Dragnea cu atât mai puțin, în special dacă va candida: poate cel mult să-și conserve propriul electorat, ceea ce nu este însă suficient în perspectiva ale­ge­ri­lor. Pe de altă parte, fără în­fie­rarea „statului paralel“ și a tan­demului Kövesi-Iohannis, PSD rămâne fără obiectul muncii și din spatele perdelei de fum va ieși cealaltă temă majoră pe care se tot screme s-o îngrope: bu­ta­foria creșterii salariilor.

Stratagema apelării la CCR

Deși varianta suspendării nu poa­te fi scoasă din calcul, se profi­lează ca etapă intermediară o strategie centrată pe contestarea la Curtea Constituțională. Observăm că vuvuzelele media și majoritatea vectorilor de opinie din PSD, printre care și pr­e­mie­rul Dăncilă, avansează ideea că președintele ar fi „obligat“ s-o revoce pe Kövesi, altfel se va ajun­ge la un „conflict de natură constituțională“. PSD e lovit de amnezie, pentru că, așa cum a ex­plicat Augustin Zegrean, fostul președinte al CCR: „Dacă Pre­şe­dintele României nu ar avea ni­ciun drept de examinare şi de apreciere asupra propunerilor făcute de CSM pentru numirea judecătorilor şi procurorilor sau în anumite funcţii de con­du­cere, dacă nu ar putea refuza numirea nici motivat şi nici mă­car o singură dată, atribuţiile Pre­şedintelui României (...) ar fi golite de conţinut şi importanţă, așa cum se arată în Decizia CCR 375/06.07.2005“. Mai mult ca sigur că PSD sau guvernul vor ataca la CCR decizia de res­pin­ge­re a revocării semnată de Io­han­nis, mizând că ea va fi acceptată. Complicat, pentru că, totuși, Curtea a declarat ne­cons­ti­tu­țio­nal ar­ti­colul din legile justiției care spu­nea că șeful statului nu poate res­pinge decât o singură da­tă, mo­ti­vat, propunerea CSM pentru pre­ședintele Înaltei Curți. Dar nimic nu este exclus. O de­ci­zie fa­vo­ra­bilă PSD-ului, care să de­cla­re ne­constituțional actul lui Io­hannis de respingere a revocării lui Kövesi, ar deschide noi opor­tu­­nități pentru coaliție şi ar fi mo­tiv pentru suspendarea peședin­telui.

Suspendarea sau sinuciderea PSD

Este deci posibil ca Dragnea și cartelul penalilor să fie atât de disperați de perspectiva ca Kö­vesi să-și ducă mandatul la bun sfârșit, iar dosarele și con­dam­nă­rile să meargă înainte, încât să nu accepte inutilitatea zbaterilor de peste un an și să treacă și această linie roșie. Unicul avantaj major pentru ei ar fi că Tă­ri­cea­nu, în cele 30 de zile de in­te­ri­mat la Cotroceni, îi va schimba nu doar pe Kövesi și Lazăr, ci și pe toți adjuncții și șefii de secție deveniți indezirabili și va instala în locul lor niște marionete pese­diste.

În rest, suspendarea e sinucidere curată pentru PSD. Ar fi a treia suspendare (ratată) a preșe­din­telui atunci când partidul s-a aflat la putere, toate din același motiv: îngenuncherea justiției și a statului de drept. Imaginea Ro­mâniei va fi praf și pulbere și sanc­țiunile aplicate vor fi pe măsură. Problema e că PSD nu dă multe parale pe soarta Ro­mâ­niei. În plan intern, nu doar că Iohannis se va întoarce victorios la Cotroceni, având în buzunar al doilea mandat, dar și opoziția va crește spectaculos. Pentru că, în­tr-un referendum pentru demi­terea președintelui, implicarea și rolul opoziției devin determi­nan­te. Este ocazia miraculoasă pen­tru ieșirea ei din băltire. Să nu ui­tăm că în 2009, la alegerile par­lamentare, la nici doi ani de la referendumul pentru demiterea lui Băsescu, PDL a câștigat de unul singur mai multe mandate decât alianța PSD-PC. Deci, dacă vrea să piardă nu doar pre­zid­en­țialele, ci și parlamentarele, PSD nu are decât să meargă la sus­pen­darea lui Iohannis.

PS. Sectia de procurori a CSM a  da aviz negativ cererii de revocare. Ministrul a avut o prestatie vadit rau-voitoare, iar Kovesi a demontat punct cu punct toate acuzele, dintre care unele, cum e cea cu CEDO, s-au dovedit minciuni sfruntate. Mi-a retinut atentia faptul ca Toader a enuntat si el posibilitatea sesizarii CCR daca Iohannis refuza revocarea.Semn ca asa e planul.