De același autor
Din această perspectivă, cele două evenimente care au zguduit scena politică săptămâna trecută – USR i-a retras sprijinul politic, inclusiv pe cel financiar, Elenei Lasconi și a anunțat că îl susține pe Nicușor Dan, iar Victor Ponta s-a împușcat în direct în părțile sensibile – au suflat vânt în pânzele lui Antonescu și Dan, nu în aceeași măsură însă.
Cu Victor Ponta lucrurile nu sunt foarte complicate, are talentul unic în politica românească de a se detona singur, talent care îi vine dintr-o combinație desăvârșită de prostie, infatuare și infantilism. Sunt calități pe care adversarii săi pot întotdeauna miza, așteptările nu le vor fi înșelate. Indiferent ce ar spune Ponta acum, ce justificări, scuze și scenarii ar scoate din manșetă, un lucru e clar: a preferat să inunde sate românești și niște „coșmelii” pentru a „salva”, vezi Doamne, Belgradul, primind drept recompensă cetățenia sârbă. Imaginea lui Ponta cu enervantul zâmbet lățit până la ceafă, în încercarea jalnică de a se prezenta ca un erou, un adevărat creștin și un lider care are curajul să ia decizii grele, nu mai poate fi ștearsă de nimic, în special în ochii suveraniștilor. Opinia publică a fost oripilată, întrebându-se, pe bună dreptate, la ce s-ar putea preta individul dacă ajunge președinte. Răspunsul dă fiori.
Ponta trăiește într-o lume paralelă, cea a sistemului cu epoleți care îl împinge înainte. Pentru a recupera deficitul de imagine în ochii electoratului suveranist, promite că va aduce AUR la guvernare dacă va ajunge președinte și acuză PSD că s-a „bruxelizat” pentru că „trebuia să fie bine cu ambasadorii”. Ponta nu va ajunge însă în turul doi de scrutin, pentru că episodul inundațiilor a reactivat toată memoria negativă despre el.
Cineva își freacă însă mâinile cu încântare: Crin Antonescu. Nu doar în virtutea mai vechii ranchiuni pe care i-o poartă – în fond Ponta, colegul său din nefasta coaliție USL, i-a tras atunci preșul președinției de sub picioare, transformându-l în casnic timp de zece ani –, ci și pentru că speră că parte din electoratul PSD care migrase spre Ponta se va îndrepta acum spre el și astfel va colecta voturile necesare pentru a intra în turul doi în locul lui Nicușor Dan. Este plauzibil ca Ponta să piardă procente bune, între 5 și 10%, în favoarea lui Antonescu.
Nicușor Dan a primit și el un cadou de la USR: retragerea sprijinului politic, la pachet cu cel financiar, pentru Elena Lasconi. Ar putea să fie însă un cadou otrăvit. Decizia USR a lăsat multora un gust amar. În fond, sunt aceiași „băieți” (cum îi numește Lasconi) care au acceptat să fie candidată anul trecut, dar care nu au fost capabili ulterior alegerilor să ia hotărârea retragerii ei înainte de momentul în care candidaturile deveneau definitive, 20 martie, și candidații apăreau pe buletinul de vot. Altfel spus, propria impotență și diverse interese meschine au adus actuala conducere în situația, unică, de a-și rejecta candidatul cu doar trei săptămâni înainte de alegeri. Chiar dacă, teoretic, argumentele sunt valide – faimosul vot util – gestul tot unul urât rămâne. Din această cauză, nu este clar dacă transferul voturilor către Nicușor Dan se va face în măsura anticipată. Mi-e teamă că nu, mai ales că femeia-luptătoare Lasconi nu va da înapoi. Va merge, așa cum spune, până la capăt, chit că acolo nu se află decât ridicolul, în cel mai fericit caz.
În toată tevatura, Elena Lasconi are însă o parte imensă de vină – pur și simplu victoria de anul trecut i-a luat și mințile, și decența, și ancorarea în realitate. A refuzat să înțeleagă că a fost „victima” unui vot preponderent negativ – o parte a electoratului de centru-dreapta nu avea pur și simplu cu cine să voteze. Mulți au strâns din dinți când au pus ștampila pe ea (mă număr printre ei). De atunci și până acum, contextul politic s-a schimbat, iar prestația Elenei Lasconi a dezvăluit trăsături care au consolidat reticențele față de ea. Trec peste populisme, mahalagisme de limbaj, de gesticulație și mentalitate, peste lipsa de idei și de modestie, dar pur și simplu sunt lucruri care nu se fac. Elena Lasconi a întrecut orice limită atunci când l-a atacat pe Nicușor Dan (putea fi vorba de oricine altcineva) pe subiectul copilului său. Așa ceva este inadmisibil, arată micime de caracter. Frustrată și revanșardă, Lasconi a făcut mult rău USR, e drept nu mai mult decât și-a făcut acesta singur, și a decis, în cunoștință de cauză, să-i cadorisească voturile lui Crin Antonescu.
De fapt, face jocurile coaliției de guvernare, în principal ale PSD, care a devenit brusc un susținător al lui Lasconi, prezentând-o drept „victima” lui Nicușor Dan, a progresiștilor și sorosiștilor. Realitatea e că Antonescu și Dan sunt despărțiți de câteva procente, dar campania împotriva lui Nicușor Dan de abia de acum înainte se va dezlănțui și va fi una într-un registru abject (atacul lui Ciolacu este doar o mostră). Lui Nicușor Dan ar putea să-i lipsească foarte puține voturi pentru a intra în turul doi, exact voturile Elenei Lasconi. Multe, puține, ele pot fi esențiale.
Altfel spus, prezența doamnei Lasconi de acum înainte în aceste alegeri pare a fi aceea de a-l face președinte pe „chiulangiul” Antonescu. Așa pare a-i fi misiunea. Una pe care și-o asumă cu voluptatea puterii urcate la cap. //
Comentarii 0