Șmecheriile lui Ciolacu au picioare scurte

Despre Ciolacu mulți analiști spun că e mai șmecher chiar și decât Dragnea, că învață din greșelile altora și vrea să asigure supremația PSD pe scena politică pe termen lung. Vede în perspectivă, adică. Am dubii în toate privințele. Omul e un închipuit, doar se crede mai deștept și mai descurcăreț. Dar nu e.

Dovada: asumarea răspunderii guvernului pe niște măsuri fiscale și bugetare, botezate pompos „reforme”, care vor fi aplicate în majoritate începând de anul viitor (singura excepție e eliminarea facilităților pentru cei din IT).  Pe cine crede că păcălește? Nu trebuie să fii economist sau ditamai specialistul la guvern ca să înțelegi un lucru simplu: măsurile nu vor avea aproape niciun impact asupra deficitului bugetar pe anul acesta, care ar trebui scăzut de la 6,8% din PIB la 5,5%, cât a acceptat Comisia Europeană. La guvern se știe bine că misiunea reducerii deficitului anul acesta este una imposibilă, de aceea ministrul Boloș strigă disperat că dacă pachetul de măsuri nu se aplică până la 1 ianuarie, e nevoie de măsuri suplimentare. Adică de tăierea cheltuielilor cu investițiile și de amânarea plăților la contractele în curs.

Toți economiștii și finanțiștii, toți antreprenorii i-au spus lui Ciolacu și altor luminați din cabinet că duc economia de râpă cu mărirea taxelor și impozitelor, că sistemul privat, motorul creșterii, va fi lovit în plex. Degeaba. Pe lângă faptul că nu pricepe nimic din economie, Ciolacu ascultă doar de câțiva „șarlatani vânzători de prafuri miraculoase”, așa cum bine îi numește Cristian Grosu în cursdeguvernare.ro, care au întreținut paradigama unei „economii primitive”, bazate pe consum plătit cu bani din împrumuturi și care au o viziune de „capitalism cubanez”. De altfel, în doar 9 luni, statul s-a împrumutat cu încă 164 de miliarde de lei, mai mult decât spunea Ministerul Finanțelor că are nevoie pentru tot anul.

Ciolacu crede, așa cum a crezut și Dragnea, că minciuna poate înlocui realitatea, că divizarea societății îi va aduce voturi. Repetă mereu și mereu, inclusiv în discursul din Parlament, că „începând de astăzi se termină cu șmecheria”, „cu privilegiile la stat” și cu banii încasați „fără vreo performanță”. Cine să-l creadă, când orice amărăștean poate vedea cum clientela politică, șmecherii, habarniștii și specialii de tot soiul colcăie în instituțiile statului mai dihai ca niciodată? Guvernarea PSD-PNL a sfidat toate recordurile în privința politizării și neprofesionalismului. Cum să crezi că PSD și Ciolacu vor și pot să facă fie și cea mai mică reformă, când un baron de calibrul lui Buzatu cară șpaga cu portbagajul, Pandele nu e deranjat nici cu o floare după scandalul azilelor, iar consoarta se pregătește pentru candidatura la Primăria București?

Cu mentalitate de vătaf, tipică pesediștilor cocoțați în funcție, lui Ciolacu i s-a suit rapid puterea la cap, confundă județul, partidul cu țara. „Spuneți-mi care e directorul ăla de spital care zice că nu are bani de medicamente, să-i dau eu un telefon”, a fost replica la relatările despre criza din spitale. Problema premierului e că nu poate pricepe că starea dezastruoasă din Sănătate și Educație, gaura din buget și incapacitatea de a colecta mai mult de 26% din PIB nu se rezolvă cu telefoane, vorbe goale, manipulări și mimarea unor reforme. Sistemul clientelar ridicat cărămidă cu cărămidă și pilă cu pilă în ultimii 33 de ani, din care peste 20 PSD a guvernat țara fie singur, fie în combinație cu alții, sufocă totul. Acesta face posibil ca Ministerul Finanțelor să nu poată calcula un biet impozit în construcții și să fie obligat să retragă seara o ordonanță dată dimineața.

Dacă tot nu aplică majoritatea măsurilor anul acesta și mizează pe alte mecanisme pentru reducerea deficitului, Ciolacu putea foarte bine să vină în fața Parlamentului și să treacă rând pe rând toate legile fiscale. Dar avea nevoie de asumare din mai multe motive. În primul rând, angajarea răspunderii a fost un exericițiu de imagine, un demers al lui Ciolacu de a-și arăta forța și faptul că el controlează cu mână de fier coaliția de guvernare și în general tot ce mișcă în țară. O tentativă de a păcăli Comisia Europeană că face reforma fiscală cerută în jaloanele din tranșa a patra a PNRR.

Dar mai ales suspectez că proiectul de lege cu măririle de taxe și impozite este deliberat neconstituțional, așa cum a fost și legea pensiilor. Altfel cum e posibil să fie călcate în picioare câteva principii clare: asumarea trebuie să se facă pe un singur proiect de lege și prevederile să se aplice imediat, justificând astfel urgența. Ministerul Justiției a demonstrat asta pe 28 de pagini. Dacă CCR  va declara proiectul neconstituțional, atunci premierul Ciolacu va putea spune „am încercat, dar n-am putut”. Și va răsufla ușurat.

Pe bună dreptate. Cine e atât de naiv  încât să creadă că Ciolacu și ai lui au amânat pur întâmplător eliminarea „risipei”, adică aruncarea pe scări a directorilor, consilierilor, șefilor de tot felul din instituții și deconcentrate, a clientelei din primării,  taman în campanie electorală, când acești oameni sunt vitali pentru voturi și finanțele partidului? Nimeni. Ciolacu se crede mai șmecher decât este în realitate. //