Tripleta Ponta-Ghiță-Băsescu

Asistăm zilele acestea la un film pe care l-am tot văzut în ultimii ani: conjurația ti­căloșilor și penalilor luptă pentru păs­tra­rea unei lumi în care ei se simt ca peștii în apă. O lume în care au pu­tut să fure, să mintă, să răstoarne valorile cu susul în jos, să ajungă din ni­mi­cul care erau la vârful pu­terii și al unei vremelnice glorii. E o lume despre care multora le place să spună, după ce văd câteva mii de oameni ieșind în stradă să protesteze, că e pe moarte. Nu cred. Dar asta e altă dis­cuție.

Nu e prima reprezentație, filmul l-am mai vizionat și în 2012, și atunci când Voi­cu­lescu a fost băgat după gratii, când Năs­ta­se a apucat pe același drum cu fularul la gât, când Vântu a înfundat pușcăria sau când Udrea și-a dus degetul la nas intrând să dea piept cu procurorii. Până la urmă, ei nu au reușit nici să arunce statul de drept în aer, nici să îngenuncheze justiția sau să destructureze instituții. Au reușit în schimb să murdăreasca totul în jur, bă­gând scârnă în ventilatoare, să genereze o atmosferă irespirabilă de permanent con­flict și neîncredere, să dea majorității so­cietății sentimentul zădărniciei. O victorie egală cu înfrângerea suferită.

Războiul la care asistăm și care, în opinia mea, e unul cu bătaie mai lungă și arie mai extinsă decât discreditarea/înlă­tu­ra­rea lui Kövesi are câteva elemente în plus. În primul rând, există suficiente date (ca­re exced conspiraționismul tradițional) ca­re indică implicarea unei facțiuni din ser­viciile secrete. Protagoniștii asaltului - Ghi­ță, Ponta, Băsescu, Udrea, Savu și alții ca­re nu merită numiți - au avut și au fiecare în felul lor legături cu serviciile. Des­pre unii știm că au fost (sunt?) ofițeri SRI, alții au controlat serviciile sau au lucrat informal pentru ele. Scenariul și regia nu mai sunt ale unor amatori, mâ­nați exclusiv de frică și re­sentimente, ci atent gân­di­te și coordonate (Emilia Șer­can a făcut o excelentă analiză în sen­sul acesta). Nimic nu mai pare întâm­plă­tor, de la distribuția rolurilor la ame­nin­ță­rile și informațiile aruncate pe piață până la momentul ales pentru atac. Greu de crezut, de exemplu, că SRI nu știa de im­pli­carea lui Daniel Dragomir, fostul lor ofi­țer, în afacerea Black Cube. Semnificativ este că înșiși protagoniștii se acuză re­ci­proc de legături cu SRI și de folosirea ser­viciilor.

În al doilea rând, observăm că metodele s-au diversificat. Au fost scoase din rastel atât pușcoaie din anii ’90, cât și unele noi, adaptate cerințelor pieței. „Sorosismul“, „ocul­ta internațională“ și „alogenul“ sunt abil combinate cu „practicile secu­riste ale anilor ’50“, naționalism de grotă și antioccidentalism. Toate converg spre un unic mesaj: țara e neguvernabilă, bu­toa­nele de control au încăput pe mâna „străi­nilor“ și a instituțiilor de forță, care distrug clasa politică și rad afacerile ro­mâ­nești. Observăm că Ghiță și Ponta își ase­zonează fiecare discurs electoral sau anti-DNA cu avertismente sumbre despre „sec­ta sorosistă“ care vrea să acapareze țara și s-o supună forțelor străine și antina­țio­nale. RTV rulează un montaj (stilul A3 din 2012) în care o voce cavernoasă vorbește des­pre „rețeaua“ miliardarului veros So­ros, „slugile“ lui din ONG-uri și din guver­nul tehnocrat impus de „ocultă“, rulând de-a valma imagini cu diverși adversari politici (Nicușor Dan, de exemplu) sau din societatea civilă. Maimuțoi pe stil nou - inclusiv foști bursieri Soros, precum Mirel Pa­lada - sau bătrâni comuniști, gen Lu­cian Bolcaș, prevestesc „anarhia“, iar Pon­ta ne explică cum vom ajunge ca în Siria să ne „împușcăm între noi“. După anii ’90, dominați de FSN-ul lui Iliescu, când So­ros era folosit pe post de sperietoare pentru muncitorii care urlau „nu ne vin­dem țara“ (între timp, au cumpărat-o se­curiștii și noii nomenklaturiști), subiectul a fost lăsat în adormire. Până anul acesta. Resuscitarea lui vine atât pe fondul națio­nalismului economic gros practicat de PSD, PRU și PMP care plâng de mila com­paniilor românești, dar și al atacului la DNA, care le oropsește și îi distruge pe „marii oameni de afaceri români“, cum ne-a explicat însuși Traian Băsescu.

În schimb, acuza că DNA face „poliție po­litică“, folosește „practici securiste“ și „sta­liniste“ are ceva vechime. A fost linia de atac predilectă a Antenei 3 în apărarea lui Dan Voiculescu, a lui Năstase și Ponta în propria apărare și, în general, a tuturor penalilor. Nu are rost să mai discutăm des­pre abjecția acestei comparații, s-au scris deja articole memorabile. Nou și halu­ci­nant totodată este că însuși fostul pre­șe­dinte, cel care a condamnat oficial co­mu­nis­mul, fiind deci de presupus că a lec­tu­rat miile de pagini ale documentului ela­bo­rat de Comisia Tismăneanu și că a înțeles și interiorizat ceva din grozăvia acelor practici, îngroașă acum armata hulitorilor. Scara de care vorbea cu eleganță Gabriel Liiceanu duce direct în mocirlă.

În sfârșit, în al treilea rând, remarcăm că asediatorii folosesc încă o armă, la fel de murdară, în războiul pentru salvarea lu­mii de care vorbeam la început. Acre­di­tea­ză ideea că protestele, cele de la Colectiv, dar și cele împotriva lui Oprea, au fost instrumentate de aceeași „ocultă“ – so­ro­sistă, bruxelleză, sereistă și kövesistă, afla­tă sub comanda lui Iohannis. Ba chiar Pon­ta sugerează că incendiul de la Colectiv are în spate o mână malefică de aceeași sor­ginte. Este doar o acțiune de decre­di­bi­lizare preventivă a manifestațiilor care ar putea veni.

Una dintre veștile proaste pentru ticăloși e că lumea lor bolnavă a dezvoltat între timp anticorpi, nu suficienți pentru a se vindeca, dar suficienți pentru a-i opri pe ei. Cum s-a mai întâmplat. Și, da, DNA nu e egal Kövesi, tocmai de aceea dosarele lor vor merge înainte.